9,951 matches
-
o să te cari cât mai repede cu putință. — Vă mulțumesc că mă primiți atât de grabnic, i-a zis. O să Încerc să vă răpesc cât mai puțin timp cu putință. Trebuie că sunteți foarte ocupat. Îmi pare rău să vă deranjez! Nu face nimic, a zâmbit el, nu-i nici o grabă. Sunteți bineve nită la noi! Era modul unui asiatic de a spune mă calci pe nervi. Cel puțin pe-asta o știa foarte bine. Oriunde s-ar fi uitat, erau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să fie mutat din spital În spital. Birocrația polițienească nu-i prea eficientă. — A fost un lucru de mare curaj și de generozitate din partea ta să faci asta, a zis Margaret. și sper că pe tatăl tău nu l-a deranjat prea tare. Z a dat din umeri. Nu părea prea implicat. Era Însă foarte preocupat de cu totul altceva, de un tablou, cred, pe care președintele i-a cerut să-l finanțeze. Tata a fost destul de țâfnos pe tema asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lăudau gustul, aroma, finețea, forma, Carmina înțelese că acele bunătăți fuseseră preparate chiar de mâna mai vârstnicei lor musafire. Femeia venise în casa profesorilor Alexe să le ceară sprijin. Fiica, tânăra elegantă și rezervată, cu un aer de "nu mă deranja", cu degetele lungi, frumoase, ce nu păreau a fi făcute să ducă vreo plasă cu morcovi, acest lucru fiind, evident o absurditate. Așa slabă, firavă, fără pântec, Carmina și-o imagină, pe plajă, întinsă pe spate, cu genunchii puțin flexați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alunecau pe nas. Înțelegi, mă? O întrebă bărbatul și ea replica jignită, da înțeleg, ce mare filozofie e ca să nu înțeleg? Mai târziu, în camera ei, în patul larg, cu plapuma trasă până sub bărbie, Carmina adormi cu greu, o deranja aerul închis din cameră, avea impresia că se sufocă, simțea că-i pătrunde în păr și în carne ca o pecete de neșters, dar într-un târziu, când reuși să respire normal, somnul o găsi împăcată, liniștită, ieșită din starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ședință își va spune ea în gând. Și oricum, până la ora aceea? Minciuni, minciuni, minciuni. Era plictisită de toate scuzele lui. Va răsuci butonul yalei și va lăsa zgomotos siguranța. Dacă n-ai bloca ușa asta nu te-aș mai deranja din somn cu soneria îi va spune el cu ton de reproș, Știi că-mi este frică de hoți, va mormăi ea cu același ton de reproș și ca o pată albă, mișcătoare, va străbate holul întunecat către dormitor, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi scurtă, nici nu avea timp să se îngrozească, puțină orbire și era suficient: Cel puțin ÎNCERCASE. După mimica Fanei, Carmina înțelese că femeia îi spunea ceva important. Am lăsat-o pe Ela la soacră-mea. Nu m-ar fi deranjat, Ela e un copil potolit, dar are o atenție involuntară este, mereu pe fază când simte că se vorbește despre Dimitrie. Firește, nu înțelege tot, limbajul nu-i este bogat, dar devine alarmată, pândește ca un mic animal, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-a mai ridicat spre Carmina ochii. Începu să mestece grăbită, îi plăcea mult peștele, gustul lui îi invada gura întreagă, o scălda în salivă, de obicei mânca singură în bucătărie, voia să mestece în legea ei fără să o deranjeze cineva cu privirea. Oferindu-i Carminei pește îi făcea de fapt o favoare, voia pur și simplu s-o îmbuneze pentru suferința produsă de fiul ei, abia după ce ajunsese la codița peștelui observă că tânăra plângea în fața farfuriei, pe tăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca să-și mascheze începutul de nemulțumire... Era nedormit, cu o seară mai înainte se întorsese cam târziu de la Carmina, acasă, ca de obicei, găsise ușa blocată cu siguranța, trebuise să sune, să sune de câteva ori insistent până când Larisa se deranjă să-i deschidă. Avusese cu ea un schimb prelungit de replici, generalizat, fără un punct de plecare anume, amândoi se fereau să spună lucrurilor pe nume. Dimineața, în baie, se tăiase cu lama în câteva locuri, n-avea chef de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu multe din aspectele zilelor ei era foarte clar că cineva îl informa, întrebările lui deveniseră mult mai precise, știa de unde să pornească, unde anume să