1,473 matches
-
anume mărturie a memorialistului nu-i deloc întâmplătoare: „Dacă e adevărat că eram deosebit de sensibil la deformarea (defăimarea?) naturii și la extravaganță, nu e însă mai puțin adevărat că trăiam sincer și profund tot ceea ce se chema - atât de impropriu - «decadent» și ceea ce constituia fondul meu autentic.“ Dar impulsul de 30 PREFAȚĂ a deforma natura este simptomul esențial al omului și al artistului manierist. De altfel, chiar și demonicul se insinuează, uneori, în zona existențială ori artistică a manierismului, căci se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și, treptat, de cubiști, de suprarealiști (albume franceze). Dacă e adevărat că eram deosebit de sensibil la deformarea (defăimarea?) naturii și la extravaganță, nu e însă mai puțin adevărat că trăiam sincer și profund tot ceea ce se chema - atât de impropriu! - „decadent“ și ceea ce constituia fondul meu autentic. Când m-a cunoscut Blaga, scriam poezii suprarealiste ori inspirate de pictorii „decadenți“. Nu cunoșteam decât prea vag literatura suprarealistă (din acest punct de vedere, Clujul se arăta chiar foarte provincial) și mă înnebuneam
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și la extravaganță, nu e însă mai puțin adevărat că trăiam sincer și profund tot ceea ce se chema - atât de impropriu! - „decadent“ și ceea ce constituia fondul meu autentic. Când m-a cunoscut Blaga, scriam poezii suprarealiste ori inspirate de pictorii „decadenți“. Nu cunoșteam decât prea vag literatura suprarealistă (din acest punct de vedere, Clujul se arăta chiar foarte provincial) și mă înnebuneam de Hieronymus Bosch, de Brueghel: socotind aceasta de bun augur, el m-a îndemnat totuși să nu neglijez pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
compoziție de piese geometrice conglomerate în tablou, de parcă sunt bucățile unei mașini, ce n-a fost încă montată. Tehnica mecanică devine astfel criteriul viziunii omului. Cubismul e ultima expresie caricaturală a figurii omenești. Iată deci cât de vizibilă e linia decadentă urmărită în evoluția acestei arte. Devenită autonomă prin ruperea ci din centrul spiritual, care îi dă viață, amploare și frumusețe suprapământească, ca se transformă în fotografie a naturii, după concepția naturalistă, ea desfigurează și reduce pe om la neant, după
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
literatură, de la romanul lui Balzac și Dostoievski la pornografia freudistă, sau de la poemul eminescian la behăielile animalice ale dadaismului; în arhitectură, de la linia monumentală clasică la cutiile de chibrituri suprapuse unele peste altele în construcțiile de azi. Toate aceste fenomene decadente, vizibile în creațiile moderne, sunt expresii ale omului de azi, desfăcut de legăturile cu transcendentul, uitându-și destinul de dincolo de lume, care îi deschidea o perspectivă spirituală magnifică pentru însăși creațiile lui și pipernicit ca într-o carceră, în condițiile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sub pretextul artei. Guyau care nu e creștin. Guyau care a scris Ireligia viitorului și era convins că arta, ca funcție socială, va lua locul credinței, studiază pe larg acest soi de artă sub aspectul literar și o numește „literatura decadenților”. El o pune pe același plan cu producțiile „dezechilibraților” din ospicii și vede în ea semnul disoluției sociale. În Occident, fenomenul acesta e specific marelui oraș, în cosmopolitismul căruia insul, dezrădăcinat de viața organică a colectivității, se simte izolat, numai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui Ion Minulescu, care se lăuda la începuturile sale literare cu un teism foarte superficial, nu lipsesc, firește, Citera, Lesbosul și Corintul, nume de sonorități languroase, luate din retorica poesiei franceze. Dar reprezentantul cel mai tipic al neoclasicismului, fără nota decadentă, e Duiliu Zamfirescu, poetul Imnurilor păgâne. Titlul spune prea mult față de luminoasele și cadentatele evocări ale Italiei romane și ale Greciei clasice. E o păgânătate mai mult peisagistă. când galantă și glumeață, când senzuală; oricum însă, a unui suflet sănătos
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a păstra doar chintesențele" și pentru a deveni vizionar 20. Este același lucru cu "starea de geometrie" de care vorbește Ion Barbu, într-un articol despre matematicianul David Hilbert (1943): În privința această, credem că Hilbert înfățișează un tip matematic de decadenta, de subtil sfârșit de cultură. Fondul lucrurilor îi este aproape indiferent, mai ales din momentul când se liberează din influență prieteniilor sale matematice și se lasă în voia propriei genialități. Ceea ce Hilbert caută în matematice e dificultatea și învingerea ei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
