10,476 matches
-
e saturată de gânduri, idei, meditații referitoare la om, la colectivitatea umană (națiunea), la marile probleme ale existenței umane.“ „Cugetarea eminesciană - continuă el trecând la o analiză formală a cugetărilor poetului - este fie foarte concentrată (maximă, zicătoare), fie foarte dezvoltată (demonstrație, silogism).“ În unele zile cerul este senin, în altele - înnorat, acesta este genul de reflecții avansate de noul exeget al lui Eminescu. Truismele nu sunt întotdeauna adevăruri cunoscute de toată lumea; unele dintre ele sunt false adevăruri, repetate mecanic de diverși
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe poet cu săruturile ei, ca să-i mai tempereze intransigența politică. Vasile Rusu nu este primul „exeget“ care se lansează în ipoteze de acest gen, de un senzaționalism ieftin. „Predecesorii“ săi s-au dovedit însă ceva mai prudenți, păstrând în demonstrații o aparență de rigoare științifică. Autorul cărții Poetul suferinței renunță la orice precauție și alunecă în ridicol. Cu o tenacitate de om cu idei fixe, își subliniază - prin repetare - ipoteza fantezistă: „Noi susținem cu toată convingerea că Poetul - incomod politic
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în mîna lui Darie. Ai înnebunit, muiere? Vezi că-ți mut falca cît ai zice pește! Să i-o muți lui mă-ta și lui Cîrteală al tău! Darie se apropie amenințător, convins că nu va fi nevoie de o demonstrație de forță. De obicei, în astfel de situații, Saveta o lua la picior. De data aceasta, muierea pune mîna pe bărdiță. Vino, bețivanule! Te ciopîrțesc și... la valiză cu tine! Darie este pus într-o situație pe care n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mai curînd dăunătoare decît profitabile. Orice om rezonabil și mai ales aceia cărora Cerul le-a hărăzit să-i conducă pe ceilalți ar trebui să-și facă un plan de conduită tot atît de bine gîndit și închegat ca o demonstrație geometrică; urmînd întru totul un asemenea sistem, ar putea să acționeze consecvent și nu s-ar îndepărta niciodată de la scopul urmărit: procedînd așa, am putea să facem ca toate conjuncturile și toate evenimentele să vină în sprijinul planurilor noastre, ca
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aceleași greșeli, urmate de aceleași consecințe." (ibid.) Discursul își ipostaziază, astfel, emițătorul, pe gînditorul care, oferind o analogie lucidă a evenimentelor exemplare, emite sentenția, pentru a feri de eșecuri pe principe și pe toți aceia dispuși să-l urmeze în demonstrația lui. Este interesant cum această citire a faptelor istoriei se sprijină deopotrivă pe "înțelepciunea veche", condensată în maxime ("oamenii sînt îndurerați de răul abătut asupră-le, dar se leapădă de bine" 1,37), verificată în timp ("De fiecare dată cînd
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
noi provocări demo-economice" (prima parte a lucrării) provine dintr-o inevitabilă apăsare a greutății demografice asupra populației adulte. Roland Granier, autorul acestei introduceri, îi face relatarea în capitolul I, centrat în principal asupra populației franceze, apoi, împreună cu Martine Robert, lărgește demonstrația îmbătrânirii ansamblului populației europene, în capitolul II. Philippe Barthélemy tratează apoi, în capitolul III, despre "demografia locurilor de muncă" și ne amintește că șomajul și "locul de muncă" (stocuri demografice) formează împreună populația activă, subansamblu al populației totale. În acest
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ei limba și conștiința etnică și le arătase că „nu funcționează nici un motor pe pămînt și În aer În care să nu existe cel puțin o invenție a unui șvab: Daimler, Bosch, Porsche, Messerschmitt, Domier, Zeppelin“. Mi-a mărturisit că demonstrația asta cu inventatorii de mașini zburătoare și alergătoare o cucerise definitiv. Am hotărît atunci, mi-a mai spus ea, că trebuie să fac În viață două lucruri: să Învăț bine limba germană și să mă plimb cu zeppelinul. Primul cred
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fost dusă des la biserica noastră romano-catolică și m-am dus și eu de bunăvoie, acolo se citește mult din Evanghelii, dar așa ceva n-am auzit. N-am insistat s-o conving. M-am ridicat și i-am făcut o demonstrație, numărînd destul de exact arborii pe care-i lăsam În urmă pe partea stîngă a aleii. — Uite, i-am spus, ecolocație! Pașii mei fac zgomot, se lovesc de copaci, iar În dreptul trunchiului, zumzetul ambien tal e ecranat pentru o fracțiune de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Însuși și că Domnul spune acest cuvânt desemnându-se pe Sine”. Când se autointitulează „Fiu al Omului”, Isus se referă la firea Sa omenească (incluzând comportamentul Său uman); când vorbește despre Duhul Sfânt, vorbește despre firea Sa divină. Atanasie întărește demonstrația făcând apel din nou la Ioan de trei ori: episodul manducației trupului Mântuitorului (6,62-63); episodul samaritencei (Isus îi spune acesteia: Dumnezeu este duh) și logion-ul următor: „Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, să nu credeți în Mine; dar dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