încerce să descopere hibele, zâmbea nervos când ea îl întreba stereotip: De unde știi? O deranja gândul că este urmărită, avea impresia că atitudinea ei căpătase ceva artificios, că nu se mișcă normal, se simțea hărțuită, căuta în urmă, încerca să memoreze pe stradă figurile oamenilor, intra în magazine, se oprea la câte o vitrină, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asupra persoanei sale. Se simțea stânjenită. Trecuseră anii. Ovidiu era acum un om de viitor, cu perspective strălucite. Avea o soție ambițioasă, aveau doi copii, o poziție foarte sigură. Mica lui slăbiciune, cunoscută de toți,până și de Larisa, nu deranja pe nimeni pentru moment, atâta vreme cât el nu-și pierdea capul și se dovedea înțelegător, se achita de sarcini cu precizie și promptitudine. Carmina era sigură că ar fi sacrificat-o fără să șovăie de îndată ce ar fi intrat la bănuieli cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nas în nas cu el după ce vorbiserăm la telefon, ne vedem în AfterDays în 5 minute și ne vom întâlni în intersecție așteptând față în față, cu Pinochio de mână, Marius va râde, noi vom râde așteptând dreapta-stânga. Nu te deranjează să mergi cu mine să-mi iau sandale? nu! tu ai nevoie de sandale, hai să-ți iei! când? acum! Îți dau eu, bine, și eu ți-i dau când iau banii de la reclamă. Mergem prin magazin, cum sunt manechinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
o salată la Cafeneaua Artiștilor în drum spre Păianjenul, care nu mai avea curaj să mă sune direct, o sunase pe Prințesă și mă întrebă: ne vedem? Poate peste o oră, zic, cumva să stau singură cu Cezar, nu te deranjează dacă vin și ei, nu, zice el din umeri, gesturile ne aduc mai bine la iveală sufletul, spunea îngerul purtând dinspre piept spre noi aerul, îhî? da, zic eu. Păi atunci venim și noi, Păianjenul vesel, gata, am fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mână, la 1 noaptea, băi, eu mă duc acasă, vedeți ce faceți, spune Baby puțin suspicios, direct ostentativ, pa! Baby și hai! și repede pe stradă și urcăm și nu se poate, ăsta cred că se futea și l-am deranjat și pe urmă Pinochio sună de pe cartelă, nu se poate să ajungem acasă, nimerim la o petrecere unde le întâlnesc iar pe Fete, hmmm, cum le întâlnesc eu pe Fete în punctele esențiale, tot ele mi-au adus atunci, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
speriat... vreau să-l pup, dar nu pe gură, pe obraz... m-a împins! știi cum s-a ferit?!? Bianca face ochii mari din centru... știi cum s-a ferit? sună tu, pula! că eu nu te sun să te deranjez, că poate ești cu nevasta prin preajmă, da’ sună dacă nu vii... că eu sunt amanta, în pula mea, eu îți fac ție un favor, că știu că ești însurat și ai o viață de căcat și ești un lăbar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și de ce nu durează ne-carnea și carnea și transpirația ta și mirosul tău și de ce tricoul tău l-am lăsat tot acolo unde l-ai pus, în baie, iar eu trec pe lângă el ca și cum ar dormi, să nu-l deranjez, și de ce mă șterg cu același prosop? Și Marius și el? Și Filosoful și el? Și același pat? Aici, în început de dragoste, care nu s-a consumat, și în batjocura mea când am deschis, 059 la interfon, la 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și explozia. Intru la un internet și scriu fumând ceva ce mi se va părea vital, ca morfina, ca diazepamul, ca Xanaxul, ca drogul când mergi pe stradă și vrei să dai afară tot. Scriu și fumez și nu mă deranjează muzica de la radio și faptul că mi se tot cere bricheta. Mă regăsesc pe mine în tastatură, pe ecran, mă uit la mine prin litere și realizez că eu am nevoie de mine, nu Păianjenul, nu Miau, nu nimeni, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
asta parcă mai aduce cu un scenariu cunoscut, deci liniștitor, spuse Adrian. Deasupra casei trecu un avion. Vila era la douăzeci de kilometri distanță de aeroportul Gatwick și se află chiar sub principalul coridor aerian al acestuia. Uneori zgomotul îi deranja pe musafiri, dar Adrian și Eleanor abia dacă îl mai băgau de seamă. — Care-s știrile de pe pagina întâi? se interesa Adrian. Eleanor puse jos Gazette și lua secțiunea de știri din Sunday Sentinel. — Hai că-s plictisitori! exclama ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
