1,623 matches
-
în ce, deveni mai agitat și mai neliniștit. Trăsăturile feței i se încordară și înțepeniră. în ce stare ajunsese cel mai profund poet al Românilor ,,care știa să găsească cuvântul propriu ideei, și cuvântul viril, muzical și colorat, și care dedea poeziei lui o voluptate sensuală, un fel de melodie ascunsă ce te face să întrevezi lucruri pe care ea nu le spune“. Trei zile după aceasta, aflai din ziare că, în urma unei certe violente cu alt bolnav, atins de delirium
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
oamenilor, fie la schimbarea ordinii sociale. Pe de o parte, ei examinează fenomene psihice paranormale și necontrolabile, manifestări patologice, practică hipnoza, înregistrează relatări de vise, instituie ca mod de producere a unor „texte suprarealiste” dicteul automat. Pe de alta, se dedau la felurite provocări cu sens politic, stârnesc scandaluri în locuri publice, atacă în presă, cu o violență fără precedent, personalități ale culturii oficializate, unora le organizează procese publice (firește, în contumacie), protestează zgomotos împotriva politicii guvernului (în 1925 condamnă războiul
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
concurs cu arcul, în cursul căruia săgeata a străpuns șapte arbori, înzestratul prinț o obține ca soție pe vara sa Yaśodhară. Viața tânărului după căsătorie se poate condensa în aceste cuvinte ale legendarului chinez: „Timp de zece ani s-a dedat tuturor plăcerilor simțurilor”. În acea vreme, spune Lalitavistara, el a gustat plăcerile pământești în mijlocul a 84 000 de femei. Mai târziu, într-una din zile, regele a avut un vis deosebit: l-a văzut pe fiul său îmbrăcat în veșminte
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Domnule Dandanache, ai făcut rău... fapta d-tale este... să-mi dai voie să-ți spui... Tipătescu: (încet) Zoe! (ea urcă.) Dandanache: Asa ei, puicusorule, c-am întors o cu politică. Aud? Țe era de făcut? Aminteri dacă nu-mi dedea în gând asta, nu m aledzeam... si nu merdzea de loc, neicusorule; făți idee! Familia mea de la patuzsopt (coborând cătră public) si eu, în toate Camerele, cu toate partidele, ca rumânul imparțial... si să remâi fără coledzi! Tipătescu: Vezi bine
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Era o adevărată frenezie. Lăutarii atacau cântecul revoluției franceze, aplauze furtunoase urmau și strigătele de: „Trăiască Franța!“ izbucneau din toate piepturile. În urma observațiunilor reprezentan tului Prusiei, guvernul fu silit să interzică cântarea Marsiliezei prin localurile publice. Chiar și preoțimea se dedea la manifestație în favoarea Franței. Când preoții veneau cu botezul la zi întâi cântau: Mântuiește, Doamne, norodul tău Și blagoslovește moștenirea lui, Biruință națiunii franceze Asupra celor protivnici, dăruiește ... Toate aceste fapte și împrejurări au contribuit ca evenimentul de la 11 martie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu-uă sórte speciale Și numele-ți celebru în fastele istoriei S-onóre România Câtu te-amă poesia. Este destul să citim aceste câteva rânduri spre a ne încredința că Heliade atinsese pragul decadenței, căci în lipsa producției valoroase, pentru care pierduse înzestrarea, se deda acum la aceste copilării menite numai să distreze pe obicinuiții seratelor sale.44 86 bucureștii de altădată 44. „Oracolii“ îi aparțin într-adevăr lui I. Heliade-Rădulescu și au fost reproduși după: TRC., an. VIII, nr. 792, 18/30 ianuarie 1870
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Nicolae Lahovary, tatăl lui Alexandru, Iacob, Ion și Emil Lahovary. Această curte boierească a avut o foarte fru moasă carieră. Decăzând din splendoare, a fost închiriată Ministerului de Justiție, după aceea a trecut cu chirie în mâna unei evreice care dedea camere mobilate. Mai târziu a fost luată cu chirie de către celebrul, pe vre mea aceea, Mihăiță Lăncierul, antreprenorul tunelului de sub Pasagiul Român, care a transformat-o în casă cu odăi mobilate, mai ales pentru uzul femeilor galante. Grajdul acestor case
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Național când dirija orchestra, plăcerea cea mai mare o avea când galeria îi cerea un cân tec. Când, după executarea unei bucăți clasice, răsuna de sus strigătul: „Sârba!“, Hübsch se înălța pe scaun, apuca bagheta, ridica ochii către galerie și dedea sem nalul. Și orchestra ataca o sârbă pe care capelmaistrul o dirija într-un tempo vivace. Și aplauzele izbucneau de sus pentru marea fericire a artistului. Acestui neamț îi plăcea poporul și îi iubea fanteziile.273 270. Năstase Ochialbi, tatăl
