2,754 matches
-
mult mai prezentă în viețile oamenilor decât și-ar putea imagina cineva... Scriitorul strânse balustrada cu putere, până când degetele se albiră, iar încheieturile protestară dureros... Și se prăbuși din nou. Balustrada podului este vopsită în negru și rece la atingere. Dedesubt, șuvoiul înspumat al râului plimbă către o posibilă deltă mii de umbrele colorate care se rotesc amețitor. Ce noroc pe capul meu, dacă reîncepe să plouă nu trebuie decât să întind mâna, de pe mal, și să apuc o umbrelă, îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Boethius folosește două concepte derivate din categoriile aristotelice, fiind primul traducător și comentator în limba latină al acestora. Astfel, conceptul de „substanță individuală” corespunde cu „substanță primară” (ousia prôtê). „Substratul” traduce cuvântul grec hypokeimenon, ceea ce literar înseamnă „ceea ce se află dedesubt”, dar poate fi tradus și ca subiect, însemnând pentru Aristotel orice subiect al devenirii, tradus în latinește cu substantia, asemenea grecescului hypostasis. Acesta poate fi „un anumit om”, sau în general „un anumit «acesta»„ (tode ti), adică un individ determinat
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
uitau la spuza de stele risipite pe cerul negru. Țârâitul mărunt și tremurat al unui greieraș, cricrL.cri-cri, părea că răspunde tremurului stelelor. Cassiopeea sclipea strălucind sus pe vârful bolții cerești, sub Steaua Polară, lângă ea, Andromeda trona strălucitoare în mijlocul cerului. Dedesubt tremurau sclipind steluțele Ursei Mici, iar dedesubtul ei, Ursa Mare stătea sprijinită pe pădurea Trestiana. ”- Uite, vezi... zise el uitându-se pe cer, Cassiopeea e tot acolo, ca și Andromeda și Perseu... și vor fi mereu tot acolo... ca și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
am plecat relativ devreme la Catinca acasă. locuia Într-o mansardă de vreo zece metri pătrați, Într-un bloc cu bulină roșie de pe Calea Victoriei, mobilată simplu cu un pat, o masă și un dulap. Exista o toaletă comună pe hol. Dedesubt mișuna orașul, Însă acolo, la etajul unsprezece, era liniște și se putea lucra. — E grozav locul Ăsta, am exclamat privind Bucureștiul de sus, de la geamul mansardei, În timp ce ea pregătea ceaiul. Am avut un noroc chior, pentru că e și foarte ieftin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Alexandria. În centrul machetei se afla o clădire foarte Înaltă, probabil un monument Închinat faraonilor, de dinainte ca sol- dații lui Alexandru cel mare să apuce să-l distrugă. Pe peretele din dreapta biroului exista o icoană cu isus Cristos și dedesubt un citat În engleză : „The soul should escape from the material realm through true understanding, and emphasizing personal knowledge of God“ (Corpus Hermeticus). Toate astea mi s-au părut atât de ciudate Încât pentru o clipă am uitat și de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și a mă scutura de marasmul unei lumi bolnave. Apariția lui Jean-Claude la acel moment din viața mea fusese o coincidență extraordinară. Șaman 209 Fâșii groase de nor plutesc sub aripa avionului, nelăsând să se ghicească nimic din ce e dedesubt. Prezentul, ca și trecutul, rămân la fel de impenetrabile ca spuma cafelei cu lapte groasă de două degete pregătită de aparatul special de cafea al lui Jean-Claude. Din neînțeles spre indescifrabil. Binefacerile civi- lizației. Bolurile franțuzești de cafea cu lapte de la la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În așteptarea celorlalți, contemplând priveliștea dezolantă pe care ne-o oferea satul. Arăta ca o adunătură de barăci din prefabricate constru- ite pe piloni - citisem undeva că nu se pot face fundații din cauza permafrostului care se află la câteva palme dedesubt. Acestea erau locuințele guvernamentale pentru care inuiții Își părĂsiseră igluurile cu zeci de ani În urmă. Am aflat de la Sailasi că barăcile mai mari, vopsite În verde, albastru și roșu, cu geamuri cât pumnul, sunt spitalul, școala, primăria, cele două
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
am plecat relativ devreme la Catinca acasă. Locuia într-o mansardă de vreo zece metri pătrați, într-un bloc cu bulină roșie de pe Calea Victoriei, mobilată simplu cu un pat, o masă și un dulap. Exista o toaletă comună pe hol. Dedesubt mișuna orașul, însă acolo, la etajul unsprezece, era liniște și se putea lucra. — E grozav locul ăsta, am exclamat privind Bucureștiul de sus, de la geamul mansardei, în timp ce ea pregătea ceaiul. Am avut un noroc chior, pentru că e și foarte ieftin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
