144,535 matches
-
analizată de regizor. Un început pentru a putea continua. La final, interpreți și public sunt invitați în sală. Andrei Șerban, singur, așezat pe un scaun în prosceniu - după câteva observații-concluzii asupra nevoii de a înțelege importanța pregătirii, pentru a fi deschis pentru momentul unic, momentul de teatru, a cărui existență temporală e acum și aici - ne invită la un exercițiu comun: să ne imaginăm că ținem în mâna dreaptă o lumânare, pe care o aprindem cu bricheta din mâna stângă. În
Atelier Teatral - Andrei Șerban by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/11567_a_12892]
-
diverși ei înșiși ca formulă stilistică, adică de la Eva Cerbu la Teodor Pelmuș și de la Ervant Nicogosian la Sorin Dumitrescu, mobilizați cu toții, într-un mod exemplar, de fragila și timida luptătoare pe frontul eticii artistice care este Paula Ribariu, au deschis la Galeria Galateca o expoziție de protest față de suficiența, semidoctismul agresiv și autismul profund al autointitulatului ,,Muzeu Național de Artă Contemporană". Pictori și sculptori, printre care Marin Gherasim, Alexandru Chira, poetul Constantin Abăluță în ipostază de grafician, Zoe Pop, Rodica
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
Milano), romanul apărut acum cîteva luni, paralelismul este cum nu se poate mai explicit și lasă să se întrevadă toată literatura teoretică legată de vocea-narantă sau de personajul-povestitor. Numeroasele fire epice, unele constituindu-se într-o adevărată sagă (cartea se deschide, nu fără intenție, cu arborele genealogic al familiei în cauză), ne întorc în timp pînă la finele secolului al XIX-lea. Ele sînt orchestrate și depănate de un personaj secundar, numit alternativ femeia cu părul scurt, romanciera sau scriitoarea, prezentată
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
de versuri Colinele galbene și marea (Le gialle colline e il mare, Manni, Lecce, 2004)? Dacă titlul cărții mai lasă loc dubiului, titlurile primei secțiuni și ale multor compoziții presărate în carte limpezesc lucrurile: Jurnal pavesian se intitulează prima secțiune, deschisă de poezia avînd drept titlu un toponim: Santo Stefano Bellbo, localitatea de naștere a lui Cesare Pavese. Alte titluri (precum Pavesiana, Mitul, Lillu, Torino, L'americana, Mari del Sud, Tovarășul, acesta din urmă amintind de romanul omonim din 1947 etc.
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
Duce misivele ascunse / în pieptu-i de colombă. Tot mai aud clopoțelul / cînd trece peste gropi, / suflarea grea a mesagerei / cu aripi la picioare./ Ne vom iubi printre șirurile de vie,/ vom alerga, ținîndu-ne de mînă / pe potecile abrupte. / Se vor deschide într-un zîmbet / pupila-ți verde, / obrajii rumeni, ca un măr. Ne vom încrusta numele / în pădurile de mesteceni / și nimeni nu va șterge Rezistența noastră, / lumină pură în noua nebunie criminală. Dar dacă cei familiarizați cu opera lui Pavese
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
are nevoie de continuare, pentru a vedea ce s-a întâmplat în ultimii cincisprezece ani cu posteritatea lui Arghezi. Prezentând sistematic biografia lui Arghezi într-o cronologie introductivă și cumulând exhaustiv datele despre operă, reperele critice și corespondența, biobibliografia se deschide cu lista publicațiilor consultate. Colaborări ale scriitorului sau referințe la activitatea sa au fost găsite în aproape 600 de periodice. Primul volum al vastei cercetări înregistrează scrierile originale, în volume și în periodice, din toate domeniile (poezie, proză, teatru, antologii
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
iubită și certată cu aceeași ardoare, Jiquidi este mai mult decît un simplu umorist. Asta dacă nu cumva chiar umorul poate fi înțeles ca un act de clemență și devoțiune. Ioan Mattis În curînd, la Galeria Luchian 12, se va deschide expoziția de pictură și grafică Ioan Mattis, fiul lui Hans Mattis -Teutsch, căruia, de altfel, îi și urmează pe simezele galeriei. Născut în 1913, Ioan Mattis vine în imediata noastră contemporaneitate (el moare la Brașov în 1988) cu întreaga problematică
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
înțelege, ale lui Tamburin. În ce-l privește, satira este moale și România damă bună. De fapt, nici nu-și dă foarte tare în petic: mai îndoapă niște cerșetori lihniți cu discursuri de azil, mai taie niște capete, care tot deschid gura și după aceea, mai scrie cîte ceva. Un bufon necăjit, în visările lui, de grijile țării, dar nu vă gîndiți, Cațavencu e cu totul autre chose. Sigur, comparațiile sînt, din capul locului, inechitabile. țara, mai mult sau mai puțin
