1,989 matches
-
mea culpa: sosi pe‑o mare prinsă în furtună, viața mea, cu‑o barcă aproape spartă, în portul ce păcatele nu iartă și nu primește decât fapta bună. Văd bine că gre‑ șit‑am împreună și eu și fantezia mea deșartă, ce idol și monarh făceam din artă și tot ce mintea vrea spre rău nebună. Nu‑mi dă odihnă pensula, nici dalta ci doar Acel ce pentru îmbrățișare spre noi desface brațele pe cruce 16. Pentru Michelangelo nu conta vârsta
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
pildă de nerecunoștință și cultivator de himere, serdarul Barbu Cornea, „tâlharul cel mare” - au adesea un sfârșit care confirmă premonițiile cronicarului. El are însă și știința ridiculizării subțiri (îi persiflează pe uneltitorii neperformanți, țesători ai unor „sfaturi vrednice de râs”, „deșarte” și „vrednice de batjocuri”), prin bagatelizare și minimalizare, dar îi este la îndemână și persiflarea în absența distilării ironiei, pe fondul unui râs gâlgâitor („dicretul” imperial prin care beizadea Gheorghe era numit nu domn sau guvernator, ci „ban Craiovei”, „l-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
iată câteva exemple de zgomote ce au diferite intensități, sub forma unui „termometru” al zgomotului: SCHEMĂ JOS: Zgomot SUS: Zgomote TERMOMETRU, DE SUS ÎN JOS: Armă de asalt Avion cu reacție Oțelărie TGV Muzică dată tare Stradă aglomerată Conversație Apartament Deșert AXĂ, DE SUS ÎN JOS: Dureroase Periculoase Obositoare Deranjante Ușoare Dar percepția sunetelor în funcție de frecvența lor depinde și de intensitatea sonoră. Astfel, așa cum se observă într-o audiogramă, pragul auditiv (cea mai mică intensitate perceptibilă) nu este decât de câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
să împărtășim marea aventură a minții și spiritului, continuînd cercetarea autorilor lor, în vederea unei lărgiri a perspectivei și a unei aprofundări a cunoașterii. Nu se cere "imitarea" acestor autori în mod mecanic, nici "intrarea în competiție" cu ei într-o deșartă goană după glorie, ci reproducerea, prin meditație, a experiențelor interioare pe care s-au axat clasicii și proiectarea unor încercări originale de elaborare a unor simboluri care să călăuzească omul contemporan în zbuciumata sa călătorie" [Germino 1975, 262]. "Teoria politică
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
toată ieftinirea pâinii, opinăm că guvernul le tăiase sporul de 1.000 de lei, considerând că se puteau descurca și fără acești bani. Ca să vadă șefii că nu primea dolofanul salariu stând degeaba, Bighiu a alunecat iarăși pe panta laudelor deșarte. Iată mostrele: „...în județ, delegații Tineretului Plugăresc au dus o muncă de lămurire a populației și de demascare a celor care caută să dosească alimentele atât de necesare. Activitatea lor a fost coordonată de maturi din partea cărora au primit un
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Securitate comunistă, unde fuseseră încadrate toate scursurile societății românești. Tot în această „notă informativă”, șeful de post semnala prezența în sat a „agitatorilor” bolșevici de la Vaslui care, ca de obicei, umblau printre oameni cu traista burdușită de minciuni și promisiuni deșarte. Iată pasajul cu pricina: „...și-au făcut apariția prin comună agenții comuniști Botez I. și Bălăuță dela sediul din Vaslui. Membrii PNȚ Maniu din Valea Rea și Ferești se întreabă dacă nu cumva vor fi alegeri anul acesta”. Informația era
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
justă” - expediază rapid contextul filosofic (refuzându-și micile orgolii „epopeice”) unde urmează a-și instala povestirea: „O limbă ritoricească/ Ar trebui să vorbească,/ Și să spuie acea-ntâmplare/ Jalnică și de mirare,/ Care s-au cunoscut foarte/ În halul lumei deșarte,/ Cum că n-are nici un bine/ Lumea statornic în sine...”. Ediții: Versuri pentru moartea domnului Grigorie Ghica, întâmplată la anul 1777, octombrie 1, CPV, 179-196. Repere bibliografice: Iacob Negruzzi, Stihuirea domnului Ghica voievod, CL, 1875, 12; Iorga, Ist. lit. XVIII
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290500_a_291829]
-
în lumină, că nu sunt luminați, că nu Te văd neîncetat pe Tine, Mântuitorule, să învețe că n-ai strălucit în gândul lor, nici nu Te-ai sălășluit în inima lor murdară și că în zadar se veselesc în nădejdi deșarte socotind că vor vedea lumina Ta după sfârșit (moarte). Pentru că încă de aici arvuna, pecetea ei se dăruiește negreșit<footnote Idem, Erosurile imnelor dumnezeiești, 1, p. 53. footnote>. Vederea Dumnezeirii devenite perceptibilă în lumina necreată, în harul ei îndumnezeitor, este
