1,480 matches
-
de Renaștere, celălalt de modernitate, cu o rezultantă simbolisto-decadentă. Dând curs fanteziei, ce-i drept una la confiniile cu delirul și coșmarul, proiectul lui Paciurea pentru un monument Eminescu ilustrează caracterul excesiv al figurii geniului, temă circumscrisă esteticii simboliste și decadente. Măștii mortuare a poetului îi corespunde aici chipul litificant al Meduzei, dinamica ofidiană a podoabei capilare a monstrului recuperează aluziv ceva din agitația figurilor rodiniene imolate în masa sumbră a Porților Infernului. Mutatis mutandis, Frunzetti, ca și Adriana Șotropa în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin cunoaștere, Șarpele, însemn al spiritului îndemnător la cunoaștere, Coasa simbol al morții violente și nu al morții de "moarte bună", îngeri și demoni, nimfe, satiri, himere"282. Himerele și satirii fac parte și din recuzita picturii simboliste și tematicii decadente la pictori ca Gustave Moreau sau Arnold Böcklin. În ilustrația pe care Pamphil Polonic o face cărții, transformând-o în exemplar unic, relevantă este tocmai tendința de a scoate basmul din sfera alegoriei și a recuzitei decorative, proiectând poemul în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o deschidere interpretativă operată din exterior în corpul liricii eminesciene, ilustrând o virtualitate. V.3. (Auto)Portretul artistului de la romantism la simbolism și decadentism Tema geniului ca artist (scriitor, muzician, pictor, sculptor, actor, dramaturg etc.) ajunge în posesia simboliștilor și decadenților însoțită și de o concepție tragică asupra existenței, modelată de filozofia schopenhaueriană, preludiu al unei estetici a dezolării care caracterizează întreaga sensibilitate simbolist-decadentă căreia i se va ralia histrionic și Alexandru Macedonski. Acești "copii ai secolului" părăsesc scena scârbiți, vituperând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
portativul ideologic al gândirii conservatoare. Ștefan Petică, Traian Demetrescu cultivă un socialism utopic, Alexandru Bogdan- Pitești cochetează cu anarhismul, fapt care-i și aduce expulzarea definitivă din Franța. Se impune pe această turnantă o disociere a tipului romantic de cel decadent. Ultimul ilustrează absența unui ideal umanitar, dublată de o mefiență funciară în capacitatea societății de a asigura binele public. În parte, această atitudine ține și de un reflex resentimentar față de tot ceea ce reprezintă ordine publică, față de societate în general, ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a asigura binele public. În parte, această atitudine ține și de un reflex resentimentar față de tot ceea ce reprezintă ordine publică, față de societate în general, ca societate burgheză. Numai că, spre deosebire de sensibilitatea romantică educată la școala revoluțiilor și utopiilor, în atitudinea decadentă nu regăsim niciun proiect civilizațional, ci doar un refuz gândit în termeni estetici și prelucrat adeseori sub forma experimentului crud pe subiecții societății meprizate. Transpusă în act, acest abandon al eticii în favoarea esteticului, ca și ratarea programatică a unei împliniri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care trăiește, cât și materialismului, mercantilismului ei. Dacă în practică lucrurile nu stau întotdeauna așa, cel puțin imaginea pe care artiștii o forjează despre ei înșiși subliniază o amplificare a dispoziției romantice, uneori într-o dimensiune sumbră, ilustrativă pentru sensibilitatea decadentă. Artistul devine estetul retras în sfera propriilor sale fantezii, așa cum pictorul se refugiază tot mai mult în pictura sa. Acest rapel la interioritate este pus în scenă prin intermediul portretelor sau autoportretelor, și pune în valoare singularismul creatorului de geniu, topos
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
peisaj care la rândul său este artificial, iar acest peisaj este menit să transmită ca un spațiu de rezonanță ceva din sensibilitatea celui portretizat. Maladia devine semnul unei elecțiuni când este legată de artă, putem vorbi chiar de o temă decadentă, cea a artistului bolnav, complementară celei a geniului. Maladia completează cartea de vizită a lui Leverkühn din Doctor Faustus (1947) al lui Thomas Mann. Într-un autoportret, intitulat Bolnavul (1903), Gheorghe Petrașcu construiește imaginea unui artist febricitat, cu fruntea arsă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu în figurile de spaimă, relevând contururi de tigvă ale trecătorilor sau în climaxul unui țipăt însolitat, ci în intensitatea privirii care pare să dizolve totul în jur, ca și în tăietura crudă a buzelor împiedicând parcă un strigăt. Reflexul decadent se desprinde din transformarea maladiei în subiect estetic, prin portretizarea ei sub semnul identificării cu eul profund pe care aceasta îl face vizibil. De asemenea, este posibil ca pictorului să-i fi fost cunoscut tabloul lui Eugène Carrière, Copil bolnav