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
154-8). Iubirea lui Apolodor este o oază în deșert. În mijlocul Saharei, într-o gură de verdeață, un pui de maimuță se îndrăgostește de drumețul istovit și abătut. Apolodor, cucerit, primește bucuros cererea în căsătorie, și numai intervenția părinților fetei le deschide ochii tinerilor îndrăgostiți asupra incompatibilității lor: el nu poate rămîne acolo, iar ea nu poate pleca de acolo (,Dar dînsul, după cîte-aud,/ Venind încoace, dinspre nord,/ Se duce către Polul Sud/ Și-acolo e un ger cumplit./ N-ai să
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
palatul ocupat de străini care poftesc la soția-i lipsită de apărare și se vede nevoit să își pună în joc toate resursele pentru a-și redobîndi căminul și autoritatea. Apolodor, ce-i drept, nu are parte de nici o confruntare deschisă la finalul rătăcirilor sale, ba chiar rudele îi pregătesc cea mai călduroasă primire văzută vreodată la Polul Sud. În tabloul triumfal al revederii, poetul a strecurat însă un indiciu discret care face o notă discordantă în atmosfera de sărbătoare generală
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
a modificat preferințele, crede criticul. înclină spre bâlbâiala ordonanței care nu izbutește să lege o propoziție și e victima unei păcăleli stupide (Woyzeck de Büchner)? La Becket și Kafka indivizii au repulsie față de pălăvrăgeală, sunt inhibați când sunt nevoiți să deschidă gura, nu pot birui o timiditate, neputința de a exista. Ceva s-a sucit hotărâtor în demersul estetic. Dar și Steiner, în pornirea sa demolatoare, se închina în fața evidenței. Schiller avea geniul tragicului. Dramele majore nu și-au etalat încă
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
același jurnalist să se auto-martirizeze vorbind despre "dl Băsescu și haidamacii săi din mass-media", pentru că nu cred în nici un fel de instrumentare a "terorii" împotriva domniei sale). În ordinea celor de mai sus, observ doar că ne aflăm la ceasul confruntării deschise între două generații. În literatură li s-a spus "generația '80" și "generația 2000". În restul vieții publice li s-ar putea spune "generația celor fără ideologie" și "generația re-ideologizaților". Ca unul care mă aflu în plină confruntare cu un
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
am săturat, îl arunc." Vincero, își spune, cu fiecare episod din cele douăzeci și patru (cam cîte anii lui Sebastian cînd le-a scris), un om care se amăgește că n-a ratat, fiindcă a luat orice drum care i s-a deschis drept al lui. Pentru că s-a ferit de explicații, de răspunsuri pe care și le dau oameni cu gustul importanței. Ce fac ei are o morală, o sclifoseală de inși ocupați și selectivi. Ce face el, în schimb, e o
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
Cristian Teodorescu Piața cărții din România începe să fie interesantă și pentru scriitorii autohtoni. Și asta în condițiile unei concurențe absolut deschise cu cele mai noi succese din Occident. Sînt, la ora asta, două edituri care au trezit interesul cititorilor față de autorii locali: Humanitas și Polirom. Și asta cu strategii foarte deosebite una de cealaltă. Humanitas și-a construit în timp o
Scriitorul român față cu cititorii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11640_a_12965]
-
Buz, el are nevoie doar să-și poată "înscena" textul. Un epic ceva mai complicat găsim în Iugoslavia, mon amour sau în Șapte zile, ultimele șale Dosarelor Xț, dar în general aceasta e tendința prozatorului. Încă din proza omonimă care deschide cartea, singura autoreferențială, te familiarizezi cu atmosfera unui spleen social care străbate volumul de la un capăt la altul. Toate personajele suferă de lipsa unei inițiative existențiale, ale cărei motive autorul nu le formulează explicit. Un blocaj ambiguu dar puternic îi
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
de care vorbeam. La polul opus, Șapte zile, ultimele șale Dosarelor Xț este o glumiță de proză SF cu un aparat care recuperează memoria genetică, o proză nici măcar amuzantă, neînchegată, cu de toate și, de aceea, cu nimic notabil: "A deschis televizorul. Reporterul de teren relatează precipitat de la fața locului un fapt extraordinar. Un obiect zburător neidentificat a aterizat pe clădirea Parlamentului. Din el a coborât diavolul, bunul dumnezeu, Moș Crăciun și președintele Americii. Fenomenul este extraordinar și prin faptul că
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
