1,560 matches
-
bine și frumos. Ofițerii nu aveau limite în exploatarea iobagilor, prin pretenția și primirea de imense daruri poruncite. Valoarea darurilor era direct proporțională cu înălțimea gradului militar, dar existau și grade mai mici, plutonierii de exemplu care pe motiv că descindeau din familii nobiliare consumau cât zece grade înalte. Ba ofițerii încartiruiți în această zonă mai primeau și vizita a diverși camarazi, ocazii cu care se încingeau adevărate orgii, punând întregul sat în fierbere cu căratul băuturii și pregătirea alimentelor la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și metode contabilicești de pe vremea aceea. Pe ultima pagină a urbariului cercetătorul are satisfacția de a putea citi o dedicație a membrilor Comisiei conscripției din 1801, adresată celui ce dispusese întocmirea tuturor inventarelor imenselor averi ale nobililor Teleki, ramura ce descinde din acel Mihail Teleki, care la moșia lui din Cârțișoara, la 14 aprilie 1685 se angaja în fața trimisului impereial Antide Dunod să vândă Transilvania care nu-i aparținea, imperiului habsburgic: Majestății sale Chesaro-Regale, Domnului nostru Francisc al II-lea, Împăratului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lor și al meu, singur în fața acestui trecut și al fantomelor care-l populează. Dar încă o dată, senzul adevărat al atitudinei mele, în împrejurările aceste, îmi scapă; iar explicațiunea mea nu e decât o simplă ipoteză. La otelul unde am descins, domnește o liniște de sanatoriu, poate și din cauza orelor înaintate. Ușile se deschid și se închid fără zgomot; ascensorul alunecă discret ca o umbră stranie. Când adresezi cuvântul, pentru orice lucru, cuiva în hallul cu lumina slabă și tristă sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru că se opuneau colectivizării, iar cei din anii ’80 erau excedați de cotele de lapte pe care le dădeau statului sau de drumurile pe care le făceau la oraș ca să cumpere o pâine. Tot așa și acum. În timp ce domnu’ reporter descinde la sat, alege pe sprânceană câțiva tineri, îi pune pe oameni să caute prin pod după furci de tors și prin lăzi după costumele populare lăsate de bunul și buna (și, evident, de daci), viața satului merge înainte așa cum o
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mai lasă loc pentru emoții)... Îmi opresc privirea pe epava Înroșită de rugină și deodată Îmi dau seama că trebuie să știu că mă aflu aici, pe țărmul unei mări și nu al unui ocean... cuvîntul acesta mă sperie, nu descind din genealogii de căutători de aur.. Spania caravelelor plecate pe ocean spre un eldorado himeric nu mă fascinează, Spania o Îndrăgesc pentru Don Quijote, iar Don Quijote era un om de uscat ca și mine. Convertit la religia mării, rămîn În fața măreției
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
orice ne-evreu de un evreu”. „Un abis” ar despărți aceste „două ființe esențial diferite”. „Evreul nu este semenul, deaproapele nostru, și oricâtă intimitate ne-am lăsa cu el, o prăpastie ne separă, vrem nu vrem. Este ca și cum ei ar descinde dintr-o altă specie de maimuțe decât noi...” <endnote id="(512, p. 130)"/>. Într-o carte recentă, Alexandra Laignel-Lavastine a Încercat să demonstreze că Emil Cioran, chiar și În eseul său „filosemit” postbelic (Un peuple de solitaires, 1956), ar fi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
caldă a soției mele. Cu toată amiciția, Mihai Drăgan P.S. Fratele meu te întreabă dacă recenzia la I. Pop mai apare. </citation> (14) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”14 aprilie 1967”> Iubite domnule Costel, Te-am așteptat să descinzi la Iași, cu atît mai mult cu cît doamna Ani a spus de mai multe ori că i posibil să vii. De ce n-ai venit, domnule? Bucuria în familia noastră ar fi fost și mai mare, iar eu ți-aș
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Lăudat are un cuvînt greu). Am înțeles din discuția cu șeful că n-ar fi rău să vii să vorbești cu el. Părerea mea este să lași la o parte orice considerente de jenă sau altceva și săptămîna viitoare să descinzi aici cu toate documentele ca să vorbești cu el și să te înscrii. (șeful are ore marți și vineri de la 11:30, cînd deci îl găsești sigur.) Cred că înscrierea ta la doctorat acum (insist: acum) este foarte importantă. Mîine sau
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Cronica” din 3 aprilie 1969: “La Ioan Antonică, compozițiile păstrează o sugestie expresionistă - de exemplu, tensiunea sufletească a femeii din Maternitate, respingând dulcegăria, descriind cu aplomb un gest energic”. Atât în sculptură, cât și în ceramică, arta lui Ioan Antonică descinde direct din folclorul românesc, ale cărui tipare stilistice tind să le fertilizeze într-o viziune personală, capabilă să redea în corespondențe plastice suculența înțelepciunii și umorului popular. Sculptorul și profesorul Ioan Antonică a trecut în lumea umbrelor în ziua de
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
fără somn (1991), Ed. Arcade Iași, Troparele Galatei (1996), Ed. Cronica, Noaptea șoimului (1998), Ed. Junimea și Cerbul dintre ziduri (2002), Ed. Timpul. Din anul 1992 a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România. Simbol al salinei și al subteranei, descinzând din sihăstria Galatei, Ion Boroda percepea poezia ca pe un alt “modus vivendi”, o voluptate a suferinței, un alt chip de “a învinge moartea” după cum remarca Octavian Paler în prefața volumului Primite retur. Întâlnirea cu poezia lui Ion Boroda este
