28,239 matches
-
repovestind scena și așteptând, cu atenție didactică, o reacție emoțională. Discipol al antilocalistului Alexandru Mușina, autorul Firului alb vizează (ar fi normal să vizeze) o trimitere de mai mare amploare. Înclin să cred că la rădăcina acestui poem stă mai degrabă un eseu al lui Nicolae Manolescu (publicat într-una din Teme) și care se intitulează . El începe cu o serie de nuanțări pe marginea unor observații călinesciene și ajunge la o interesantă speculație pe marginea relației dintre tehnică și poezie
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
Lovinescu s-a autocenzurat, tăind „aproape o zecime din text”, din pricini intime sau neconcludente ca fapte de viață. Cert e că Monica Lovinescu nu are pretenția că scrie un jurnal, în sensul comun al genului. Ci un caiet mai degrabă de notații igienice, care păstrează un exercițiu viu al memoriei istorice. De altfel, chiar în jurnalul de față ea spune că scrie „niște agende mai detaliate păstrând urma întâlnirilor, a numelor celor văzuți, a cărților și manuscriselor primite; un fel
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
Ion Iliescu, așteaptă ca vanitatea lui Țepeneag și Tănase să se dilueze (îi numește chiar „fanatici ai propriei persoane”), crede că Gabriela Adameșteanu nu va condamna definitiv, și nedrept, toxicitatea interbelicului, ci pe cea a comunismului. Iritările ei aparțin mai degrabă unei mame ocrotitoare ce trebuie, până la capăt, să țină garda morală ridicată, și care nu crede, de fapt, în răul celor ce s-au dezis de ea. De aceea, și asta se simte poate cel mai bine în însemnările finale
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
Până și alimentele pot fi cumpărate fără dobândă. La fel de adevărat este că majoritatea oamenilor preferă mai degrabă să își plătească o vacanță, serviciile medicale sau electrocasnicele cu ajutorul cardurilor de credit. Valoarea acestor tranzacții a crescut în 3 luni cu 10 procente, iar unele bănci se laudă că au câștigat și cu 50% mai mulți clienți. Aproape toate
Românii cumpără până şi mâncarea în rate. Serviciul ar putea fi o soluţie pentru cumpărăturile de sărbători () [Corola-journal/Journalistic/24588_a_25913]
-
însă - și în expresia concentrată, tensionată a acesteia care este poezia modernă -, drama e un climat al eului, un registru retoric adecvat și o posibilitate artistică uneori împlinită. Bucuria, fericirea, seninătatea nu prea fac casă bună cu lirica. Sunt mai degrabă excepții sau reprize, pauze de respirație grea, stări de contrast. În ele, scriitorul nu se regăsește și nu se comunică profund, la nivelele de adâncime ale ființei, în acele extreme moral-afective de maximă portanță cognitivă. E motivul pentru care impresioniștii
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
nemuritor. În cerul gol nu se întrevede nici un Dumnezeu, iar Isus apare și dispare din cadru cu o cruce provocând zbieretele tovarășilor de pahar. Tot ce se poate, omenește, rata se ratează în această poezie neagră, crudă și morbidă, mai degrabă rece decât apocaliptică. Cu o excepție: poezia însăși.
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
de țintar cu bețe de chibrituri și conversam despre toate cele, prilej, la urma urmei, să ne cunoaștem. Episodul l-am mai povestit. Aproape un an l-am petrecut cei trei la corectura „Gazetei“, deprinzând îndeletnicirea de corector, azi mai degrabă disprețuită. Nu e fără urmări această disprețuire pentru publicațiile actuale, `mpânzite de erori de tipar, care pe mine unul mă îngrozesc. Potrivit promisiunii făcute, după mai puțin de un an, Paul Georgescu ne-a trecut în redacție, la secția de
Primele afirmări by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2465_a_3790]
-
să citești cărțile despe care scrii (la origine o comunicare publică reluată apoi în volumul Biblioteci în aer liber). E clar că reacțiile stârnite de cartea despre Sebastian i-au provocat autoarei o justificată circumspecție față de mediul cultural autohton, mai degrabă literaturolatru decât, cum adeseori s-a remarcat, literaturocentric. N-aș împinge însă raționamentul acesta prea departe. Mai degrabă e vorba despre un (adică: încă un) gest ofensiv al autoarei: renunțând la „serviciile” criticilor români, Marta Petreu afirmă răspicat lipsa de
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
liber). E clar că reacțiile stârnite de cartea despre Sebastian i-au provocat autoarei o justificată circumspecție față de mediul cultural autohton, mai degrabă literaturolatru decât, cum adeseori s-a remarcat, literaturocentric. N-aș împinge însă raționamentul acesta prea departe. Mai degrabă e vorba despre un (adică: încă un) gest ofensiv al autoarei: renunțând la „serviciile” criticilor români, Marta Petreu afirmă răspicat lipsa de provincialism a propriei poezii. În ce mă privește, subscriu. De mai bine de douăzeci de ani, are mare