indicat Alexandria. În centrul machetei se afla o clădire foarte înaltă, probabil un monument închinat faraonilor, de dinainte ca soldații lui Alexandru cel mare să apuce să-l distrugă. Pe peretele din dreapta biroului exista o icoană cu isus Cristos și dedesubt un citat în engleză : „The soul should escape from the material realm through true understanding, and emphasizing personal knowledge of God“ (Corpus Hermeticus). Toate astea mi s-au părut atât de ciudate încât pentru o clipă am uitat și de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aer proaspăt și a mă scutura de marasmul unei lumi bolnave. Apariția lui Jean-Claude la acel moment din viața mea fusese o coincidență extraordinară. Fâșii groase de nor plutesc sub aripa avionului, nelăsând să se ghicească nimic din ce e dedesubt. Prezentul, ca și trecutul, rămân la fel de impenetrabile ca spuma cafelei cu lapte groasă de două degete pregătită de aparatul special de cafea al lui Jean-Claude. Din neînțeles spre indescifrabil. Binefacerile civilizației. Bolurile franțuzești de cafea cu lapte de la la Crêperie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
țigară în așteptarea celorlalți, contemplând priveliștea dezolantă pe care ne-o oferea satul. Arăta ca o adunătură de barăci din prefabricate construite pe piloni - citisem undeva că nu se pot face fundații din cauza permafrostului care se află la câteva palme dedesubt. Acestea erau locuințele guvernamentale pentru care inuiții își părăsiseră igluurile cu zeci de ani în urmă. Am aflat de la Sailasi că barăcile mai mari, vopsite în verde, albastru și roșu, cu geamuri cât pumnul, sunt spitalul, școala, primăria, cele două
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lăsăm discuția pe mai pe după amiază, după ce-mi isprăvesc orele de servici? Ba da. Chiar, e cu mult mai bine, astfel. Așa au și procedat. A venit el, la măsuța din capătul salonului, care strălucea, În apele lacului de dedesupt și de primprejur, ca Într-o imensă și deosebit de curată oglindă. Se așeză. Te ascult, zise. Nu prea mă pricep cum și cu ce să Încep. Cu Începutul, o Îndemnă, el. Așa, cum Îți vin ideile și cuvintele, prin care
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de autentică protecție; prea darnic ai fost cu cine n-ar fi meritat să fii; prea te-ai lăsat descoperit, din toate părțile, până ce, iată, din marea ta bogăție, a rămas, cum se zice, o ruină. Ruină? Da. Ruină. Pe dedesubt, În subsol, adică? Nu, doar, ci, și pe deasupra. Și pe sol. Să te duci și să privești ce a mai rămas. Că n-a mai rămas aproape nimic. În afară de un mare pârjol. Da. Un pârjol, de la un capăt la altul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
un soi de plastic. Dar, ce-mi povestise, oare? Îmi povestise, că, În ultima săptămână de viață, parcă a trăit ani Întregi. În acest areal de basm. În poiana de sub stânca și de lângă pădurea și de deasupra adâncimii văii de dedesupt. Soarele, când răsare, pare că iese, de pe undeva, de prin niște ascunzișuri de basm. Și apare Încet, Încet, ca o ciripire de poet, În limbajul său, am Înțeles, fiind privighetoarea, care, Întreaga noapte, dar, mai cu seamă către dimineață, Își
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
copiilor și florile, care În buchete, care singuratice, alcătuiau, la un loc, o lume cu totul aparte. A urmat expunerea lor pe pereții Încăperilor clădirii, mai precis, ale apartamentului Nanei. În rândul de sus: premiantul, sau premianții; În cel de dedesupt: florile. Culorile În care erau realizate exponatele contribuiau În foarte mare măsură la scoaterea În evidență a operei. Sosi și ajunul pensionării eroinei; totodată, și ajunul zilei inaugurării muzeului. În ușă Îi batu cineva. Deschise. Cine era? Păi, cine, altcineva
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
neglijență în materie de igienă, dar nicidecum mai repede. Culmea este că eu însumi am început să mă uit la unghiile mele, sau mai precis să le examinez mai cu atenție să văd dacă nu s-a adunat ceva negru dedesubt. Pe vremea cînd eram copil ni se întîmpla, la școală, să fim controlați la mîini. „Și acum toată lumea mîinile pe masă !” striga învățătoarea, ceea ce ne amintea brusc un singur lucru, și anume că ne păsa de fapt prea puțin de cum
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Ea (întrerupîndu-l): "Eu mă văd mai bine, sînt prea slabă aici" [același gest că precedentul]. El: "Înseamnă că nu puneți niciodată un decolteu?". Ea nu răspunde și cere să încerce un tricou declarînd: " Am să-l încerc fără nimic pe dedesubt". Dezamăgită, renunță" [Peretz, 1992, p. 69]. Codificarea notelor reținute se urmărește în lumina acestui caz: două întrebări, puse în stadiul de lectură exhaustiva, revin: vînzătoarele sînt mai competențe în a-și impune punctul de vedere clientelor decît omologii lor masculini