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai trăiesc încă și cari au fost în contact foarte apropiat cu răposatul Drasch spun că, în materie de medicină, el nu avea alt bagaj decât zece formule. Aceste zece formule le aplica invariabil la toate boalele, iar dozele le dedea făr’ nici un discernământ și fără nici o gradație. Este bine înțeles că de medicamentele noi nici nu auzise măcar. El întrebuința: saburul 353, oxidul de fier, oxidul de zinc și încă vreo două medicamente. Apoi făcea o foarte deasă întrebuințare de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
colegii. În Colegiul I votau marii proprietari, în Colegiul al 2-lea micii proprietari și patentarii, în Colegiul al 3-lea profesiile libere și contribuabilii cei mărunți, în Colegiul al 4-lea țăranii prin delegațiune. În realitate lupta nu se dedea dârză decât numai în Colegiul I și în Colegiul al 3-lea. Celelalte două colegii erau compuse din elemente prea slabe pentru ca să poată rezista. Colegiul al 2-lea era un fel de zestre guvernamentală, la fel după cum era și colegiul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
-lea era un fel de zestre guvernamentală, la fel după cum era și colegiul țărănesc. Deși opoziția de la Mazar-pașa era compusă din mai multe nuanțe politice, deși figurau în coalițiune chiar și conservatori precum Manolache Costache Epureanu, de fapt lupta se dedea între partidul conservator sau partidul alb și partidul liberal sau partidul roșu. Ce era partidul roșu? Partidul roșu era cel mai înaintat partid cunoscut pe atunci în țară. Era partidul ce avea în frunte pe Ion Brătianu și C.A
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și toți de statură erculeană, având cai coloși, defilează în fața Doamnei Elisabeta.132 În aceeași zi, garda pleacă către Plevna. Viața bucureșteană ia o mare dezvoltare de îndată ce intră rușii în București. bucureștii pe vremea rușilor Rușii, oameni de petrecere, foarte dedați la băutură, mulți din ei plini de parale, umple toate localurile de petrecere și aruncă banii cu amândouă mâinile. Localul de petrecere la modă era atunci grădina Union-Suisse, unde s-a înălțat de câțiva ani marele Hotel Simplon. Pe vremea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
plac mult bucureștenilor, aceste două cântece devin cântecele la modă; nu este petrecere în Herăstrău, la „Leul și cârnatul“ sau prin celelalte grădini, unde lăutarii să nu cânte și să nu repete neîncetat operele lui Carol Scrob. Dar poetul, care dedea atâtea speranțe, s-a oprit aci; nimic din ceea ce a mai scris după aceea n-a mai plăcut și n-a mai pasionat.154 Asediul Plevnei se prelungește și începe să obosească opinia publică.155 Încep murmurele, iar încrederea în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
viața. Mihail Kogălniceanu era omul vesel căruia îi plăceau toate plăcerile existenței, iar Dimitrie Sturdza era un puritan din cea mai extremistă specie. Într-o seară se puse la cale o mică farsă pe socoteala conului Mitiță Sturdza. Prințul Gorciakof dedea un prânz la care erau invitați, pe lângă cei mai înalți demnitari și ofițeri ruși, și doi miniștri români, Kogălniceanu și Sturdza. Prânzul a decurs după toate legile solemne ale etichetei, dar la șampanie ușa se deschide și cântăreața Fanelly apare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pisică!” La sfîrșit, i-a oferit o cutie cu o „broscuță mecanică”! Invitat special a fost editorul, Andi Andrieș, dramaturg el însuși, un ins civilizat, abil, reticent, cu ceva umor, spus cu pufneli pe nas și bîlbîieli. Nu s-a dedat la judecăți asupra confraților și nici la promisiuni; dimpotrivă, a invitat la răbdare. Inutil să mai adaug, dibăcia lui n-a fost gustată de cenacliști, persoane impenitente și, nu o dată, impertinente. Am plecat cu o irepresibilă silă, ca după executarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
om se judecă după roadele sale, iar redactorul nostru șef are roade!” Apoi, în același ton, i-a evidențiat „receptivitatea la nou” și „viziunea politică orientată după principii ferme”. Abil ca întotdeauna, Eugen Verman, „secretarul perpetuu” al organizației, s-a dedat la cîteva considerații despre „puritatea ideologică a revistei”, convins că, în fața secretarei, acesta-i aspectul cel mai important de relevat. Partea întîi a „reprezentației” s-a încheiat cu mulțumirile aduse de G. tovarășei Jipa, care „s-a implicat alături de noi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Și clujeanul Valentin Tașcu, cu care m-am întreținut azi (4 august 1989) crede (o dovadă că, uneori, de la distanță se vede bine) că G. e un „erzaț de dramaturg”, un propagandist care uzează de procedeele melodramei. „Om al epocii”, dedat cu năravurile rele ale acesteia, el e mai reprezentativ și mai interesant ca personaj decît ca autor de teatru. *De dimineață se aude un bocet sfîșietor în blocul de vizavi. A murit (de leucemie) fetița unui zețar. N-am lucrat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iulie 1983, difuzată la 7 august 1983 Domnule director, îmi permit să adresez aceste rânduri emisiunilor dumneavoastră, cu speranța că ar putea interesa atât postul pe care-l conduceți, cât și pe cei care vă ascultă. Nu sunt un om dedat în ale scrisului. Mă consider doar (dar cât de important mi se pare) un om de bun-simț, așa cum încă mai sunt mulți în țară, și cu un curaj aproximativ, în sensul că, deși îmi dau seama de condițiile în care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