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Spre necunoscut (1915), unde două figuri cu un aspect androgin, la limită feminine, îngemănate destinal în blocul de piatră, par extrase unui vis. Transa în care se află topește deopotrivă suferința, visarea, pasiunea, sentimentul disoluției într-un melanj de sensibilitate decadentă. Aceste chipuri cu pleoapele pe jumătate închise, fapt corespunzător unui rapel către abisul propriei interiorități, semicecitate a unei somnolențe magnetice, stau sub semnul agoniei și al declinului. Cu titlul Suferința (1928), sculptorul va realiza și un monument funerar aflat la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prezentă și la alți simboliști europeni, precum sculptorul polonez Biegas Boleslaw cu Chopin (1902), Marșul funerar al lui Chopin (1902), Spirit posedat (1902), Lumea (1902), Tragedia vieții (1910), Melancolia. Un anumit primitivism totemic combinat cu un macabru erotizat, aproape de sensibilitatea decadentă a sculpturii lui Biegas Boleslaw, le vom regăsi în câteva din sculpturile lui Teodor Burcă precum Dezolarea, Ursita, Prăbușirea. În Dezolarea, în mijlocul unei movile de cranii topite în blocul de ghips, stă un nud feminin a cărui postură corporală indică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Prăbușirea. În Dezolarea, în mijlocul unei movile de cranii topite în blocul de ghips, stă un nud feminin a cărui postură corporală indică deopotrivă abandonul și extazul. Dincolo de exprimarea unei stări sufletești, fapt tipic pentru arta simbolistă, lucrarea precizează o dimensiune decadentă prin simbioza dintre iubire și moarte, cuplul freudian de forțe Liebenstriebe / Todestriebe care prezidează dinamismul dizolvant al existenței. Departe de a răspunde unor comandamente morale, compoziția relevă dimensiunea unei senzualități morbide, a unui transport voluptos prezidat de o feminitate care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
memento mori, pentru a o deturna către zona de ambiguitate unde angoasa și dorința, extazul și decepția, erotismul și moartea se întâlnesc. O întreagă serie Fără popas, Pocăința, Ursita, În mrejele satirului, Prăbușirea invocă fie extremele simboliste ale unui satanism decadent, fie punerea într-o ecuație plastică a unor stări sufletești complicate. Sub pelicula sensibilității simboliste se întrevede strălucirea fosforică, morbiditatea rafinată senzual a temelor decadente. O altă sculptură, Destinul, înfățișează un copil legat la ochi, ghidat de o figură feminină
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Fără popas, Pocăința, Ursita, În mrejele satirului, Prăbușirea invocă fie extremele simboliste ale unui satanism decadent, fie punerea într-o ecuație plastică a unor stări sufletești complicate. Sub pelicula sensibilității simboliste se întrevede strălucirea fosforică, morbiditatea rafinată senzual a temelor decadente. O altă sculptură, Destinul, înfățișează un copil legat la ochi, ghidat de o figură feminină lansată într-un sprint către o țintă imprecisă. Tensiunea dramatică dintre cele două personaje rezidă în alerta unuia și evidenta inerție a celui legat la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lucrări în care imaginația artistului s-a transformat într-o obsesie. În acest desen, himerele au chipuri de femeie litificate în grimasă, părul flamboiant accentuând o marcă temperamentală, proprie condiției artistului. Există aici o apropiere de reprezentările tradiționale ale sfinxilor decadenți cu priviri meduzante, unde feminitatea este subliniată prin contrast cu monstruosul. Această formă de reprezentare încă antropomorfă realizează trecerea spre reprezentările ulterioare, unde chipul uman este stilizat, esențializat, devine androgin. Sculptorul exersează posibilități, direcții, în cadrul aceleiași teme care-l preocupă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de a adapta simbolist motive mitologice contextului culturii poloneze moderne. O paralelă în acest sens nu deschide nicicum posibilitatea unor influențe simbolice, ci a unor echivalente simbolice, modul de întrebuințare rămânând diferit, cantonându-l pe Malczewski într-o dimensiune mai mult decadentă decât simbolistă, și pe Paciurea într-o dimensiune mai mult simbolistă decât decadentă. Însă numitorul comun al lucrărilor invocate ale celor doi artiști îl constituie relația artistului cu dimensiunea fantasmală a creației sale, raport problematic, marcat de ambiguitatea unei feminități
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acest sens nu deschide nicicum posibilitatea unor influențe simbolice, ci a unor echivalente simbolice, modul de întrebuințare rămânând diferit, cantonându-l pe Malczewski într-o dimensiune mai mult decadentă decât simbolistă, și pe Paciurea într-o dimensiune mai mult simbolistă decât decadentă. Însă numitorul comun al lucrărilor invocate ale celor doi artiști îl constituie relația artistului cu dimensiunea fantasmală a creației sale, raport problematic, marcat de ambiguitatea unei feminități virtual punitive a creației care-și domină creatorul. Himera malczewiaskiană stă ca un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
creatorul. Himera malczewiaskiană stă ca un animal de pradă pe trupul artistului paralizat, corpul său animal și interfața feminoidă fiind clar evidențiate, așa cum himerele paciuriene îl bântuie pe artistul care le-a eliberat. Din arta lui Paciurea, însă, dispar reflexele decadente, himera nu devine o expresie a femeii fatale, așa cum relația dintre artist și arta sa nu este plasată în contextul simbolic al confruntării dintre sexe cu emanciparea violentă a elementului feminin. Himera apare la Paciurea ca element creator, neguvernabil, întruchipare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