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
de plăcerea de a privi mulțimea - una dintre marile satisfacții, de un egoism sublimat, ale cercetătorului de teren. Prin călătoria spre locurile de pelerinaj mi-am cunoscut mai bine țara mea, România ; o Românie profundă, reală, fără fard și iluzii deșarte. O iubesc și mai mult după aceste experiențe, dar fără multă speranță pentru viitorul său apropiat. și, mai ales, am cunoscut o mulțime de oameni legați de aceeași pasiune : pelerinajul. Cu unii dintre ei am legat prietenii efemere, dar profunde
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
constantă și pentru mass-media occidentală. în al doilea rând, scrisorile trimise Europei Libere erau destinate autorităților din România multe dintre ele sunt adresate direct lui Nicolae Ceaușescu și, uneori, Elenei Ceaușescu cu dorința de a informa și cu speranța din ce în ce mai deșartă, a unor schimbări. Două citate: Suntem un grup de asistenți medicali din București care vă rugăm a da citire scrisorii noastre la postul de radio Europa Liberă, fiind unica sursă de informare sigură pentru noi în RSR și, totodată, unica
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de curând dărâmate. Fără niciun rost a fost dărâmată biserica mânăstirii Cotroceni, cu răspândirea osemintelor ctitorului Șerban Cantacuzino, cine știe unde. Dărâmate au fost și prețioasele clădiri ale mânăstirii Antim: o cuhnie, chilii și palatul Sinodului au căzut pradă unor neînțelese și deșarte ambiții. Biserica cea mai reprezentativă și bine compusă a arhitectului I.D. Traianescu din Dealul Spirii, precum și alte cîteva biserici mai mici au dispărut pentru totdeauna. De curând a început dezafectarea, apoi dărâmarea mânăstirii Mihai Vodă (Arhivele Statului), turnul clopotniță și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
apărută în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, în 1839 - căreia i s-a dat titlul Niam vine și niam să trece. În versuri ce tind să fie o meditație pe tema fortuna labilis se presimte Glossa lui Mihai Eminescu. Deșarte sunt vanitatea și lăcomia, dorul de parvenire, când totul stă sub semnul vremelniciei. Timpul aduce celor pământești grozave risipiri. După moarte, făptura omenească se desface iarăși în „stihii” (aer, lut, foc, apă). Purceasă din textele Ecleziastului, viziunea lui P. conține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
săraci cu duhul cum am citi noi abecedarul. Spune-i babei ce te doare, îl încurajează pe Donose. Bietul om oftează, se frămîntă, dă ochii peste cap și nu știe cum să înceapă. Pune aici la babă 200 lei și deșartă-ți necazul. Dar ai să poți? Baba poate orice. Te scapă de orice necaz și îți aduce numai bucurii. Pînă la urmă omul se destăinuiește și sugerează boleșnițe sau o incompatibilitate măcar pentru unul din fața sa pe listă. Colentina a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
învățat nimic ! Aceeași atitudine de animal primitiv ! Acești indivizi care visează să-i manevreze din umbră pe alții, care duc în eroare și provoacă suferință, nu sunt conștienți nici de propria lor nimicnicie. Acești bătrâni putrezi de bogați (în bogății deșarte) și ramoliți în spirit, nu-și dau seama că Cineva îi poate ,,chema la raport” în orice moment, că în orice secundă poate să-și ducă mâna la piept, să cadă cu fundu-n sus, (eventual să mai dea un ultim
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mei! Copii mei! Unde ești, Dumnezeule?? Cu ce-au greșit copiii mei?? Câtă nedreptate! Și plângea hohotind pentru suferințele îndurate de noi. "Bătrânul pelican se-ntoarce obosit A răscolit pământul, dar pește n-a găsit. Oceanul era gol și plajele deșarte Înflămânziți, copiii se îndreptau spre moarte. Neputincios, pescarul privi învins spre cer Lovind în pieptu-i moale cu ciocul lui de fier Smulgându-și inima cu ultimul efort Apoi, lipsit de viață, cade pe stâncă mort!... Iar puii adunați la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
față de propria-ți stare. Să înduri cu voie bună suferințele interioare și exterioare, pe care Dumnezeu ni le trimite în diferite moduri. Să taci nespunînd defectele aproapelui, neplăcerile ivite, ceea ce prisosește în laude pentru renumele tău, ca și orice vorbe deșarte. Să te rogi lui Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc, neîncetat: să-i chemi pe Isus și Maria, să-ți ajute în ostenelile și ispitele tale, la începerea și aducerea la bun sfîrșit a lucrărilor tale, să ceri toate lucrurile în numele lor și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bucure și el și cel ce primește serviciul" și adaugă acest motiv care este comun oricărei conduceri creștine, nu numai strict Bisericii: "fiindcă păstorirea creștinilor trebuie să fie cu totul diferită de cea a păgînilor în privința lucrurilor rele, necuviincioasă și deșartă" Hom. Matei XX, 25. Această doctrină a Evangheliei este aceeași la toți Părinții. 138 Există încă ceremonia prin care, în cadrul Pontificatului Roman, Episcopul cere celor care îl hirotonesc să îi spună dacă se bucură de prețuire din partea credincioșilor. (Dar ce