citate ale Părinților, considerați a fi martori privilegiați ai acelei dogme/învățături astăzi uitate. Mai mult, într-o anexă, De Lubac constituie un dosar de câteva zeci de texte patristice, majoritatea traduse chiar de el, care-i întăresc argumentele și demonstrația din corpul volumului. Dacă citatele se acumulează, aceasta se datorează faptului că am dorit să procedăm în modul cel mai impersonal, scotocind mai cu seamă în tezaurul puțin exploatat al Părinților Bisericii. Nu că, printr-o manie arhaizantă, am fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fi considerat un erou, ci el apare ca ultimul apostol pe scara valorică, cel mai pervers, întrucât crede în eficiența sacrificiului trupesc pentru mântuire, participând, în viziune, la o liturghie preoțească, lucru detestat de gnostici. Nu e locul să dezvolt demonstrația cu toată armătura ei tehnică. Ajunge să spun că analiza profesorului Painchaud și a grupului său de colaboratori, între care și un român, Alin Suciu, este impecabilă și de necontrazis cu argumente filologice sau teologice. Firește, există lacunele textuale despre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins În drum În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre.” ― Domnule profesor, aceste versuri mă trimit la demonstrația făcută de dumneavoastră - acum vreo trei ani - privind răspunsul la Întrebarea: „Care este cea mai mare viteză din univers?” Întrebare la care ați răspuns și m ați convins că este cea a gândului!. ― Întocmai. Abia de trece o nanosecundă - adică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să fie păstrat pe peretele dinspre răsărit din casa cea mare, încă multă vreme după căderea Imperiului, primind, în fiece zi de sărbătoare, ruga smerită a pământenilor. Totuși, prea cucernicul a admis ideea că a sosit momentul să încerce oarece demonstrații doveditoare în privința celor cerute de credincioși. Și atunci, s-a sfătuit îndelung cu dascălul bisericesc și au luat hotărârea ca în timpul slujbei de Bobotează să elibereze un porumbel alb chiar în momentul invocării divinității la Sfințește, Doamne, apa aceasta! Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
credința oarbă sau iubirea oarbă am simțit suspiciuni încă din timpul studiilor la Roma; acest tip de spiritualitate a condus la distrugerea multor oameni și națiuni. Efortul meu vizează o credință ce poate fi înțeleasă nu atât în baza unor demonstrații riguroase, cât mai ales prin motivații bine argumentate. Astfel, credința mea nu este nici raționalistă, nici irațională, este rațională. Așadar, ceea ce cred cuprinde mai mult decât o profesiune de credință în sensul tradițional. Înseamnă convingerile și atitudinile de fond care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
urcare, dar nici cu temeri în coborâre. Este bine ca omul să își facă o imagine realistă despre sine însuși și să renunțe la idealizarea propriei persoane pretinzând prea mult de la sine. Nu este însă irațională încrederea în apă fără demonstrații, în ciuda numeroaselor exemple? Nu, eu experimentez raționalitatea a ceea ce fac chiar în momentul în care înot. La fel și încrederea mea în viață nu este deloc irațională sau de neexplicat. Desigur, perspectiva mea pozitivă în principiu, comportamentul meu de fond
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Așadar nu cred în acea prezumție "spiritualistă" a omului în raport cu animalul și nici în aplatizarea "biologistă" a omului asupra animalului. Nu aparțin grupului de credincioși care au impresia că pot să șteargă cu Biblia în mână date ce fac obiectul demonstrațiilor științifice. Dar am, de asemenea, prea puțină simpatie pentru acei oameni de știință care se arată ostili religiei, construind un ateism aparent științific făcând apel la rezultatele obținute în mediul activității lor și împrumutând constant exemple din istoria scandalurilor și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și agențiile de rating, jurnaliști și politicieni au răspândit credința oarbă că economia ar fi previzibilă și controlabilă științific, fără să se îngrijească deloc de factorii iraționali și de pericolele sau efectele colaterale posibile în orice moment. Am făcut deja demonstrația cum toate extrapolările matematice și modelele economico-sociale nu sunt capabile să prevadă cu certitudine dezvoltarea economică, dimpotrivă, toate calculele se bazau pe supoziții dictate mai mult de un optimism exagerat sau o încredere ingenuă în progres. În Statele Unite, vocile critice
