3,439 matches
-
de G. prin avion sosită la București pe 13 septembrie [1947] și la Mangalia, ca scrisoare expres, pe 18 septembrie The Grange, 5 septembrie 1947 Monica, Ai primit scrisorile mele din 7 și 20 august? Ultima primită de la tine este datată 7 august. Ce-i cu tăcerea asta? Ce mai e nou în privința venirii tale? - Unde ești? Ce faci? V-ați dus la Mangalia? În orice caz, gânduri bune lui Menaru (mai aștept și acum comorile promise), lui Muedin și „terenului
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Începutul secolului al XIX-lea, câteva texte vechi românești și-au dovedit importanța din perspectiva subiectului abordat aici. Aceste pamflete scrise sau tipărite au dat un temei zvonurilor și credințelor orale privind infanticidul practicat de evrei. Într-un manuscris românesc, datat 1784 și intitulat Obiceiuri. Rânduieli jidovești În toate lunile [anului] (mss. BAR nr. 1155), erau trecute În revistă mai multe feluri În care, chipurile, evreii ar folosi sânge de creștin : pentru prepararea „azimelor jidovești”, pentru „mâncări, chinături de sânge”, pentru
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
urări. Constantin Ciopraga P.S. Trimit manuscrisul, fiindcă dactilografierea, aici, ar cere minimum două zile. </citation> (27) <citation author=”Constantin Ciopraga” loc="Iași" data =”23 august 1994”> Dragă domnule Călin, M-am gîndit să extrag dintr-o evocare despre Liviu Rebreanu (datată 1985) un fragment edificator. Evocarea a avut loc la „Muzeul Literaturii Române” din Iași. Odată cu textul semnat de doamna Puia Florica Rebreanu, îți parvine, alăturat, textul meu - tot de nuanță evocatoare (cum se cuvine în momente comemorative). Dacă veți propune
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
veți raporta personal, pe răspunderea Dvs.”. Pe reversul documentului fuseseră inserate iarăși numele celor negăsiți pe la casele lor. Cu toate strădaniile polițiștilor, se pare că problema nu fusese rezolvată nici pe departe de vreme ce prefectura insista cu o altă adresă (6967) datată 10 august, când armata română era În plin război de neatârnare a națiunii. Față de tonul precedentei, aceasta fusese și mai dură, aproape ultimativă lucru care Îi va fi dat fiori și furnicături pe șira spinării bietului polițai hușean: „Vă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
luptătorilor antifasciști din București, spre a se înscrie, dar a fost refuzată. Ilici Iliescu, la recepțiile lui Ceaușescu, nu se ducea cu soția sa, Nina Bercovici, ci cu Mărită, mama vitregă. Într-o scrisoare adresată directorului săptămânalului Expres, Cornel Nistorescu, datata 19 iulie 1993, Ion Iliescu recunoștea: "Adevărul este că împrejurările vieții au făcut ca, la vârsta de un an să fiu abandonat de propria-mi mama, care nu s-a interesat niciodată de soarta mea. Nu i-am reproșat, niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
la masa de scris, așezat pe cel mai mare, mai temeinic și mai comod scaun din casă, un scaun cu brațe, care îmi „aparține” de mult și pe care nimeni nu îndrăznește să mi-l dispute, o acuarelă, semnată și datată, 1943, de tatăl Doinei și înfățișând, cu talent, o stradă dintr-un tipic oraș spaniol (când stau la masă și scriu, această acuarelă rămâne puțin în spatele meu); pe cel din stânga, unde e ușa de la intrare, foarte aproape de mine scriind - dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
1954, vineri 3 decembrie, sâmbătă 4 decembrie, duminică 5 decembrie, și așa mai departe, zilnic (o dată două în aceeași zi, marți 9 august 1955), apoi la intervale de două până la 7-8 zile, uneori și mai rar, apoi iarăși zilnic, altele datate doar „decembrie 1955”, altele nedatate dar mergând toate în același flux continuu, vreme de trei ani și jumătate, până la sonetele CCXLIII și CCXLIV, compuse amândouă în 20 și 21 iulie 1958, când ciclul se curmă tot așa de brusc cum
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
guvernul de la Atena În care descrie aportul aromânilor În luptele pentru eliberarea Greciei și siluirile la care au fost supuși vlahii de-a lungul secolelor. La Încheierea scrisorii mă roagă să nu subscriu protestul cu numele său. Ultima scrisoare este datată 5 - 01 - 1995 prefațând o nouă intervenție către Uniunea Europeană și care se termină cu cuvintele: ...făcându-vă În același timp cunoscut și modul cum ne gândim noi cei de aici din Grecia ca să salvăm de la pieire limba noastră aromânească. Scrisoarea
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