45. Într-o notă de dispreț, Crainic reclama câțiva ani mai târziu lipsa activității culturale în Bucovina, dar și a unei literaturi a provinciei, în ciuda grupărilor culturale destul de prolifice, precum Iconarul. Replica bucovinenilor a survenit în același cotidian, înfierând literatura decadentă a capitalei și accentuând asupra sobrietății ce caracterizează spiritul și creația moldovenească: Adevărata literatură bucovineană va rămânea tot sobră, moldovenește de sobră, va disprețui surlele și își va urma drumul departe de tămâile Capșei și de cele crăinicești"46. Dacă
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
care să stea la baza unor monografii social științifice complexe. Așa cum reiese din principiile la baza localismului creator, eforturile angajate se înscriu pe linia creației tradiționaliste - chiar dacă adesea se înregistrează abateri - accentuând, o dată în plus, relația antagonică dintre centrul modernist, decadent, marcat de "intelectualism despotic"26 și provincia păstrătoare de tradiție autentică, ce nu trebuie să fie doar consumatoare, ci și creatoare de cultură. Cultivarea localismului creator reprezenta apanajul grupărilor intelectuale coagulate în jurul unor reviste locale. Incubatorul unei astfel de atmosfere
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
vechi poet nou" ; Constant Cantilli, preocupat simultan de invenții tehnice și de literatură, "moare la București, în ", depășit de mult în modernism, atât ca mașinist, cât și ca scriitor" ; Alexandru (Georgiadă Obedenaru și-a probat puținele posibilități lirice, vădind "subțirimi decadente" , în singurul sonet notabil, Flori de sânge; obscurul Gabriel Donna va fi - crede Streinu - selectat "tot mai insistent dintre modernii ultimului deceniu al secolului al XIX-lea." Aserțiunea streiniană nu s-a adeverit! Poetul cel mai de seamă al grupării
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
la Domnul Hristos cu inima înfrântă și smerită. Prin starea lor de pocăință au învins întunericul păcatului și urmările lui în viața duhovnicească a omului. Ele au rămas pilde vii, demne de urmat de fiecare creștin în împrejurările tulburi și decadente ale vieții. Cei chemați au răspuns cu toată credința sufletului la Cuvântul Evangheliei. Primul exmplu care ne arată cum trebuie să ne rugăm este pilda vameșului și a fariseului. Sf. Ioan Gură de Aur zice: „Fariseul din parabolă îndeplinea totul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de izvorul forței interioare și nici de amenajarea curgerii armonioase a acestui izvor ci de debitul huruitor al eului său gonflat. - Sertarele istoriei recente. O lume sprijinită pe consum indistinct, succese cu orice preț, aparență, egoisme zdrobitoare, pare o lume decadentă. Aceasta este doar partea fadă a lumii. Partea irigată subzistă într-un registru discret, aproape neștiut. Istoria recentă în general, și a României în particular, are sertare care conservă și alt tip de om decât omul recent. Paradoxul, deși pare
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
insulă a lor, unde oricine dintre cei ce schițează un gând măcar de incorectitudine politică poate evada din artificialitatea vieții cotidiene. Incorectitudinea politică înseamnă aici libertatea de a nu te supune orbește, de a nu te înregimenta docil în mersul decadent al societății. Personajul central, Iacob, victimă a legilor care ar decurge dintr-o viziune sceptică malthusiană, condamnat la singurătate, este extras din artificiala lume a internetului, de către Vick, un prieten de net, și dus în lumea concentrică a comuniunii. Iacob
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și de scriitori (ca Goma, Țepeneag și alții) care au îndrăznit totuși să protesteze: Ce putem face noi? Ce putem denunța/ca scriitorii aceia care vă plac, și cui?/ Unei lumi obosite.... Deci din nou obsesia, fixația chiar, a Apusului decadent, extenuat, de unde nu ne mai poate veni nimic niciodată etc., etc 27. Occident care a învins totuși sistemul comunist și de la care se așteaptă mereu, prin F.M.I., miliarde de dolari. în astfel de texte umile, resemnate, penibile să recunoaștem, și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a lui C. Brâncuși, pentru a recupera... fierul vechi. Un astfel de individ n-avea nici cea mai mică noțiune a operei de artă. Cu atât mai mult cu cât, la nivelul propagandei oficiale, opera sculptorului român fusese declarată... formalistă, decadentă. Uităm mereu, mult prea ușor, că astfel de texte cel puțin penibile au fost scrise chiar și de G. Călinescu (1956). A declara dogmatic și senin că astfel de producții... nu aparțin totuși artei plastice propriu-zise 9 este o enormitate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de depravare sexuală de acolo. Spiritul, înțelepciunea, cultura și rafinamentul parizienilor, pe care străinii le ridicau atât de mult în slăvi, "strălucesc, scrie ea, ca niște pietre scumpe într-o stridie putredă"104. Anaïs este atât de afectată de climatul decadent din Paris, încât suferă mai bine de un an de o depresie gravă. Melancolia sa este alimentată de schimbările pe care le observă la soțul său. Se teme să nu-l piardă "din cauza altor bărbați, a tovărășiei lor vulgare, din cauza