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rațiunea "pură" sau teoretică are limitele sale. Ceea ce semnifică: probe științifice ale existenței lui Dumnezeu nu sunt posibile. De ce? Deoarece Dumnezeu nu există ca un obiect în spațiu și timp. Nu este un obiect al contemplației și cunoașterii ce aparține demonstrației științelor naturale. În zadar rațiunea își întinde aripile sale pentru a se înălța cu forța gândirii dincolo de spațiu și timp, dincolo de orizontul experienței noastre, până la Dumnezeul cel real. Omul nu poate construi turnuri ce se înalță până la cer, ci doar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
exista vreun canon care să condamne o asemenea practică, iar invocarea tradiției era insuficientă în acest caz. Ca o ultimă dovadă a lipsei de temei a întregii retorici anticremaționiste a clericilor ortodocși ai vremii, el apela din nou la o demonstrație logică, invocând tradiția "înhumării" lui Iisus Hristos: îmbălsămarea și depunerea într-un mormânt săpat în piatră a Mântuitorului ar fi reclamat, în virtutea respectării ad litteram a tradiției, urmarea întrutotul, ca tipar pentru toți creștinii care ulterior au decedat. Dar o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în ruptul capului, nu voiesc să admită, că și "cenușa" incineratului este tot pământ, asupra căreia însă a reacționat un alt element (focul), mai rapid și mai igienic"168. Celelalte intervenții ale arhimandritului, cu câteva excepții, au același fir conductor: demonstrația justeții cremațiunii, a concordanței sale cu învățăturile creștine, precum și critica forurilor ortodoxe, considerată eronate datorită atitudinii lor față de practica arderii morților. Semnificativ îmi pare în această direcție un articol pe care îl publica în 1937, când Șerboianu, remarcând ignoranța dar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
își revendică de altfel cu aroganță acest titlu. Înțelegem prin aceasta o cunoaștere riguroasă, obiectivă, incontestabilă, adevărată. Ea se distinge de toate formele aproximative, chiar îndoielnice, ale cunoștințelor, sau credințelor, sau superstițiilor care au precedat-o prin forța evidențelor și demonstrațiilor sale, a "dovezilor" sale, și în același timp prin rezultatele extraordinare la care a ajuns, și care bulversează fața pământului. Din nefericire, această bulversare se răsfrânge asupra omului însuși. Dacă, neîndoielnic, cunoașterea din ce în ce mai comprehensivă a universului este un lucru bun
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fiind " Despre natura cugetului omenesc și despre faptul că acesta este mai lesne cunoscut decât trupul"; 2) că pe această cunoaștere absolut sigură a vieții se întemeiază cunoașterea trupului, adică a lumii, și astfel conștiința și știința în general. Prima demonstrație se face prin diferențierea radicală a ideii cugetului (cunoașterea sufletului) de toate celelalte idei care sunt ideile obiectelor, reale sau ideale. Această deosebire constă în faptul că ideea cugetului nu are cogitatum, adică, tocmai, nu are obiect. Ideea cugetului este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
instrumentele teoriei politice feministe. Știe că, fiindcă nimic nu este mai practic decât o teorie bună, această teorie (combinație reușită a multiplelor ei formații intelectuale) poate și trebuie să aibă relevanță pentru politicile publice. O parte tare a lucrării este demonstrația vastă, rar practicată în literatura românească de specialitate, a faptului că, adesea, ceea ce este personal este politic. Cristina Ștefan întreprinde o analiză a patriarhatului politic, extins de la relațiile de putere publice la cele private. În contrapartidă, ea argumentează pentru un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
stăpânul nostru. Scrisese câteva tratate despre meșteșugul armelor și, aflându-se odată În casa președintelui Consiliului Castiliei, se lansase Într-o discuție cu don Francisco de Quevedo asupra unor detalii și concluzii; drept care, punând amândoi mâna pe spadă pentru o demonstrație amicală, de la primul asalt don Francisco Îl atinsese pe maestrul Pacheco la cap cu o lovitură imparabilă, aruncându-i pălăria cât colo. De atunci, dușmănia dintre cei doi era mortală: unul Îl denunțase pe celălalt tribunalului Inchiziției, iar celălalt Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a primit în gospodăria lui. Imediat m-a izbit faptul că semăna cu apostolul Petru când Sfântul Duh se revarsă peste apostoli. Barba îi era retezată strâmb, în dreptul omușorului. Ce a considerat el de cuviință să creeze pentru noi ca demonstrație practică a fost un discurs solemn, o cuvântare care-i fusese comandată pentru ziua comemorării arderii cărților de către naziști la Berlin, un discurs înflăcărat adresat maselor. îl pregătea de mult. Dar îi pricinuia greutăți. VIGNETA Nu, mai bine era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]