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
cu doi jandarmi care băteau un singur om, iar după ce aceștia l-au lăsat a venit un al treilea și i-a tras un șut direct în gură. Acel comportament nu este unul adecvat pentru forțele de ordine, ci mai degrabă unul huliganic. Din când în când, telefonul suna în biroul inspectorului pentru că veniseră și alți oameni pentru audieri. De fiecare dată explica că este deja în audieri și direcționa oamenii către colegii de breaslă. Oamenii agresați de jandarmi în piața
REPORTAJ: Piaţa Universităţii se mută la Poliţia Capitalei. Cum vede un poliţist violenţele jandarmilor () [Corola-journal/Journalistic/23809_a_25134]
-
lucrurile - trucurile, zice el - care-l vor necăji pe Perpessicius, cînd observă că Ana „fuge de rimă cu obstinație” și „truchează” versul alb, a cărui grație, însă, din aceste pricini, se „evaporă”).9 Pe jumătate, toate astea sunt greșeli mai degrabă omenești decît poeticești și ar putea fi scăzute din exigențele cuvenite unui poet. În orice caz, generalul protector nu le bagă în seamă cînd îi scrie Anei Cuvîntul înainte la primul volum (Ana i-l va dedica pe următorul), considerînd
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
Plutește-n albastru argintul/ Din lanțuri legate de fum,/ Sub ele sunt arcuri de înălțime/ Ce destramă lărgimi temătoare” etc. (Reflexe). E adevărat că-i place și să joace pe instabilitatea feminină, deși în general, ca toate suferitoarele, e mai degrabă patetică decît cochetă; dar uneori mai prestează și ea: „Fugi ispită! Te implor!/...// Sărută-mă ispită, dăruiește-mi pasiune” etc. (Ispita). Nu se dă-ndărăt nici de la clipe mai fericite, puține, ce-i drept, dar măcar pune suflet (și trup
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
sunt puse cu penseta la locul lor, iar profilul poetei e trasat exact (chiar dacă nu neapărat „la scara 1/1”). Opacitatea Ninei Cassian față de tot ce n-o privește direct (adică: beneficii politice și erotice) e sancționată prompt. „Scriitoare mai degrabă celebră decât valoroasă” (p. 118) e o alegație care poate suna, în context, dur. În realitate, nu e. „Morala nu-i spune mare lucru” (p. 135) e o alta din aceeași aparentă categorie. Din nou, se verifică. În esență, lipsa
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
a organizat materia Chenzinelor literare. Despre el, în chip misterios, autoarea nu ne spune decât că „ține de un itinerariu interior”, nefiind, cum se poate constata, nici cronologic, nici istoric (în funcție de vârsta autorilor). Dacă nu mă înșel, aș avansa, mai degrabă radiestezic, o ipoteză: aceea că în mod tacit, criteriul urmărește „creșterea și descreșterea” raportului cu realul. De la noblețe la ignominie și pamflet (în prima secvență, care începe sub semnul victimelor comunismului și se încheie cu amintirile unor tineri pe care
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
este vorba și în poezia din Julien Ospitalierul. Deoarece Brumaru este un solitar nu atât ca ființă socială (deși este și așa, dar e irelevant în raport cu popularitatea sa remarcabilă), cât este ca autor. Este singur, suspendat între generații - căci, mai degrabă șaizecist ca etate, a început să fie prizat și înțeles de-abia odată cu optzecismul -, între școli literare - format la Iași, este înțeles și iubit mai degrabă la București - și formule poetice - căci, liric absolut, în fond, este perceput mai degrabă
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
popularitatea sa remarcabilă), cât este ca autor. Este singur, suspendat între generații - căci, mai degrabă șaizecist ca etate, a început să fie prizat și înțeles de-abia odată cu optzecismul -, între școli literare - format la Iași, este înțeles și iubit mai degrabă la București - și formule poetice - căci, liric absolut, în fond, este perceput mai degrabă în latura sa tehnic-combinatorică, drept un „maestru al versificației”... Această ambiguitate face ca orice adeziune să fie, în cele din urmă, o non-adeziune, de unde solitudinea paradoxală
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
degrabă șaizecist ca etate, a început să fie prizat și înțeles de-abia odată cu optzecismul -, între școli literare - format la Iași, este înțeles și iubit mai degrabă la București - și formule poetice - căci, liric absolut, în fond, este perceput mai degrabă în latura sa tehnic-combinatorică, drept un „maestru al versificației”... Această ambiguitate face ca orice adeziune să fie, în cele din urmă, o non-adeziune, de unde solitudinea paradoxală a celui înconjurat cu atâta amor intelectual. Publicistica este, în consecință, atât o compensație