împușcau din dragoste a trecut. Aproape că nu mai putem crede că au existat astfel de patimi; astăzi, când se mai petrece o întâmplare similară, ni se pare că aparține altei lumi; ni se pare că este un gest fals datat cronologic, neverosimil și neîncadrat în spiritul vremii. Fetița lui Bunin avea dreptate: "Prostule, pe atunci, sublocotenenții, când erau îndrăgostiți, își trăgeau un glonț în inimă". O întreagă filosofie se întrevede în acest mic adevăr: romantism, serenade, patetism, dueluri, sinucideri... * Teodosie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cerneală a lui Vladimir Dumitrescu, dovedește că ultima corectură datează din această perioadă. Cu ocazia corecturii finale, autorul modifică timpul unora dintre verbe de la prezent la trecut (e.g. „sunt” devine „au fost”). Manuscrisul este însoțit de o filă, semnată și datată 1 februarie 1945, în care autorul își exprimă dorința ca textul să fie eventual publicat doar la cinci ani după moartea sa, cu acordul soției, integral și necenzurat. Moartea soției însă, pe nume Hortensia Dumitrescu, tot arheolog, a făcut ca
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
căruia i se adresează poetul într-o scrisoare începută în gara Ploiești, neterminată și neexpediată, e colegul Radu Nistor, viitor magistrat. În 1952 el va face o vizită la Iași, unde citește în cenaclul condus de Labiș o schiță. Scrisoarea datată „București, 12.XII,1951” are ca autor pe Mihai Zaharia, absolvent la „Nicu Gane”. Ca elev, punea în scenă mici piesete în care, între interpreți, era și Labiș. M. Zaharia își amintește de Fălticenii în care a fost „căruțaș, brutar
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a dovedit a fi necesar în condițiile în care marea cultură constantinopolitană decăzuse aproape complet, iar programul era susținut de basileii paleologi în continuarea dinastiei Comnenilor, ea însăși autoarea unui stil cultural foarte elevat, însă cu motivație etnică − deși complet datat -, respectiv aticismul elin. Eșecurile încercărilor de unire cu biserica papală au fost cauzate într-o anumită măsură, cum spuneam, de mișcarea monahală și de formarea unor noi baze doctrinale ale rezistenței ortodoxe, dar și de reacția violentă a populației Constantinopolului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nou și esențial nu e de crezut că mai poate să apară. Rămâne mereu de descoperit și redescoperit opera „poetului național” și biografia lui „celestă” asupra cărora studiile, oricâte ar fi, se vădesc nu numai insuficiente, dar, uneori, ca duce, datate și, în orice caz, sub „orizontul de așteptare” al noilor generații. Lumina stelei ce s-a stins izbește mereu altfel ochiul generațiilor care se succed și mereu alta este calea pe care ea cade. În această privință, singura esențială, nimic
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de o diferență de 12 zile, aici nu e neconcordanță, ci exact diferența dintre cele două calendare, cel local, românesc și cel european: Eminescu semnează cererea pe 30 octombrie și atașează la ea certificatul medical dat în aceeași zi, dar datat european 12 noiembrie. La bibliotecă, primul său loc de muncă, se pare că nu dă explicații, iar directorul ia atitudine abia la 30 noiembrie, fiind, desigur, informat doar verbal, pentru că „Certificatul” de mai sus se găsește la Școala Comercială, și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ceva, ai înțelege și m-ai ierta.” (Eadem, p.370). Cuvintele subliniate de noi lipsesc, rămânând enunțul în sine. Scrisoarea este datată integral, cu cerneală violetă, de Veronica Micle. Se ajunge, pentru fragmentul următor, la o scrisoare din februarie 1882, datată tot de Veronica Micle cu aceeași cerneală violetă, din care se citează pe sărite ( subliniem pasajele omise ): „Folosul meu, după atâta muncă, e că sunt stricat cu toată lumea, și că toată energia, dac-am avut-o vreodată, și toată elasticitatea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
adevărată faimă: era "cel care a transcris poemele lui Rowley" (Masson 1874: 29) și poetul "de geniu nebun" (Masson 1874: 78; citează "testamentul satiric" al lui Chatterton, interpretat și ca "nota de adio a unuia care avea să se sinucidă" - datată 14 aprilie 1770). Planul esențial al lui Chatterton prin care să ajungă la faimă literară și să iasă din anonimatul obscur în orașul Bristol al celei de-a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea a fost următorul: "Inventarea unui
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
de sine devenită un obicei (Chatterton a evitat orice îngrădea jocul liber al facultăților mintale; această trăsătură pare să fie o anticipare romantică a "capacității negative" / negative capability a lui Keats (1975: 43) (cf. Scrisoare către George și Tom Keats, datată 21, 27 decembrie 1817), fundamentată în abnegație și altruism și dragostea de libertate pentru ceilalți la fel ca și pentru sine), (+) fermitate bărbătească ("manly self-possession"), (+) energie, (+) încredere în sine ("self-reliance"), (+) încredere în general ("confidence"), (+) independență, (+) hotărîre, (+) curaj, (+) versatilitate extraordinară (legată
