16,736 matches
-
satele de unde au pornit în bejenie luncașii. Ca să-i liniștim pe cei care încă își mai pun problema originii sociale a bejenarilor care au format satul Lunca, se poate spune că de pe locurile lor de pornire, luncașii au fost țărani dependenți de boieri și mănăstiri, apoi, când s-a instalat stăpânăirea habsburgică în nord-vestul Moldovei, ei au avut statutul de „supuși” (tot dependenți). Nici de unde au venit în Bucovina, adică în inutul Bistrița-Năsăud, nu erau țărani liberi; unii erau „grăniceri” [vezi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care au format satul Lunca, se poate spune că de pe locurile lor de pornire, luncașii au fost țărani dependenți de boieri și mănăstiri, apoi, când s-a instalat stăpânăirea habsburgică în nord-vestul Moldovei, ei au avut statutul de „supuși” (tot dependenți). Nici de unde au venit în Bucovina, adică în inutul Bistrița-Năsăud, nu erau țărani liberi; unii erau „grăniceri” [vezi discuția despre originea bejenarilor luncași și dorneni]. Statutul social, fără să-i negăm importanța, nu are relevanță în manifestarea spiritului popular, a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
căsătorie, o nuntă. Beneficiarii clăcii (toți erau și beneficiari și participanți) erau datori cu mâncare și băutură, ba se întâmpla să fie și distracție, muzică și joc, cu strigături, glume și farse. În raporturile dintre stăpânăii de pământ și țăranii dependenți s-a impusă claca, evident, în sensă unilateral, beneficiar fiind proprietarul locului. Claca la boier se făcea când nu erau legiferate zilele de clacă (12-24, și mult mai multe!) și era nevoie de contribuția satului întreg pentru diferite munci agricole
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la români au reprezentat organisme prestatale, fiind centre de putere și de administrație a teritoriului din raza de competență. Inițial toate obștile au fost libere, însă puterea de stat - domnii au dăruit sate unor slujitori credincioși care devin sate (obști) dependente, conduse de vatamani și staroști. Obștile libere - răzășești - au fost conduse de juzi. Cu un termen modern, putem spune că juzii, cnezii, vatamanii și staroștii sunt organe executive; organele puterii sunt reprezentate de sfatul „oamenilor buni și bătrâni”. Puterea militară
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de cazuri în Filipeni și Fruntești), cel care comisese asemenea faptă putea să-și răscumpere vina față de familie, plătind cu averea, dar împăcarea între părți nu scutea făptașul de judecata și de pedeapsa domnească, decât în cazuri de excepție. ranii dependenți de pe moșiile mănăstirești și boierești erau judecați de stăpânăii lor, egumenii mănăstirilor și boierii, prin slugile boierești. În mod frecvent se aplica bătaia, punerea în butuci și ținerea în fum, în apă înghețată. Preoții și diaconii erau judecați și pedepsiți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și un vornică al satului, mai mult cu numele. Dacă veneau porunci de la isprăvnicia ținutului, de la cancelaria domnească, de la episcopia de Roman și protoieria din târgul Bacăului, aceste porunci veneau la curtea boierească, unde era și sediul administrativ pentru satele dependente (Slobozia - Filipeni, Lunca și Valea Boțului). Într-o hotărâre din 31 decembrie 1831 a Logofeției cea Mare a Principatului Moldovei, se dispune cu începere de la 1 ianuarie 1832 (se aplica noua legiuire numită Regulamentul Organic), în fiecare sat înființarea unei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
scos scrisoarea, o foaie de culoare ocru, Îndoită ferm la jumătate. Un scris cu cerneală albastră aluneca Într-o nervozitate impetuoasă, pălind treptat și recăpătîndu-și intensitatea la fiecare cîteva cuvinte. Totul pe acea filă vorbea despre vremuri apuse: firul scrisului dependent de călimară, cuvintele zgîriate pe hîrtia groasă de vîrful peniței, atingerea rugoasă a hîrtiei. Am netezit epistola pe tejghea și am citit-o, aproape pe nerăsuflate. Dragă Julián, Azi dimineață am aflat de la Jorge că, Într-adevăr, ai părăsit Barcelona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de carmin, Îi mângâia blând părul. Aici putea trăi Într-o litanie stranie, mântuit de bine și de rău și scăpat de dulăii raiului și de toți zeii (cu excepția acelui Dumnezeu exotic mexican, care era și el destul de Îngăduitor și dependent de parfumuri orientale), mântuit de succes, speranță și sărăcie, În acel lung jgheab al delăsării, care duce, În ultimă instanță, doar la lacul artificial al morții. Doar existau atât de multe locuri unde te puteai dezintegra plăcut: Port Said, Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din Vitan, Voi scuipa pe mormintele voastre! Presupun că nu știi cine a scris asta. Mi-e scârbă de ciorba asta mediatică, mi-e scârbă de mațele astea fardate expuse în fiecare zi pe toate străzile, care-mi tâmpesc părinții dependenți de televizor. Mi-e scârbă de circ, mi-e scârbă de rahatul vostru urban. Mi-e scârbă de mine, că-ți scriu acum, dar trebuie să borăsc cumva, și pe mine nu mă invită nici o televiziune. Vreau numai să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
