1,546 matches
-
solitudinea și asceza la setea de nemurire, iar identitatea individuală la Marea Conștiință universală, într-un discurs saturat de notații succinte și austere, cu pregnantă notă aforistică ("Aparatul genital, privit ca un mic teatru al ororii, ca o clopotniță a deșertăciunii, pe orologiul căreia se învârt figurine aflate în extaz... La fiecare interval de-o oră, figurinele parcurg un întreg zodiac carnal. A fi și a avea. A poseda. Iată suprema artă a deșertăciunii"). Subsecventă acestei purificări prin subtilul joc al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
teatru al ororii, ca o clopotniță a deșertăciunii, pe orologiul căreia se învârt figurine aflate în extaz... La fiecare interval de-o oră, figurinele parcurg un întreg zodiac carnal. A fi și a avea. A poseda. Iată suprema artă a deșertăciunii"). Subsecventă acestei purificări prin subtilul joc al inteligenței permanent biciuite este tentativa de spiritualizare a cărnii: Feofan execută lungi acte purificatoare, alunecând nu de puține ori spre un fel de bizară autoflagelare, cu funcția de anulare a maculării trupului și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poetica romantică și, implicit, un fel de amară nostalgie a solitudinii voluptuoase, în care eul liric rupt de lumea materiei minore și racordat, dimpotrivă, la cea a marilor formațiuni geologice se retrage doar pentru a contempla infinitul și a înțelege deșertăciunea celor omenești. A se vedea, spre exemplu, primul poem din volumul O săgeată îmbrăcată în roșu (Editura Paralela 45, Pitești, 2008), intitulat chiar O aventură în zori, continuat într-o serie întreagă de poeme construite, secvențial sau total, după tiparul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
osatură a morții numai că a început să ricoșeze,/ spre țărmuri deosebind dezintegrarea, migrarea spre/ o altă formă:) în genunchi cu această hârtie/ scârboasă în față vă întreb: dar scrisorile lumii în/ definitiv ce reprezintă? (prezicerile și realitatea tot/ în deșertăciune dispar) //...// cui aparțin aceste scursuri mâloase? vietățile/ înotând în aceste scursuri ce sunt? de ce se îndreaptă/ spre mine? cel din față cu glugă și exploziv de/ unde iese?/ din înlăuntrul tău iese.../ din înlăuntrul tău iese..." Într-o bibliotecă îndrăgostindu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a lui Eminescu două principii fundamentale, început și sfârșit pentru abordarea eminesciană a vieții spirituale a individului, ca și a societății umane ca națiune: sentimentul național și ideea moralității. Euthanasius le împărtășește. Mulțumită naturii, el s-a dezbrăcat de haina deșertăciunii. Ceea ce este mai important decât acțiunea concertată a celor două principii, specificul național și eticul, le transcende sau, cum formulează eminescologul îngrijitor al ediției despre cultură și artă, "este mai degrabă fundalul între coordonatele căruia celelalte două principii se mișcă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prieten de familie, Jock. Vechiul Tony a murit cu adevărat, în schema simbolică a lui Waugh, cel care supraviețuiește fiind eul său autentic, neobturat de măștile unei existențe ipocrite. Uneori, prozatorul dă "inițierii" semnificația parabolei istorice (istoria ca "bîlci al deșertăciunilor", un vanitas vanitatum, lumea ca spațiu al "norocului schimbător", cu succesiunea perpetuă a "măririi" și "decăderii"), precum în Black Mischief/Apocalipsa 1932 (unde Seth, împăratul unei țări ficționale, Azania, se ruinează, încercînd să-și învețe supușii noțiunea de modernitate), Scoop
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pe care tânăra fată îl ține în poala sa, precum capul unui iubit. Expresia fetei este tulburătoare, păstrând în ambiguitatea ei o frontieră fragilă între voluptate și suferință. Corporalizează ea întrucâtva enigma morții, reprezintă ea o altă figură, decadentă, a deșertăciunii, cu a cărei filozofie ne familiarizează toate acele amare memento mori din Ecleziastul? Regăsim acest topos al melancoliei în "nocturnele" lui Georges de La Tour, ca o simbioză dintre tema "vanității", specifică secolului XVII, și a reflecției düreriene, pe care Victor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chiar în mijlocul lumii românești unde viciul știe a se împodobi cu haina pitorescului; desigur, duh balcanic "nu înseamnă numai mediu geografic și moravuri specifice, dar și atitudine în fața vieții; ea se traduce printr-un umor exercitat asupra omului și a deșertăciunilor ce-l ispitesc, prin frîna bunului simț care socotește nebunie orice salt peste umbra proprie și peste condiția naturală, printr-un sarcasm al fanteziei, revelator în peripețiile imaginate, dar și prin iluzia esențial orientată că viața după capriciul poftelor ar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