ora Demonului). Autorul reușește, cu certitudine, să construiască un personaj credibil (el însuși), o siluetă ce traversează medii și stări diferite, îmbibîndu-se de ele ca un burete ce urmează să fie stors. Viața trece firesc în text și poezia se deschide la fel de natural către realitate, rezultatul fiind un complex postmodern, în care fiecare treaptă poate ascunde o trapă. În plin biografism apar subtile referințe livrești, după cum cultura înaltă, Arta consacrată ca atare, sînt privite și abordate dintr-un unghi personal, cu
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
se declară imediat de acord. Tema: fascism; termen: poimâine. Cartierul general al partidului se găsea la primul sau al doilea etaj al unui mare imobil de închiriat, în spatele hotelului Métropole. Când am ajuns acolo la ora stabilită, ni s-a deschis o ușă de oțel. Keyserling susținu ulterior că în stânga acestei uși s-ar fi găsit două mitraliere ușoare; eu nu le-am remarcat. Ceea ce am zărit era o sală mare, plină cu bărbați de diverse vârste. Cu toții erau îmbrăcați în
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
se găsea un podium. Pe podium era o masă, în spatele ei un fotoliu, iar deasupra acestuia atârna un portret al lui Oltramare în mărime puțin mai mare decât naturală, observându-și sever ceata de adepți. La capătul peretelui din dreapta se deschidea o ușă care ducea într-o încăpere de dimensiuni normale. într-acolo ne-au condus gărzile "Conducătorului". "Conducătorul" însuși era postat împreună cu paladinii săi în jurul unei mese, iar pe masă stăteau, oarecum sărăcăcios în raport cu nevoile oaspetelui, o sticlă de vermut
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
după pahar. Când ambele sticle fură goale, se ridică și strigă: "Doamnele sunt rugate să ia acum loc în sală!" Trei doamne erau de față. Ele ascultară imediat ordinul. Apoi el exclamă pe englezește: "Now let's begin!" Ușa fu deschisă, iar el intră cu un zâmbet disprețuitor, prevestitor de rele, în sală, opri cu un gest aplauzele inițiale și timp de o oră ținu într-o franțuzească de o bogăție rabelaisiană, gonită parcă de furtună, cel mai plin de duh
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
Darjan, personajul e un creator de modă celebru în Occident, care se întoarce în România cu nobilul deziderat de a-și democratiza vestimentar țara. El oferă sugestii bune și haine pe măsură celor de la Putere, ca și celor din Opoziție, deschide un lanț de magazine, mituind în dreapta și-n stânga, își găsește împlinirea erotică în relația cu o tânără ziaristă; face, așadar, cam tot ceea ce s-a făcut în anii '90 pe malurile Dâmboviței. Însă proiectul său de a realiza o
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
ne privesc pe toți! Ele pot vorbi tuturor, într-un fel, și mai ales oamenilor tineri. Nici un tânăr nu are acces la caietele acestea și totuși pentru nimeni întâlnirea cu ele nu ar fi mai răscolitoare decât pentru un tânăr deschis către cultură". Concluzia nu poate bate decât într-o singură direcție: "Ceva neverosimil, ca viața, ca miracolul creației îți stă înainte, în mijlocul molozului și al mizeriei de a fi om. Ce interesează, însă, e relieful cel nou în care apar
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
cumva, pentru întîlnirea aceasta. Mă așez pe același pat din compartimentul chilie-celulă. Acum e cald înăuntru. Mă apropii de geam. Ce lumină. Stranie. Luna este aproape plină. Și își revarsă lumina peste capul meu. Luna are mască. Închid ochii. Îi deschid. Luna rîde. Închid ochii. Îi deschid. Luna plînge. Trenul meu țipă. Broaștele orăcăie prin ape. Începe potopul. "...Și-așa plecai eu... pe-al mării sterp întins."
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
pe același pat din compartimentul chilie-celulă. Acum e cald înăuntru. Mă apropii de geam. Ce lumină. Stranie. Luna este aproape plină. Și își revarsă lumina peste capul meu. Luna are mască. Închid ochii. Îi deschid. Luna rîde. Închid ochii. Îi deschid. Luna plînge. Trenul meu țipă. Broaștele orăcăie prin ape. Începe potopul. "...Și-așa plecai eu... pe-al mării sterp întins."
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
asupra "insului însutit" din poezia argheziană, idee care trimite spre o altă viziune asupra eului decât cea romantică sau baudelairiană. E vorba (cum spuneam) de eul multiplu (de derivație bergsoniană și impresionistă, teoretizat pentru proza sa de Virginia Woolf), care deschide cu totul alte perspective de interpretare - tot în sfera modernității, dar o modernitate diferită de aceea care i-a fost atribuită sau recunoscută lui Arghezi până acum. A doua idee critică, menită să schimbe puțin perspectiva, vine din altă parte
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]