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
de o păpușă necesară apariției ei în lume. Mi se pare, așa am auzit, că fusese pe vremuri actriță. Avea pentru mine atenții nu de mamă, ci de mare croitoreasă. În liceu, înspăimîntam pe profesoare prin lux. Rufăria fâșâia pe dedesubt și umpleam sala de miros de parfum scump. În special, o profesoară, fată bătrână, cu părul strâns într-un conci sărac pe vârful capului, era turbată de curiozitate. M-a pus într-o zi să mă dezbrac în fața fetelor, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
statuie, înfățișînd un ins cu redingotă, ridica mâinile spre pajiște. Un podeț venețian ducea de la peluză către o insulă, unde se ridica o biserică de cel mai pur stil gotic anglican. Marca de serie era "Fountain Scenery". Câteva cuvinte arabe dedesubt rămaseră nedescifrate de Stănică. Erau și altele ceva mai noi și mai stângace, însă tot așa de ciudate. În locul trandafirilor, atârnau ciucuri de flori verzui de laur. Pe o lagună trecea un fel de gondolă încărcată cu marinari, părând niște
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dus un prieten medicinist la morga unui spital. Ce să vezi dumneata? Într-un fel de magherniță cu geamuri mari erau vreo câteva mese de brad cu scândura subțire, puțin îndoită și cu o gaură la partea din mijloc, iar dedesubt o găleată. Un om cosea repede cu o undrea pieptul G. Călinescu și pântecele unui mort. Mațele erau violete ca niște găitane bine împăturite, iar coastele erau date frumușel de o parte și de alta și aveau seu pe dedesubt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un minut, falnica încăpere (în care cu puțin înainte ar fi putut fi garate avioane) a fost presată și transformată într-un cub micuț de cleștar. Cu latura de 12-15 centimetri. Împrăștiindu- și reflexele roșcate, așezat pe tavanul încăperii de dedesupt. În interiorul cubului, capturate și micșorate, trei duzini de persoane: Maeștrii, poeți obișnuiți, de toată mâna, profesori universitari, turnători, văzduhiști, chibiți, mironosițe, cuconet literar, securiști cu frunți și frizuri minuscule continuă să-și vadă netulburați de îndeletnicirile lor. Ascultând. Citind. Săgetîndu-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aia, cu puțin timp înainte, artificierii primise și ei sarcină de amestecase și niște îngrășămînt chimic (cu aceiași încărcătură să arunce în aer, dar să-și sădească). Așa că dinamita aia n-a mai funcționat complect, iar în capul nemților de dedesubt s-a prăbușit doar trei comune și-o stație de epurare... Și, uite așa, s-a scurs cel puțin cinșpe ani, de când nimeni nu s-a mai încumetat să povestească întîmplarea asta. Doar când te aventurezi să iei, pe talpă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zâmbește dezarmantă felina, care se comportase ca o femeie cinstită, dar, până la urmă, tot ca o femeie cinstită reușise să răstoarne ceva. Femeia Dorina, neinspirată, respectând intuitiv preparativele procesului verbal de constatare, se lasă în genunchi și privește, pe dedesubt, spre birou. Ei și, ce dacă, se chiombește și ea?! O să se chiombească doar până i se acrește. Și, cum i se acrește curând, chiar atunci când să se aburce-n picioare, pentru a mai înfige un bold în insectarul abracadabrant
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce aveau inimă în ei plăteau cîte-un galben pentru a fi sloboziți în niște încăperi strâmte, de uluci spoite, putîndu-se foarte bine nimeri a fi ori bordeluri, ori lepozerie. Iar pehlivanii turci își jucau GIAMALA. O momâie uriașă, alcătuită, pe dedesubt, din cercuri din tablă. Împodobită cu panglici colorate, țoale fistichii, oglinjoare și săculeți cu farmece. Care, dacă te plesnea peste fălci cu niște lănțișoare descântate, până în trei zile, picai. Ori într-o chiverniseală turbată. Ori în coșciug, din patru surceluțe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scrumierele de hârtie, așa cum alunecau halbele de bere pe tejghelele barurilor din Vestul Sălbatec. După care, brusc, se apropiau de cele trei ferestre gigantice. Le descleștau tocăria zuruitoare. Le încălecau pervazele. Și, fără vreun cuvânt, se aruncau în golul de dedesubt, planând minute întregi, la o înălțime de 30-40 de metri, deasupra străvechii Grădini Cișmigiu și-a străduțelor ce păreau că se freacă de grădină ca niște pisici. Rotindu-se, în spirale ample, deasupra imobilelor pustii și mărginitoare, semănând cu niște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]