5,982 matches
-
își dezvolte propriile bunuri. Dar însuși conceptul descentralizării poate avea mai multe sensuri în funcție de perioada în care are loc și de circumstanțele concrete ale unui anumit stat. Astăzi există o tendință generală către descentralizarea politică în contrast cu încercările anterioare care implicau descentralizarea administrativă (cu-noscută în Franța drept déconcentration).39 Scopul descentralizării administrative anterioare a fost acela de a ușura greutățile excesive ale sistemului politic foarte centralizat al statului bunăstării sociale, dar a oferit puțin în ceea ce privește luarea deciziilor politice de a reduce nivelele
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
avea mai multe sensuri în funcție de perioada în care are loc și de circumstanțele concrete ale unui anumit stat. Astăzi există o tendință generală către descentralizarea politică în contrast cu încercările anterioare care implicau descentralizarea administrativă (cu-noscută în Franța drept déconcentration).39 Scopul descentralizării administrative anterioare a fost acela de a ușura greutățile excesive ale sistemului politic foarte centralizat al statului bunăstării sociale, dar a oferit puțin în ceea ce privește luarea deciziilor politice de a reduce nivelele de guvernare. Prin contrast, politica de descentralizare din anii
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
39 Scopul descentralizării administrative anterioare a fost acela de a ușura greutățile excesive ale sistemului politic foarte centralizat al statului bunăstării sociale, dar a oferit puțin în ceea ce privește luarea deciziilor politice de a reduce nivelele de guvernare. Prin contrast, politica de descentralizare din anii 1980 și 1990 s-a axat mai mult pe dezvoltarea puterii politice și pe acordarea unei libertăți mai mari luării deciziilor politice de către autoritățile locale și regionale. Exemple din această perioadă au fost: înființarea Statului Autonom (Estado de la
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
pe dezvoltarea puterii politice și pe acordarea unei libertăți mai mari luării deciziilor politice de către autoritățile locale și regionale. Exemple din această perioadă au fost: înființarea Statului Autonom (Estado de la Autonomías) în Spania pe baza Constituției din 1978; programul de descentralizare din Franța lansat în 1982; ultima fază a transformării Belgiei dintr-un stat unitar de tip iacobin într-un stat federal puternic descentralizat; reformele constituționale din Italia care căutau să creeze un stat federal; și, ultimul dar nu și cel
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
descentralizat; reformele constituționale din Italia care căutau să creeze un stat federal; și, ultimul dar nu și cel din urmă, reformele de devoluție din Marea Britanie care au început în a două jumătate a anilor 1990. În Spania, primul val de descentralizare a implicat transferul competențelor de la Madrid către AC* iar, în anii 2000, a existat un "al doilea val" în care competențele sunt acum transferate de la AC către provincii și municipalități.40 În Franța, spre ultima jumătate a anilor 1980, reformele
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
implicat transferul competențelor de la Madrid către AC* iar, în anii 2000, a existat un "al doilea val" în care competențele sunt acum transferate de la AC către provincii și municipalități.40 În Franța, spre ultima jumătate a anilor 1980, reformele de descentralizare pierdeau din putere, iar acest lucru a făcut ca atât guvernele de dreapta cât și cele de stânga (conduse de prim-miniștrii Jospin și respectiv, Raffarin) să lanseze Faza II (Stade II) a descentralizării într-o încercare de a completa
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
jumătate a anilor 1980, reformele de descentralizare pierdeau din putere, iar acest lucru a făcut ca atât guvernele de dreapta cât și cele de stânga (conduse de prim-miniștrii Jospin și respectiv, Raffarin) să lanseze Faza II (Stade II) a descentralizării într-o încercare de a completa Faza I. Aceste dezvoltări care au avut loc în Franța vor fi examinate în continuare în această carte. Reformele din Belgia au asigurat transformarea țării dintr-un stat unitar clasic de tip iacobin dominat
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
directe ale primarilor și președinților regionali, au redus puterea partidelor politice tradiționale și au facilitat reînnoirea, cel puțin într-o anumită măsură, a clasei politice.41 Marea Britanie a fost ultima dintre marile state europene care a adoptat programul politic de descentralizare (intitulat "devoluție" în Marea Britanie) după mulți ani de centralizare și chiar "hiper"-centralizare.42 Această mișcare spre o descentralizare politică mai amplă a fost întărită atât de Consiliul Europei cât și de Uniunea Europeană. Consiliul Europei a adoptat Carta Europeană a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