contorsionat al omului, frământat de-atâtea „vise,, dorințe, angoase, obsesii...”, toate, „moșteniri ancestrale...” Impresionează nu desenele în sine, ci sinceritatea Părturisirilor: „desenând, încerc sau mă străduiesc să-mi eliberez mintea de tot ce-o stânjenește, de toate grijile, de toate deșertăciunile”. Omul are o singură dorință: Vă lase mâna să gândească... Ceea ce se va materializa, vor fi niște preludii, preludii ale unor soluții... stări prezente, urmate de alte stări prezente... Râsul. Un râs firesc... râsul celor păsuiți de moarte..., râsul credinței
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
s-a dăruit „cu nfrigurare” (Cântec), pentru verticalitate. Că s-a ales pustia din tot și din toate... Asta e! Presărăm pe dalbu-ți drum multe regrete! Sângerânde regrete, iubite Poet! și-mpreună cu toți „veghetorii” tăi, șoptim duios și dureros: „Deșertăciuni sunt toate și deșertăciune...” (Porunca) La fine de an, în prag de-alese sărbători, cu inimile îmbujorate de speranță, să „tragem clopotele din nouri de pământ”, Vă „cuibărim cenușa în haosul din noi” (Clopotele), s aprindem flacăra speranței spre mai
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
nfrigurare” (Cântec), pentru verticalitate. Că s-a ales pustia din tot și din toate... Asta e! Presărăm pe dalbu-ți drum multe regrete! Sângerânde regrete, iubite Poet! și-mpreună cu toți „veghetorii” tăi, șoptim duios și dureros: „Deșertăciuni sunt toate și deșertăciune...” (Porunca) La fine de an, în prag de-alese sărbători, cu inimile îmbujorate de speranță, să „tragem clopotele din nouri de pământ”, Vă „cuibărim cenușa în haosul din noi” (Clopotele), s aprindem flacăra speranței spre mai bine, întru iubire și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cât înțeleg mai mult, cu atât îmi dau seama cât de puțin știu“ sună vorbele celui înțelept. Unii învață spre sfârșitul vieții ca urmare a folosirii mai corecte a resurselor de-a lungul timpului. Alții se complac toată viața în deșertăciune. Așa arată tabloul general. Dar mai sunt și excepții, iar istoria îi consemnează pe aceștia ca și exemple demne de urmat. Sfinții pe care-i consemnează Biserica au fost oameni ca toți oamenii, dar au avut o viață de excepție
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
la brâu. Și s-au înmulțit atât de mult, într-un timp scurt, încât nu există provincie a creștinătății unde ei să nu fie prezenți. Cei care-i privesc văd în ei ca într-o oglindă imaginea renunțării la toate deșertăciunile lumii. S-au înmulțit mai ales pentru că nu refuză nimănui intrarea în familia lor religioasă, cu excepția celor căsătoriți sau legați de vreo altă profesiune religioasă. Pe astfel de persoane, de fapt, ei nu vor și nu trebuie să le primească
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ceea ce chiar s-a întâmplat. Acest Francisc era renumit pentru noblețea originii sale, însă a devenit mult mai strălucitor prin corectitudinea moravurilor. După ce și-a petrecut copilăria în nevinovăție, a început să mediteze mai mult asupra ademenirilor acestei lumi, la deșertăciunea lucrurilor pământești și să reflecteze permanent la faptul că acestea, care pier odată cu trecerea timpului, sunt un nimic. La astfel de convingeri a ajuns prin studiul gramaticii și al disciplinelor teologice cu care a luat contact încă din copilărie. A
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
acele stigmate minunate pentru întreaga lume. El este acel Pacifico care a reușit să-i atingă rana din coastă, cu un pios șiretlic, dar cu o foarte mare evlavie. 3. Acesta este acel Pacifico care, pe când era încă în robia deșertăciunilor, a văzut ieșind din gura preasfântului părinte, în timp ce predica, două săbii încrucișate în formă de cruce. Înspăimântat de această faptă minunată, s-a convertit și a devenit unul dintre cei mai apropiați imitatori ai Sfântului Francisc. Prin urmare, nu a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lui Dumnezeu, venerabililor frați arhiepiscopi, episcopi și preaiubiților fii abați, decani, arhidiaconi și altor prelați ai bisericilor, [transmite] sănătate și binecuvântare apostolică . Deoarece preaiubiții fii, fratele Francisc și însoțitorii săi, ce aparțin vieții și religiei fraților minori, după ce au părăsit deșertăciunea lumii, au ales o viață aprobată pe merit de Biserica Romană și se răspândesc în diferite părți ale lumii, după exemplul apostolilor, semănând sămânța cuvântului divin, prin această scrisoare apostolică, vă semnalăm rugămintea și îndemnul nostru. Prin urmare, atunci când purtătorii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