aparte, ceva care mi-a străfulgerat mușchii făcându-i să se Încordeze. Am mormăit fără ca vreun cuvânt să-mi poată ieși pe gură: Iată-l pe Miyashita din nou Înghițit de picioarele fotoliului. Aveam impresia că Înțeleg ce simte un dependent de droguri, așa că mi-am mișcat din nou buzele: Miyashita are impresia că Înțelege ce simte un dependent de droguri, Însă cuvintele se Încăpățânau să nu se facă auzite. În momentul acela, nu știu pentru a câta oară, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-mi poată ieși pe gură: Iată-l pe Miyashita din nou Înghițit de picioarele fotoliului. Aveam impresia că Înțeleg ce simte un dependent de droguri, așa că mi-am mișcat din nou buzele: Miyashita are impresia că Înțelege ce simte un dependent de droguri, Însă cuvintele se Încăpățânau să nu se facă auzite. În momentul acela, nu știu pentru a câta oară, mi-am simțit propriul eu disipându-se. Era o senzație stranie. Ca și cum eu Însumi dispărusem, dar Îmi păstrasem facultățile senzoriale. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Însă nu amintirea aceasta Îmi crea sentimentul de nostalgie, ci conștiința de sine, faptul că acceptasem această stare de spirit ca pe ceva intim ființei mele. De cealaltă parte a străzii erau aliniate unul după altul adăposturi primitive pentru vagabonzii dependenți de alcool din zonă. Cerșetorii care se zăreau din loc În loc păreau slăbiți din cauza vântului tăios. Cu tot frigul, un miros specific plutea pe străzi, printre clădiri. Era un miros de gunoi intrat În putrefacție În plină vară, prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care își aduc depresiile menstruale la clinica ta de fițe. Ia spune-mi, pentru câte dintre ele prescrii cocaină? — Cocaina hidrocloridică a fost întotdeauna utilizată ca stimulent pentru combaterea celor mai grave cazuri de depresie. — Cum le împiedici să devină dependente? — E adevărat că există întotdeauna acest risc. Trebuie să fii foarte atent la orice semn de dependență de drog. Asta e meseria mea. Făcu o pauză și adăugă: — De ce întrebi? — Eram doar curios, Herr Doktor. Asta e meseria mea. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fără îndoială a fost la tine în birou în ziua în care a dispărut și nu a mai fost văzută niciodată din nou. Ei, cum e asta ca sincronicitate? — Ascultă, Gunther, ce s-a întâmplat a fost un accident. Era dependentă. — Și cum a ajuns așa? — O tratasem de depresie. Își pierduse slujba, i se încheiase o relație. Avea nevoie de cocaină mai mult decât părea evident în acel moment. Nu era absolut nici un mod de a ști asta doar uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
oftă și întrebă: — E adevărat, Karl? Weisthor, ținut de cei doi ofițeri SS, scutură din cap: — Jur că e o minciună, pe onoarea mea de gentleman și de ofițer. — Suflecați-i mâneca de la mâna stângă, am spus eu. Omu’ e dependent de droguri. Kindermann îi dă cocaină și morfină de ani de zile. Himmler le făcu un semn cu capul bărbaților care-l țineau pe Weisthor și când aceștia scoaseră la lumină antebrațul lui negru-vânăt, am adăugat: — Dacă nu sunteți convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ar fi de ajuns că homosexualii sunt deja în parlamente, în guverne, în armată și în alte posturi de conducere. Totodată există homosexuali care doresc să fie salvați, cărora le este rușine de păcatul în care trăiesc, doar că sunt dependenți. Pentru aceștia cred și eu ca exista iertare și mântuire, dacă se lasă de păcat. Oare această stare de păcat dus până al rang de artă, până la absurd, are legătură cu prăbușirea lumii în care trăim? Oare cei peste care
DE CE SE SCUFUNDA AMERICA? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364464_a_365793]
-
doruri vor mai fi Esența lor pribeagă Lucidă pentru a trăi Rezistentă și întreagă. Existența mea, departe totuși, Ideală va rămâne, Neștiută printre lotuși Căutându-te pe tine. Arcuri largi de sentimente, Pur și simplu întâmplări, Trăi-vor de tine dependente Autentice visări. Valea Călugărească Mai 1966 Referință Bibliografică: Mâine / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 333, Anul I, 29 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MÂINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364567_a_365896]