o anumită măsură, a clasei politice.41 Marea Britanie a fost ultima dintre marile state europene care a adoptat programul politic de descentralizare (intitulat "devoluție" în Marea Britanie) după mulți ani de centralizare și chiar "hiper"-centralizare.42 Această mișcare spre o descentralizare politică mai amplă a fost întărită atât de Consiliul Europei cât și de Uniunea Europeană. Consiliul Europei a adoptat Carta Europeană a Autonomiei Locale în 1985 care a fost semnată și omologată de către membrii statelor din 1988 încoace. Această Cartă reprezintă
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
fiscală, adică, dreptul și capacitatea autorităților locale de a-și crește veniturile proprii sau de a avea un grad de libertate asupra acestor resurse fiscale pe care le primesc de la guvernele centrale. Există două argumente contradictorii în literatura academică cu privire la descentralizarea controlului asupra fondurilor locale. Primul a fost formulat în anii 1950 într-o situație a economiei bunăstării (naționale) și susține că "numai guvernele centrale ar putea obține eficiență economică locală prin politici de redistribuire și egalizare fiscală."55 Contra-argumentul, cunoscut
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Primul a fost formulat în anii 1950 într-o situație a economiei bunăstării (naționale) și susține că "numai guvernele centrale ar putea obține eficiență economică locală prin politici de redistribuire și egalizare fiscală."55 Contra-argumentul, cunoscut ca federalism fiscal sau descentralizare fiscală, accentuează faptul că autonomia fiscală este necesară ca o modalitate de creștere a responsabilității și sensibilității guvernelor subnaționale. Federalismul fiscal a reprezentat aplicarea acestei noțiuni la autoritățile locale și avea la bază ideea potrivit căreia cetățenii autorității locale puteau
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Monetar Internațional) pentru aplicarea acestei noi ortodoxii fiscale și, din acest motiv, au început să regularizeze activitățile autorităților locale din diferite zone, activități precum controlul bugetar și creditele bancare. Acest fapt duce la situații contradictorii. În timp ce a existat o însemnată descentralizare politică după cum s-a amintit mai sus, a existat și o însemnată centralizare fiscală. Mai mult, guvernele centrale au încercat să paseze sarcinile mai grele către autoritățile subnaționale fără a oferi întotdeauna resurse financiare sau de alt tip, necesare pentru
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
existat și o însemnată centralizare fiscală. Mai mult, guvernele centrale au încercat să paseze sarcinile mai grele către autoritățile subnaționale fără a oferi întotdeauna resurse financiare sau de alt tip, necesare pentru îndeplinirea acestor sarcini. Acest fenomen a fost numit "descentralizarea penuriei", și are loc adesea sub aspectul intensificării democrației locale. Această situație este chiar mai complexă în aceea că marea majoritate a țărilor de astăzi combină modelele "agenției" și "alegerii", cu toate că cei mai mulți vor pune accentul fie pe unul fie pe
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sociale din Franța postbelică a completat acest proces al centralizării, iar dimensiunea teritorială a acestuia este examinată în capitolul 2. Dar chiar și în timplul celei de-a Cincea Republici, înființată în anii 1960, s-a recunoscut că era necesară descentralizarea, iar capitolul 3 oferă o privire de ansamblu a reformelor de descentralizare care au început să fie puse în practică în momentul în care François Mitterrand și Partidul Socialist al acestuia au venit la putere în 1981. Din nou, foarte
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
teritorială a acestuia este examinată în capitolul 2. Dar chiar și în timplul celei de-a Cincea Republici, înființată în anii 1960, s-a recunoscut că era necesară descentralizarea, iar capitolul 3 oferă o privire de ansamblu a reformelor de descentralizare care au început să fie puse în practică în momentul în care François Mitterrand și Partidul Socialist al acestuia au venit la putere în 1981. Din nou, foarte aproape de argumentul menționat în introducere, sensul descentralizării s-a schimbat de-a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de ansamblu a reformelor de descentralizare care au început să fie puse în practică în momentul în care François Mitterrand și Partidul Socialist al acestuia au venit la putere în 1981. Din nou, foarte aproape de argumentul menționat în introducere, sensul descentralizării s-a schimbat de-a lungul timpului și, până în anii 1990, ajunsese să fie privit ca, cel puțin parțial, o aplicare a principiilor neoliberalismului. Aceste capitole contextuale oferă o privire de ansamblu asupra restului cărții. Capitolele următoare se focalizează pe