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
totalitarism, la distrugerea lumii țărănești și a formelor de civi lizație și cultură pe care le născuse. Un peisaj „lunar“ a rămas după prăbușire, un peisaj colbuit, deșertic: Noi ne vom duce mai departe Închipuind un drum ferit, În așteptările deșarte Ale celor ce s-au iubit, Și-n colbul strâns ne vom așterne, Ca într-un peisaj lunar, La gura marilor caverne, Topiți în umbra lor de var. Poetul nu este însă un contemplator abstras al acestui sfârșit de lume
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ca să-i fie lui bine. În momentul acela se prefăcea că uită toate durerile, toate tristețile și dezamăgirile pe care le îndurase, se prefăcea că uită necruțătoarea singurătate care-l pândea la fiecare pas de după zgomotoasele aparențe ale unei vieți deșarte, se îmbăta cu mirajul succeselor virtuale, cu iluzia indiferenței sale de om superior, și încerca să creadă cu toată sinceritatea în realitatea acestei fericiri înșelătoare... De fapt, din cauza asta ținea el la Atti: băiatul acesta, nefericit prin definiție, îi dădea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
însumi. și ceilalți au început să mă suporte cu greu. Căci undeva, în mine, se ascunde o greșeală... Trebuie să-i dau de capăt. Toată adolescența mea am privit viața prin prisme și oglinzi concave: chipuri strâmbe și hâde, frumuseți deșarte... și totuși, a fost bună așa cum a fost. Bine e însă că s-a dus. N-aș vrea s-o mai iau de la capăt... Apare necesitatea unui sistem etic personal... Fac impresia unei corăbii lipsite de cârmaci și lăsate pradă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
câte un adevăr al lui, la care ține, și în virtutea acestui principiu pliam adevărul în așa fel încât să fie pe gustul fiecăruia. O, nu-l denaturam, nu! Dar îl sărăceam sau îl îmbogățeam după nevoie, împins de acea dorință deșartă de a fi la unison cu fiecare în parte doar pentru a-i fi agreabil, încredințat fiind eu însumi de totala mea sinceritate. și reușeam, într-adevăr, să creez relații simpatice, multe, mult prea multe la număr și dulcege la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
scris în decembrie 1555, la Genova. Capitolul I CONVERTIREA (1521-1522) Rănitul de la Pamplona 1. Până la vârsta de 26 de ani fu un om dedat deșertăciunilor lumii 1 și își găsise plăcerea mai ales în mânuirea armelor, cu o mare și deșartă dorință de a dobândi faimă.2 Astfel, într-o zi, se găsea într-un castel asediat de francezi 3. Toți camarazii lui, văzând limpede că le era cu neputință să se mai apere, erau de părere că trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
citea acele pagini și, încetul cu încetul, îndrăgea ceea ce era scris în ele. Mai mult, când se oprea din citit, uneori zăbovea cugetând la ceea ce citise, alteori la lucrurile lumești la care obișnuia să se gândească mai înainte. Printre lucrurile deșarte care îi veneau în minte, era unul care punea o atât de mare stăpânire asupra inimii lui și-l învăluia în așa fel, încât stătea în visare două, trei sau patru ore fără să-și dea seama. Își imagina ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
făcuseră ei. Mai mult, singura lui dorință era, așa cum am spus4, să meargă la Ierusalim imediat după vindecare, impunându-și toate mortificările și renunțările pe care un suflet generos și înflăcărat de Dumnezeu obișnuiește să le dorească. Hotărârea 10. Gândurile deșarte de mai înainte se pierdeau deja în uitare, gonite de dorințele sfinte 1 pe care le avea și care i-au fost confirmate 2 de o vizită din înalt astfel: într-o noapte, pe când stătea treaz, a văzut limpede o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ce merg acolo nu se știe cum se întorc”. Voia să spună că în Roma s-ar fi ales cu puțin folos spiritual. Motivul pentru care nu îndrăzni să-i spună că mergea la Ierusalim a fost teama de mărirea deșartă 1. Această teamă îl chinuia atât de mult încât nu îndrăznea niciodată să spună nici din ce țară venea și nici din ce neam se trăgea. În sfârșit, după ce avu pesmeții, se îmbarcă. Mai înainte însă, băgă de seamă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]