am întors în RFG cu sufletul plin de tristețe. Nu aveam nicio intenție să scriem postului de radio Europa Liberă despre neajunsurile din România. Însă picătura care a făcut să se reverse paharul a fost jaful la care s-au dedat cei doi milițieni și care au năruit ultimele noastre sentimente de dragoste pentru patria noastră de altădată. Știe oare șeful circulației de la Inspectoratul Județean al Ministerului de Interne Arad că potlogarii în uniformă își fac de cap cu mașinile străine
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
adoptă poza unui scandalos poet socio-erotic, care are ambiția de a scrie un „memorial” al plăcerilor limbii române. Erotica sa este fundamental una livrescă, parodică, autoironică, amuzat-ceremonioasă; iubita este chiar limba, textul, poemul, iar desfrânarea este una lingvistică. Poetul se dedă unui spectacol de limbaj livresc-licențios, argotic, vulgar (o estetică a urâtului), de mahala de început de secol sau de cartier bucureștean postdecembrist. SCRIERI: Știri despre mine, București, 1987; Scrâșnind în pumni, cu grație, Galați, 1993; Bunicul Kennedy, Galați, 1996; Evanghelia
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
tinerețe (A. I. Odobescu, B. Delavrancea), „traiectoria” lui, ce conduce la configurarea unei individualități complexe (contradictoriul A. I. Odobescu, deconcertantul Ion Barbu ș.a.), fie și nerecunoscută (cazul lui V. A. Urechia). Temperat polemică pe alocuri, cochetând, rar, cu palierul teoretic, D. se dedă și exercițiului comparatistic (Vârstă și model în cultură: Heliade și Maiorescu). Alteori obține, conlucrând cu șansa, unele performanțe aparent de amănunt, dar prețioase pentru istoria literară (date noi privitoare la biografia lui Daniil Scavinschi, Al. Hâjdeu ș.a.). Dacă nu ar
DRAGOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
o anumită sobrietate a formulărilor, lipsită de rigidități, vădind un simț al cuvântului și al frazei în virtutea căruia vocabulele prea demonetizate, clișeele rudimentare pătrund în texte mai rar decât la numeroși alți producători de versuri din epocă. Adesea, poetul se dedă la mici ghidușii, la ștrengării grațioase, fără nici o finalitate. Nu e vorba doar de rimele „deșucheate”, sunt și alte jocuri în versurile sale, fie ele lexicale, gramaticale sau stilistice: adjectivări amuzante („turnuri babiloane”, „dealuri împuhoiete”, „frumuseți vlahuțe”), vocative și alte
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
fondului obscur.” În roman, cei trei crai, Pașadia, Pantazi și Pirgu, fac parte din boema Bucureștiului de odinioară. Noaptea mai ales, se reunesc prin birturi și taverne de mahala sau în case deocheate, ca aceea a „adevăraților Arnoteni”, unde se dedau beției, jocurilor de cărți și plăcerilor carnale. Pașadia și Pantazi sunt ființe paradoxale, în ei îmbinându-se josnicia cu finețea, viciul cu virtutea, decăderea cu demnitatea. Organizează orgii și chefuri, cutreieră mahalalele întunecoase și speluncile, dar întotdeauna păstrează o ținută
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
București, apărut fără semnătură în „Independința” (1861-1862). O altă ipoteză îl propune ca autor pe Radu Ionescu. După o lungă digresiune asupra tipului universal al personajului, sunt configurate câteva exemplare întristătoare ale Don Juanului bucureștean, junele cosmopolit, lipsit de idealuri, dedat plăcerilor ușoare. Tabloul de moravuri denotă un ascuțit spirit de observație, vădit în detalierea înfățișării vestimentare și în descrierea cadrului acțiunii. Mai interesantă decât romanul este însă scrisoarea ce îl precedă și care atestă un spirit avizat în ce privește fenomenul literar
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
a asigurat că opera îi va servi drept mijloc de propagare a ideilor sale. Planul inițial, "răzbunarea" în plan fictiv, devoalarea alegorică a faptelor și a motivațiilor lor sunt ținte atinse încă de la jumătatea cărții. După aceea, autorul se poate deda spritului ludic, se poate amuza, din culise, își poate lăsa discursul să curgă firesc, fără preocuparea de a mai susține o teză. Finalul este el însuși preciptat, conflictul se rezolvă în urma unor intervenții alogene, străine de colcăiala tensionată a intrigii
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]