aeroport. — Ce surpriză plăcută! spuse Eleanor. Nu te-am mai vazut de secole! Ai luat micul dejun? — Atât cât am putut, zise Șam. — Bei o cafea? — Da, mulțumesc. — Pun de-o cafea proaspătă, spuse Eleanor, apucând cafetiera. — Vai, nu te deranja! o opri Șam. E foarte bună și asta. Îmi place cafeaua călâie, continuă el și flutură suplimentul de la Sentinel. Ați văzut chestia asta? — Ce-i aia? se minuna Eleanor. — Numărul de azi din Sentinel. Ați citit ce-a scris despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Tarrant să-ți ia un interviu? — Ba da, dacă ține morțiș, răspunse Adrian. — Ai înnebunit? — Nu cred. — Ai văzut și tu ce i-a făcut lui Șam. Cum o să te simți dacă o să-ți facă la fel? — N-o să mă deranjeze. — Ei, nu zău! Ce te face să fii atât de sigur pe tine? — Faptul că eu nu mai concurez. Am ieșit din joc. — Ce joc? — Jocul de-a celebritatea, spuse Adrian. N-am nimic de pierdut. Spre deosebire de Șam, mie unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dumneavoastră într-o paranteză la fel de ireverențioasa. S-ar zice că nu prea va încurajează în acordarea acestui interviu, observă Fanny. — Nu, nu mă-ncurajează, recunoscu Adrian. Fanny își deschise geantă diplomat și scoase un blocnotes și un reportofon Sony. — Va deranjează dacă-l folosesc? îl întreba ea pe Adrian, arătându-i aparatul. — Câtuși de puțin. Atâta timp cât nu va deranjează dacă-l folosesc și eu pe al meu. Dar vă rog, îl pofti Fanny. Apoi verifica dacă are casetă în aparat, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
observă Fanny. — Nu, nu mă-ncurajează, recunoscu Adrian. Fanny își deschise geantă diplomat și scoase un blocnotes și un reportofon Sony. — Va deranjează dacă-l folosesc? îl întreba ea pe Adrian, arătându-i aparatul. — Câtuși de puțin. Atâta timp cât nu va deranjează dacă-l folosesc și eu pe al meu. Dar vă rog, îl pofti Fanny. Apoi verifica dacă are casetă în aparat, îl porni și-l așeza pe măsuța de cafea dintre ei. — Doriți să porniți și casetofonul dumneavoastră? îl întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să le distingi clar. — Vi s-a întâmplat vreodată să rămâneți de-adevăratelea în până de benzină? se interesa Fanny. — Ei bine, răspunsul este nu. — Mi-am închipuit eu, comenta ea. — A fost doar o figură de stil. — Nu va deranjează să vedeți cum contemporanii dumneavoastră continuă să scrie și să publice? — Dimpotrivă. Suntem înconjurați de prea multi scriitori care nu mai au nimic de spus, dar insistă să se repete la nesfârșit, de la o carte la alta, ani în șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pe Șam sărind la dumneavoastră aici și azvârlind cu pahare de vin, nu-i așa? Mă așteptam să-l văd sărind și azvârlind cu invective, răspunse Fanny. Adrian își împreună palmele și își împunse bărbia cu vârful degetelor. — Nu va deranjează să știți că majoritatea celor cărora le-ați luat un interviu ajung să vă urască? o întreba el. — Riscurile meseriei, zise ea, dând din umeri. — Și totuși e-o meserie ciudată, nu? Atacul la persoană. — Radeți de mine? îl lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
din anii studenției conținea elemente de homosexualitate? îl descusu Fanny. — Doamne ferește, nu! se cruci Adrian. — Nu-nțeleg prin asta o relație vădit fizică, îi explică ea, dar a existat vreo atracție homoerotică subconștientă? — Categoric nu! răspunse Adrian răspicat. — De ce vă deranjează așa de tare această insinuare? îl întreba Fanny. — Of, mi-e clar că aici avem de-a face cu capcană aia freudiana și că, oricum o dau, tot prost ies. „Da” înseamnă da, iar „nu” înseamnă că tăgăduiesc un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
duc să bag niște benzină în mașină. La ieșirea din sat, da, Ellie? Da, răspunse ea, rămânând cu spatele la el. — Dacă pornește motorul, pot să te duc la gară, îi spuse Adrian lui Fanny. — Mulțumesc, dar nu e cazul să vă deranjați, îl asigura ea. — Nu-i nici un deranj. Mă-ntorc cât ai zice peste. Și, până să-l poată opri, dispăru. Nu, vă rog... strigă Fanny în urma lui, însă el ori nu o auzi, ori nu vru s-o audă. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]