-
acolo, statui de tot felul se credeau podoabe de lux prăfuite de trecerea Carelor printr-o dinastie dragă. Însă un foșnet de rubin s-a pornit să-mi șteargă imaginea agățată de ferestrele mele închise. Se dezlănțuia pe întinderi nesfârșite, dependente de sărutul zidit în templul sculptat într-o sferă specială. Apăruse cortina de ceață. Cortina unui actor orb... Referință Bibliografică: Cortina unui actor orb / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012. Drepturi de
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
dregătorie. Nu suntem liberi! Nu suntem fericiți pentru că nu avem Dragoste. Sufletul e gol. Îl ocupăm cu orice. De fapt umplem un gol nesfârșit pe care il purtăm în noi de la începutul lumii când am pierdut legătura cu Divinitatea, Devenim dependenți de multe, de cafeaua de dimineață, de omul de lângă noi, de animalul de companie, de anotimpul preferat, de prieteni de mirosuri, de haine, de shoping, de toate. Căutăm întreaga viață acea dragoste (erosul) care să ne alimenteze egooul trupul și
DRAGOSTEA CA LIBERTATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364051_a_365380]
-
ESTE IUBIRE!” Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1082 din 17 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului „Fericită este mintea care a trecut peste toate lucrurile și se desfătează neîncetat de frumusețea dumnezeiască“, ne spune Sf. Maxim Mărturisitorul. Depășind situarea dependentă, insistând cu durere și hotărâre pe calea jertfei și a crucii lui Hristos, omul ajunge la întâlnirea ultimă a iubirii, prin înălțări succesive și infinite. Paul Evdekimov ne spune că „Sufletul se înalță mai presus de orice semn statornicit, mai
„DUMNEZEU ESTE IUBIRE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363339_a_364668]
-
să se întoarcă la adevărata lui chemare, la adevărata lui menire. „Până nu se va smeri inima, nu se poate opri din împrăștiere“ ne spune Sf. Isaac Sirul. Însă „fără încercare nu cunoaște smerenia“. În afara suferinței orice abandonare a situării dependente nu este decât o nouă și mai subtilă ascundere, care nu poate ajunge la adevărata dragoste. În experiența acestei nașteri prin suferință, în simțirea eliberării de sub tirania patimilor, de dependența de ele, durerea ca și plăcerea sunt depășite de bucurie
PIATRA DE TEMELIE A LUI GHEORGHE BECALI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362348_a_363677]
-
învățat cum să spăl bătrâna, cum să-i dau să mănânce și ce să-i dau, de ce medicație avea nevoie și bineînțeles rânduiala casei. Aș spune că am avut noroc. Bătrâna era bună, respectuoasă, caldă ca un copil mic, fiind dependentă de mine de la a o întoarce de pe o parte pe cealaltă, de a mânca, ca și de restul: spălat, schimbat de pampers, medicație, etc. O, Doamne! Aici am învățat ce-i plictiseala. Aveam programul bine stabilit cu ea, orele când
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
felul de bârfe și minciuni, de limbile bătute de mâncărime scărpinoasă ale marilor politicieni și conducători de Țară și de o bucățică din Țară. Este oare normal, ca așchia aceasta de pământ, înstrăinată de mamă, azi independentă de jure, dar dependentă de sărăcie și vasală străinului de facto să fie populată de un popor care nu are identitate? (s-au nu dorește să și-o recunoască?) Nu e normal! Mai cu seamă, când și străinii recunosc, că suntem români de o
ÎNCEPUT DE AN SAU SFÂRŞIT DE RĂBDARE? de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362429_a_363758]
-
03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mea culpa Domnule vameș, recunosc sunt un mare infractor, am trecut granița clandestin, de o mie de ori. Am ascuns în valiză droguri și alte lucruri interzise. dorul de strămoși și bizare vise. Sunt dependentă de Țară, Ca țăranul ce ară. Prima oară am ascuns în valiză o rugăciune, munții milenari și pe Zamolxe ce plutea în albastre unde. Am tăinuit în bagaje chipul Țării, pictat din alge. și o Doină care ne plânge cu
TAMARA GORINCIOI de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362513_a_363842]
-
și a fost nevoit să-și recâștige armonia și rațiunea de a fi, prin educație, efort și maturitate! Pentru a nu mă împiedică foarte tare în silogisme, voi face departajări directe prin asemănări și deosebiri: ► în primul rând iubirea este dependentă de emoții și de sentimentele de bucurie, plăcere, deplinătate, dar le aduce la desăvârșire, memorându-le perpetuu, tocmai de aceia neputând vreodată să iubești numai pe baza unei emoții ori a unui afect; se poate începe cu un sentiment, dar
EGALITATE ÎNTRE IUBIRE ŞI ÎNDRĂGOSTIRE?? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361093_a_362422]