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
unei bibliografii critice imense, că este cu siguranță loc de prospețime sau că, indiferent de verdicte, tezele recente le depășesc pe cele consacrate? Observ totuși că, în ciuda numeroaselor cărți despre Caragiale din actualitate, nu prea mai avem specialiști, ci mai degrabă chirurgi sau publiciști cu gusturi trecătoare. Angelo Mitchievici împacă într-un fel inegalitățile în această carte vie și elegant scrisă, cu o grijă pentru cititorul despre care vorbeam mai devreme. Și pe care nu-l dezamăgește. Angelo Mitchievici crede că
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
n poeziile sale iubirea e de cele mai multe ori fericit , ici mi-e ți p rinte, / Acum nimeni nu m poate minte. / Bine ai i s i a ai a a colo tonuri de nvinuire i de mp care, e mai degrab o venit n casă noastr , / Neamule, tu floarea mea albastr / ăă ț a poezie de beatitudine... O singur poezie este profund Eminescu. interpretat inegalabil de cei chema i s a s a i ai a ț elegiac , Departe de tine
Zămislită sub zodia lui Eminescu…. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_66]
-
nu are charismă, se trage din limba secolului al XVIIXVIII. La fel e și cu limba lui Herbert, poet, filosof, moralist, dar care a scris într-un limbaj de lemn. Milosz și Herbert nu sunt magi ai poeziei, ci mai degrabă profesori de poezie; poeziile lor sunt tratate. Nu au o lirică erotică. Lipsesc simțămintele, este dăscăleală. Pe de altă parte, Rózewicz, cu excepția „Neliniștii”, toată viața a scris parcă o poezie diferit configurată. Unii critici consideră că a stricat poezia poloneză
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
Palazzo Vecchio sunt valabile pentru om în general, care ar fi mânat de aceeași ambiție de a-și stăpâni semenii. Cu alte cuvinte, omul ar fi obligat prin chiar natura lui să mintă, să înșele sau să se facă mai degrabă temut decât iubit. Eroare! Machiavelli scrie primul manual al politicianului. Nicidecum al ființei umane. Grație lui, politica devine o meserie indispensabilă cetății, una ca oricare alta, cum ar fi medicina, educația, ingineria, cercetarea, umanioarele sau științele. Nimic machiavelic, în acestea
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2401_a_3726]
-
omogene, ca și cum n-ar exista, în cadrul lor, ierarhii și divergențe. Zisa ignorare a lui Eminescu ca poet n-a fost tocmai o ignorare. Grupul junimist l-a apreciat de la bun început, așa încât, în cazul acesta se poate vorbi, dimpotrivă, mai degrabă despre continuitate decât despre cezură. (Va reveni, de altfel, asupra acestui aspect în partea a doua a studiului, la p. 228, unde va vorbi despre spiritul de „clică” al cenaclului ieșean). În al doilea rând, Grama pierde din vedere că
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
a tezei de doctorat (pe care a reprezentat-o la origini volumul) și intră în tensiunea unui eseu competent. Se simte de la o poștă că Nicoleta scrie dinlăuntru, atingînd o temă pe care o știe nu atît teoretic, cît mai degrabă duhovnicesc, ceea ce înseamnă că autoarea și-a trăit temele înainte de a le descrie. Pentru ea, isihasmul nu e o chichiță vetustă demnă de nostalgia sihaștrilor, ci element viu de respirație zilnică, tocmai de aceea natura filocalică pe care o posedă
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
a propus să scriu și eu un articol despre ce credeam, dar n-am avut niciodată timp... În articolul lui spunea că e nemulțumit de răspândirea culturii populare în România, că foarte mulți oameni tineri se dedau la practici mai degrabă barbare, prostești. Eu fac parte dintr-o generație care și-a trăit adolescența după cel de-Al Doilea Război Mondial. Nimeni din familia noastră n-a fost înrolat, însă tot am avut sentimentul că după război trebuie să muncim din
Interviu cu Alan Brownjohn - Nu sunt un desperado... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2416_a_3741]
-
te agăți. Pielea aspră pe coapsele mele - și acolo se ascunde copilăria. În vechea noastră casă, sub scară, mama se împiedică și scapă pe genunchii mei o lopățică plină cu cărbuni aprinși. Nu-mi mai amintesc lucrul ăsta sau mai degrabă rețin durerea, dar nu mai știu cât rău mi-a făcut durerea aia. Fără miros, fără gust, ca un buchet prăfuit de imortele agățat într-un cui la bucătărie. Să merg poate s-o ajut să dea zăpada? Sau mai
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]