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Etude Politique din Paris, Bordeaux și Aix-en-Provence, Merton College și St. Antony's College, Oxford, European University Institute, Florența și Academia Regală Flamandă pentru Arte și Științe din Belgia. Prima Parte Aspecte generale privind situația franceză Capitolul 1 Centralizare și descentralizare în istoria Franței Politica și societatea franceză au fost dintotdeauna dominate de două direcții contradictorii. Pe de o parte, mai vechea tendință de centralizare care domină încă din vremea monarhilor francezi și care a culminat cu Revoluția Franceză și Primul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cum ar fi Bouches-du-Rhône ori Ardèche. Departamentul era o entitate ambiguă și urmărea atât să aducă guvernul mai aproape de oameni cât și să fie mijlocul prin care centrul guverna zona. Așadar, nu era niciun instrument de centralizare dar nici de descentralizare. Aspectul democratic era exprimat în ideea că hotarele fizice erau trasate în așa fel încât să permită oricărui cetățean să ajungă în orașul principal (chef-lieu), unde era localizată prefectura, doar într-o singură zi călătorind că-lare. În faza lui incipientă
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
politică a Franței. Ceea ce ne interesează aici sunt diferențele de opinie asupra felului în care noua Republică ar trebui organizată teritorial. În timp ce iacobinii și, mai târziu, bonapartiștii, erau în favoarea unui stat puternic centralizat, girondinii pledau în favoarea provinciilor și a unei descentralizări moderate. În același timp, nu au pus problema unității națiunii sau statului. Nu se știe cu siguranță dacă erau într-adevăr "federaliști" după cum susțineau dușmanii acestora. Trebuie să ne amintim că "federalismul" era un termen abuziv folosit de iacobini și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
noul stat vor fi dominate de Paris și de clasele populare pariziene care aveau o influență semnificativă asupra iacobinilor. Pentru a evita acest lucru, au căutat să redreseze balanța prin acordarea unei poziții mai puternice provinciilor, adică, au favorizat o descentralizare moderată. Nu este dificil să discernem ceea ce numim "girondism" în diferite momente ale istoriei Franței, nici măcar în perioada curentă a reformelor de descentralizare, dar acest termen urmează să anticipeze principalul subiect al acestei cărți. Reacționarii Girondinii au acceptat principiile de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
lucru, au căutat să redreseze balanța prin acordarea unei poziții mai puternice provinciilor, adică, au favorizat o descentralizare moderată. Nu este dificil să discernem ceea ce numim "girondism" în diferite momente ale istoriei Franței, nici măcar în perioada curentă a reformelor de descentralizare, dar acest termen urmează să anticipeze principalul subiect al acestei cărți. Reacționarii Girondinii au acceptat principiile de bază ale Revoluției și întemeierea statului-națiune republican. Dar existau alte forțe care se opuneau nu numai Revoluției, ci și însuși statului-națiune și, în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ierarhii Bisericii Catolice precum și acele populații precum cele din vestul Franței unde aceste forțe își exercitau au-toritatea. Bineînțeles, exista o anumită doză de oportunism printre aceste grupări deoarece favorizaseră centralizarea în timpul monarhiei iar acum, în mod contrar, se îndreptau către descentralizare. Această situație și-a găsit expresia clar formulată în scrierile lui Joseph de Maistre (1753-1821) și ale lui Louis-Gabriel de Bonald (1754-1840). Aceștia erau avocați ai monarhiei absolute astfel opunându-se descentralizării dar, după cum a evidențiat Vivian Schmidt,27 oscilau
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
iar acum, în mod contrar, se îndreptau către descentralizare. Această situație și-a găsit expresia clar formulată în scrierile lui Joseph de Maistre (1753-1821) și ale lui Louis-Gabriel de Bonald (1754-1840). Aceștia erau avocați ai monarhiei absolute astfel opunându-se descentralizării dar, după cum a evidențiat Vivian Schmidt,27 oscilau între centralizare și descentralizare, depinzând de poziția diviziunii: dacă era la putere sau în opoziție. Acest șablon a continuat de-a lungul secolelor XIX și XX. Amândoi scriitorii erau monarhiști și catolici
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a găsit expresia clar formulată în scrierile lui Joseph de Maistre (1753-1821) și ale lui Louis-Gabriel de Bonald (1754-1840). Aceștia erau avocați ai monarhiei absolute astfel opunându-se descentralizării dar, după cum a evidențiat Vivian Schmidt,27 oscilau între centralizare și descentralizare, depinzând de poziția diviziunii: dacă era la putere sau în opoziție. Acest șablon a continuat de-a lungul secolelor XIX și XX. Amândoi scriitorii erau monarhiști și catolici înflăcărați care atacau înseși principiile Revoluției și noțiuni ca drepturile omului și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dezvoltat și alte mișcări și ideologii politice. Centralizarea excesivă era privită cu neliniște de către gânditori democrați ca de Tocqueville care, fiind inspirat de studiile pe care le-a făcut în Statele Unite dar și de opera lui Montesquieu, a pledat pentru descentralizare și separarea puterilor.35 O altă trăsătură importantă au fost ideile dezvoltate de scriitorul și militantul Pierre-Joseph Proudhon (1809-1865), care, în calitate de anarhist, a refuzat ideea de stat-națiune și a dezvoltat idea unei Franțe federaliste, bazată pe noțiunea de "mutualism" având
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]