referitoare la fața umană și la emoție este de-abia la început"87. Stările care pot fi cel mai bine exprimate prin intermediul expresiilor faciale sunt: râsul, concentrarea, milă, dorința, dezgustul, excitarea, teama, fericirea, confuzia, tristețea, surpriză, încruntarea, veselia, șocul, zâmbetul, deșertăciunea, "strălucirea", îmbufnarea, superioritatea, disprețul, nemulțumirea. 2.3. Contactul vizual Capacitatea ochiului uman de a transmite mesaje diferite este, așa cum constatăm zilnic fiecare dintre noi, deosebit de mare. Ochii se vor mișca în moduri diferite, înregistrând fluctuații specifice în dilatarea/strângerea pupilelor
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
cu mâinile ascunse în mânecile largi de aba neagră, cucernic aduse în față, poleiți de soarele ce răzbătea printre nori și atenți să nu-și înnoroiască prea tare cizmele grosolane, cântau după cum le venea rândul și cugetau, ca odinioară Ecleziastul: „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni”. Drumul urca la deal. De fapt Șerban Vodă ajunsese în vârf. Fusese atâția ani nădejdea celor de departe și de aproape care nu aveau dreptul să tragă clopotele nici la bucurie, nici la durere. Acum monahii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mâinile ascunse în mânecile largi de aba neagră, cucernic aduse în față, poleiți de soarele ce răzbătea printre nori și atenți să nu-și înnoroiască prea tare cizmele grosolane, cântau după cum le venea rândul și cugetau, ca odinioară Ecleziastul: „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni”. Drumul urca la deal. De fapt Șerban Vodă ajunsese în vârf. Fusese atâția ani nădejdea celor de departe și de aproape care nu aveau dreptul să tragă clopotele nici la bucurie, nici la durere. Acum monahii îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mânecile largi de aba neagră, cucernic aduse în față, poleiți de soarele ce răzbătea printre nori și atenți să nu-și înnoroiască prea tare cizmele grosolane, cântau după cum le venea rândul și cugetau, ca odinioară Ecleziastul: „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni”. Drumul urca la deal. De fapt Șerban Vodă ajunsese în vârf. Fusese atâția ani nădejdea celor de departe și de aproape care nu aveau dreptul să tragă clopotele nici la bucurie, nici la durere. Acum monahii îi duceau doar trupul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
urmă - și imaginea îi răsări vie ca și cum ar fi fost aievea -, erau toți adunați după prânz în iatacul lui Șerban Vodă. Era și maica împreună cu ei, deși s-ar fi cuvenit să fie în iatacul doamnei cu jupânesele... Eh, câtă deșertăciune în înfruntarea dintre cele două femei, doamna Maria a lui Șerban și doamna Ilinca! Ei bine, atunci în fața focului care poleia roșcat toate suprafețele lucii, povestise el cum urcase pe înălțimile Sinaiului. Vorbise și despre felul cum prind viață șoaptele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
derivă ca o arcă, de douăzeci și doi de ani a strâns numai minciuni. Astăzi pântecul ei a explodat nemaiputând ține greutatea lichelelor ce s-au îngrășat din furat. Poporul meu ce-a îndurat de-alungul acestor ani umilințe, dezamăgiri, minciuni, deșertăciuni, atât de răbdator și iertător nu a mai putut sta în travaliu, a ieșit azi pe străzi cu pieptul gol, să-și apere onoarea. Chiar de nu este băgat în seama de cei de la putere, el este unicul stăpân pe-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
am dus pe alții în rătăcire.“ Știe ce înseamnă să râvnești alți părinți și alți fii, într-o altă lume, să te revolți, să pierzi apoi speranța, nevrednic de iubirea celor pe care îi iubești, să-ți cauți reazem și deșertăciune în cuvinte sau în sunete sau în culori sau în orice alte rătăciri, fără să găsești mântuire. Lanțurile somnului peste ochii noștri, vise urâte și de rele închipuiri... „Lăudat fie cel care nu lasă vreo lipsă în lumea sa și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se strecura sfios în suflet, cu vorbe simple, nemeșteșugite, din care, încetul cu încetul, se închegă acolo o liniște ca pânza de zăbranic, străvezie și totuși destul de deasă spre a cerne și a arunca la o parte toate ispitele și deșertăciunile lumești. Când își veni în fire și ridică fruntea, Apostol avea fața albă ca hârtia, și ochii mari, roșii, cu cearcăne negre, cu sclipiri potolite. Văzu o broboană de sudori pe tâmplele lui Boteanu care se așeză pe scăunel lângă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
omul cu care mă înrudesc sufletește. El înseamnă pentru mine sinteza perfectă trupului cu sufletul, a temporalului cu eternul. Sărutările lui devin în grabă lacrimi pentru mine, aș fi în stare să-i dăruiesc viața, pentru că simt că din toate deșertăciunile lumii acesteia, eu am ales-o pe cea mai deșartă, dar și cea mai frumoasă, pentru că ochii lui nu seamănă cu-ai nimănui. Numai alături de el simt că voi putea trece pe poarta veșniciei. Cậtă suferință ascund ochii tăi, Yoane
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]