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mobilizare radicală a maselor. Influențat de eficacitatea hitleristă, Mussolini trasează fascismului ca sarcină prioritară făurirea unui "om nou" avînd anumite trăsături specifice (dinamism, repeziciune, hotărîre, eroism, spirit de sacrificiu, dispreț pentru situația materială etc.) și care să se opună stilului decadent al vieții burgheze. Începînd din 1931 apare astfel tendința de imitare a Germaniei naziste, care alături de aspectele total caraghioase (adoptarea "pasului de gîscă" rebotezat "pas roman", înlocuirea în limba vorbită a pronumelui "tu" și "voi", folosit tradițional pentru persoana a
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Anul 1937 aduce o perioadă de răgaz în escaladarea violenței care caracterizează de doi ani politica statelor totalitare. Convins însă că insolența și intimidarea îi vor permite să-și realizeze scopurile și că nu are de ce se teme de democrațiile "decadente" și erodate de spiritul pacifist, pe 5 noiembrie Hitler își anunță colaboratorii cei mai apropiați că a venit momentul ca Reichul să anexeze comunitățile germane din Europa Centrală și Orientală și fixează etapele constituirii "Germaniei Mari". Prima etapă: Anschluss. Acordul
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
analiza evenimentele, discursurile și curentele sociale la toate nivelele, propunîndu-și să definească atît evenimentele și orientările politice ale momentului, cît și structura vieții cotidiene. Voi demonstra că pelicula Poltergeist și alte filme de groază exprimă spaima provocată de o mișcare decadentă apărută în epoca prezentă și construiesc alegorii ale anxietății sociale cu privire la pierderea locului de muncă, a căminului, a familiei. Voi aduce apoi în discuție situația actuală a tineretului prin analiza filmului Slacker și a serialului MTV Beavis și Butt-Head. În
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
strînsă legătură. Deceniul 8 a însemnat o perioadă de accentuată luptă de clasă și o masivă redistribuire a bogăției dinspre clasa muncitoare și clasa de mijloc spre cei foarte bogați, o perioadă marcată de teama de șomaj, de o mișcare decadentă și de criză pentru clasa muncitoare 4. În vreme ce, în anii '70 s-a remarcat un val de filme populare ce aveau ca temă viața clasei muncitoare (Kellner și Ryan, 1988), în anii '80 acest gen de filme a fost extrem de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
că nu ar da vreun pretext unor bănuieli răutăcioase? Vi se pare că, o conduită care nu ar face distincție între atitudinea persoanei sacre și a celei din lume, ar fi în avantajul candorii evanghelice? Chiar și fumatul (atât de decadent!) nu-i poate determina pe cei ostili să creadă că, până la urmă, și preoții sunt la fel ca toți ceilalți oameni? Cine citește acest text, să-și impună regulile logicii, și să știe să-și înfrâneze rebeliunile sentimentului, ale obișnuințelor
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
peste o sută de scrisori dumitrașciene, și împreună evocarăm posibilitatea editării acestui neobișnuit de bogat corpus [dacă luăm în calcul totalitatea corespondenților aurelini], vioaie analiză spectrală a deceniului nouă, radiografie culturală a generației optzeciste, în adidași & blugi, dar și a decadentei Epoci de Aur ceaușine, cu toate splendorile ei urît mirositoare [...] * * * A, erea să omit povestioara Grupului Sigma, din care, la începutul anilor optzeci, ar fi urmat să facă parte și Aurel, celibatarul dumitrașcian [...] Atragem ferm atenția posterității că grupului cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
veniți, ceva mai puțini rămași! Dar... sahaja yoghini! Ce vreau să scot în evidență aici, este că evoluția spirituală a cerut și sacrificii, euforia începutului fiind înlocuită treptat de conștientizarea misiunii pe care o aveam de îndeplinit în această lume decadentă în care eram obligați să existăm. Iar conștientizarea misiunii și metodele urmate s-a întâmplat diferit, funcție de om, funcție de Spirit. Alături de noii mei prieteni (îi pot numi fără reticențe - frați) mi-am însușit o nouă înțelegere asupra lumii și m-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fructul unei dispute cu ideologiile secolului al XIX-lea și o confruntare, lipsită de iluzii, cu problemele cele mai înalte ale culturii europene actuale. El recunoaște linii de continuitate cu gândirea franceză: bunăoară critica lui Steding, a artei și filosofiei decadente, presărate cu exotisme asiatice, din vremea Republicii de la Weimar, și el simptom al maladiei culturii europene, ar fi echivalentă cu acea Défense de l’Occident a lui Henri Massis 2. Fie ea și descriptivă, această cronică conține un raționament care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]