datorită corpului ei felin, alteori predomină elementul ofidian sau, ca în acest caz, elementul aviar devine preponderent. În ciuda naturii de prădător nocturn a bufniței, conotația malefică pare să lipsească. De asemenea, lipsește acea litigioasă ambiguitate sexuală a sfincșilor și himerelor decadente, care abundă în pictura de sensibilitate simbolistă de la Gustave Moreau la Franz von Stück, de la Alexandre Séon la Jacek Malczewski. Sculptorul pare să se fi detașat de codul simbolico-mitologic consacrat, prin care bufnița o desemnează emblematic pe zeița Pallas Atena
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Paciurea, fie ca realizare a unei tensiuni în cuplul de forțe al elementarelor Liebenstriebe/Todestriebe freudiene, fie prin selectarea din cuplul de forțe jungian anima/animus a unei anime benevolente, creatoare. Oricum, este evident că, spre deosebire de himerele și sfincșii decadenți, a dispărut la Paciurea elementul care le edifica, tensiunea dintre principiul plăcerii și pulsiunile tanatice, care configurau un erotism contrariant, deviant, morbid. Formalismului decorativist, sau ceea ce John Reed definește ca Stil decadent, Paciurea îi opune un formalism ontologic. Sorin Alexandrescu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Oricum, este evident că, spre deosebire de himerele și sfincșii decadenți, a dispărut la Paciurea elementul care le edifica, tensiunea dintre principiul plăcerii și pulsiunile tanatice, care configurau un erotism contrariant, deviant, morbid. Formalismului decorativist, sau ceea ce John Reed definește ca Stil decadent, Paciurea îi opune un formalism ontologic. Sorin Alexandrescu focalizează ceea ce el numește emergența formei, efortul generic, ineluctabil al materiei de a prinde formă, cu mențiunea că acest tip de formalism trecut de teoreticianul român prin grila psihanalizei freudiene, marchează, mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Mângâieri (1898), anxietatea nu a dispărut complet, ea rămâne la nivelul unei ambiguități care trimite și cu aportul aluziei biografiste la o serie de relații tabuizate. Paciurea distruge relația de cuplu fatal, litigios, himeră/sfinx/femeie-bărbat/victimă, relație proprie sensibilității decadente, și își insolitează propriile sale himere, le desface de orice parteneriat dramatic. Ele nu mai sunt prizonierele unui vis voluptuos în care senzualitatea se intensifică în proximitatea morții, o moarte violentă asimilată actului sexual și prezidată de cuplul freudian Liebenstriebe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de o reverie amniotică. Extracția din materie nu se face violent, iar himera poartă cu sine starea de echilibru imanent a increatului. Absența în subsidiar a tensiunii contrariilor, ca și absența sugestiei unui maleficiu indescifrabil separă himerele paciuriene de monștrii decadenți, expresii ale devierii de la normă, precum sfinxul péladanesc. În contextul sensibilității decadente, interfața feminină reprezintă o capcană, femininul este cel care se încarcă de monstruozitate, pe când în cazul sculpturii lui Paciurea, "feminitatea" himerelor este una matricială, generică. Sorin Alexandrescu mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
himera poartă cu sine starea de echilibru imanent a increatului. Absența în subsidiar a tensiunii contrariilor, ca și absența sugestiei unui maleficiu indescifrabil separă himerele paciuriene de monștrii decadenți, expresii ale devierii de la normă, precum sfinxul péladanesc. În contextul sensibilității decadente, interfața feminină reprezintă o capcană, femininul este cel care se încarcă de monstruozitate, pe când în cazul sculpturii lui Paciurea, "feminitatea" himerelor este una matricială, generică. Sorin Alexandrescu mai subliniază faptul că nu există pentru Paciurea niciun suport narativ, precum în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reprezintă o capcană, femininul este cel care se încarcă de monstruozitate, pe când în cazul sculpturii lui Paciurea, "feminitatea" himerelor este una matricială, generică. Sorin Alexandrescu mai subliniază faptul că nu există pentru Paciurea niciun suport narativ, precum în cazul simboliștilor decadenți, sculptura sa nu trimite la un text. Din acest punct de vedere, Paciurea s-ar plasa fără dubiu în contextul modernității, mai aproape de un Brâncuși. Spre deosebire de pictura simbolistă, sculptura lui nu este narativă. El elibereaza imaginile sale din narațiunile iconografice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Paciurea, le Monument d'Eminescu et Rodin" din Revue Roumaine d'Histoire de l'Art, Ioana Vlasiu face o observație importantă privitoare la raportul masculin-feminin în sculptura lui Paciurea, în comparație cu același raport înregistrat în context simbolist, sau mai bine zis decadent, la sfârșitul secolului XIX. În opinia Ioanei Vlasiu, Paciurea iese din convenția decadentă, acordând preeminență masculinului, ca o categorie ontologică, expresie a unei dominante spirituale. "Pentru Paciurea, fermitatea forței fizice dominată de spirit este apanajul omului în timp ce feminitatea este cântărită
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]