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
astfel să fie privit de romantici ca un simbol al "poetului damnat" (doomed poet, poète maudit); pentru Keats, el a fost un model "endymionic" de urmat în creativitate: la compunerea poemului Endymion, dedicat lui Chatterton, Keats mărturisea (într-o scrisoare datată 9 octombrie 1818) că plonjase "cu capul înainte în Mare", încercînd - pesemne ca Chatterton - adîncimi creative ce păreau insondabile, astfel cu bună știință riscînd - precum Hölderlin - să se înece în preaplinul creației poetice, dar aceasta din dorința de a cunoaște
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
lîngă rîul pășunii, / Da, însăși splendoarea alături ședea / Pînă ce cîmpuri părură mai mult decît raiuri" (fields did more then edens seem) (cf. Clare 2007: 210-211, v. 21-23).] [**[I'll] die each day in thought: pasaj ce amintește de inscripția (datată 16 ianuarie 1826) a lui William Blake în albumul autograf al lui William Upcott: "Născut la 28 noiembrie 1757 la Londra și a murit de mai multe ori de atunci" (cf. Blake 1979: 781). Desigur, prin aceasta Blake se referea
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
în exil, și, sporadic, „Lângă tâmpla poeților”, unde se dau reproduceri din literatura română clasică: Mihai Eminescu, Nicolae Bălcescu ș.a. Numărul special de Crăciun publică pe prima pagină un text al lui Vintilă Horia, Românii de sub Crucea Sudului (localizat și datat Buenos Aires, noiembrie 1949), emoționantă mărturie a înstrăinării trăite de unii scriitori români: „Noi nu suntem un popor de emigranți, iar stelele străine ne umplu de groază. Tot ce e dincolo de spațiul mioritic ar trebui deci să ne împrăștie și să
ŢARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290078_a_291407]
-
operație care a necesitat, de fiecare dată, deplasarea la fața locului pentru a afla că Romarta, Magazinul copiilor, cofetăria Teatrului (cu ajutorul căreia localizam vechea casă Resch de pe Calea Victoriei) etc. nu mai există. Nu am putut să rescriem vechiul studiu introductiv, datat parțial, dar am înlocuit prima parte (Viața) cu un articol publicat de noi recent „Con stantin Bacalbașa - o jumătate de veac în slujba presei românești“ - în Jurnalism & comunicare, an. II, nr. 3, vara 2003, pp. 89- 96), iar partea a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
juillet 1867 par Antoine Lévy, gradué Grand-Rabbin, Bucarest, Imprimérie des Ouvriers Associés, 1867, p. 29. 69. Adunarea Deputaților. Ședința de la 16/28 decembrie 1869, MOF, nr. 281, 21 decembrie 1869/2 ianuarie 1870, p. 1299. „Scrisoarea de liberă trecere“ era datată 12 iunie 1869, și era contrasemnată de „șeful diviziei“, Merișescu. al Fracțiunii liberale din Moldova, interpelează pe ministru de Interne. Dar interpelarea era făcută nu atât contra ministrului, pe cât împotriva Alianței israelite.70 În răspunsul său ministrul spune: Vă asigur
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sau ingerință. După încetarea mea din viață, epitropul prin știința consilierului va plăti 7 000 napoleoni de aur, zic șapte mii napoleoni de aur, persoanei ce va înfățișa obligațiunea mea olografă scrisă în întregul său de mine în limba franceză, datată opt în luna lui ianuarie una mie opt sute șaptezeci și trei calendarul nou sau douăzeci și șapte decembrie anul 1872 calendarul vechi și subscrisă de mine, slobozită în Florența (Italia) și făcută în aceeași zi când am făcut acest testament
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
decembrie anul 1872 calendarul vechi și subscrisă de mine, slobozită în Florența (Italia) și făcută în aceeași zi când am făcut acest testament. Verice dispozițiune și testament anterior acestuia sunt și rămân desființate. Acest testament olograf scris în întregul său, datat și subscris de mine, s-a făcut astăzi în Florența (Italia) la opt în luna ianuarie 1873 calendarul nou, sau douăzeci și șapte decembrie 1872 calendarul vechi, în patru exemplare asemenea, din care unul l-am încredințat preaiubitei mele soții
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Dacia proprietarii, cari au hotărât înființarea unei societăți de asigurare mutuală. Comisiunea aleasă spre a discuta statutele a fost compusă din Ion Ghica, Al. Golescu, Ion Brătianu, D. Cornea, D. Sturdza, Jacques Elias și Em. Protopopescu Pake.55 54. Scrisoarea - datată „Paris, 22 mai 1878“ - a apărut în: TEL., an. V, nr. 939, 15 mai 1875, p. 1 și în Alegătorul liber din 19/31 mai 1875, p. 2. Toate relatările lui Bacalbașa referitoare la agitatul an electoral 1875 sunt cam
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]