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
așteptați-vă la cadouri peste cadouri : ce se întîmplă atunci cînd într-un sat romînesc (din 1999), în care toți americanii sînt percepuți ca niște ființe fabuloase (America e un perete acoperit de postere în camera fiicei șefului de gară), descind într-o zi înșiși the marines ? Parcă ar fi coborît de pe ecran. (La un moment dat, un tren normal de persoane oprește lîngă trenul lor imobilizat și, preț de cîteva secunde sublime, pasagerii se zgîiesc la soldați : încadrați în ferestrele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Angliei ni-l prezintă pe Dite (Ivan Barnev), care accede de la rangul de ajutor de chelner la rangul de director de restaurant, cu un noroc de-a dreptul gumpist și cu aceeași insensibilitate radioasă la transformările dramatice din jurul său. Dite descinde clar din omulețul lui Chaplin. Are felul lui dulce de a se împiedica în fața unei femei, trezindu-i instinctele protectoare : își pierde prima slujbă atunci cînd varsă băuturile pe o clientă, iar aceasta îi ia partea în fața chelnerului-șef. Are
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de trecutul Kominternist al propriului tata - diferă serios de adevărul istoric. Pentru biografia post-decembristă a lui Ion Iliescu nu dădea însă bine - ba, ca să citam din clasici, sună că dracu'- faptul că primul președinte emanat, după o revoluție zisă anticomunista, descindea, de fapt, dintr-un Kominternist. Refugiat timp de patru ani în U.R.S.S. - în anii' 30, în plin stalinism - care intrase la Gorikovo în C.C. al P.C.d.R., partid a cărui misiune istorică, fixată de Moscova, era Dezmembrarea României. Misiune la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
discuției ministrului de Finanțe, Florin Georgescu, care a protestat pe langă ministrul Apărării, gen. Nicolae Spiroiu, deoarece Florin Georgescu fusese informat că într-un depozit din București al Armatei se aflau dosite țigări KENT de contrabandă. Cei doi miniștri au descins într-unul din depozitele militare, unde au găsit baxurile KENT ale fraților Nassar. În urmă descinderii, a izbucnit scandalul "Țigareta 1". Mai marii armatei și potentații politici au scăpat, bineînțeles, cu fața curată. În fața instanței au compărut doar oamenii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
lungi și înguste serpentine, și unde am oprit pentru a servi masa, domnul ghid ne-a întrebat ce nație suntem. Când a aflat că suntem români s-a bucurat, deoarece tinerețea și-a petrecut-o la Galați, după care a descins în Portugalia. Și a început să vorbească un fel de spaniolo-româno-portugheză-elenă, lucru care ne-a amuzat teribil. Am continuat drumul după ce am servit mâncarea, noi de la pachet, restul de la restaurantul nu chiar grozav al sătucului. Era ziua de Sfânta Maria
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și, ca să te obișnuiești cu ritmul lor, trebuie să fii ca ei: să muncești. Încă suntem nesiguri, dar prevăd că ne vom integra perfect. Miercuri 23 iulie 1997 - San Antonio de Vilamajor Ieri s-a împlinit o săptămână de când am descins pe aceste meleaguri. Nu ne dăm seama dacă ne-am adaptat sau nu. După impresiile din primele zile au urmat și ușoare semne de întrebare cărora fie nu vrem, fie nu putem să le aflăm răspunsul. O ușoară stare de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-ne de Passeig Gracia unde, tot din fața casei lui Gaudi, am coborât în stația subterană luând trenul la fel de curat și răcoros spre Llinars. Tot după patruzeci de minute am coborât în stația de unde porniserăm dimineață și după un auto-stop, am descins la casa parohială plini de impresii (mai ales eu) dornici de a continua explorarea. Ceea ce am făcut peste o săptămână - mai bine zis ieri, duminică - având de data aceasta drept obiectiv Piața Spaniei din care am urcat spre MNAC - adică
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am pierdut vremea. Ne-am propus să ne reîntâlnim în fața Fundației Juan Miro peste o oră (căci acesta era al doilea obiectiv al zilei de vizită) pentru a face apoi un tur cu mașina lor închiriată la Nice, unde au descins cu avionul în urmă cu câteva zile, pentru a vizita o parte din Spania - deci să facem un tur prin Barcelona și să ajungem în cel mai înalt punct al așezării. La început, Liviu a vrut să ne desprindem de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
au fost mai mult emoțiile și amintirile legate de ziua în care m-am cunoscut cu familia Baron, în urmă cu exact 15 ani. De fapt, frații Baron au fost chiar primele mele cunoștințe din Iași, orașul în care am descins după terminarea facultății. (În momentele acestea avionul a pornit și stewardesa mimează tehnicile de ajutor în timp de pericol. Doamne ferește!) Am întrerupt un „moment” până am ajuns sus. De acum pot scrie, suntem la o înălțime apreciabilă și datorită superbei
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
activitatea taberei. După ce s-au stabilit parametrii, am pornit la drum, oprindu-ne la Mănăstirea Govora. Masa am servit-o pe o terasă din stațiunea amintită, după care ne-am continuat drumul spre o altă mănăstire, Surpatele, și apoi am descins la Culele de la Măldărăști care ne-au încântat prin simplitatea lor monumentală, prin puritatea arhitecturală și rafinamentul arhaic. La întoarcere, am oprit pe marginea drumului la ieșirea din Horezu pentru a ne cumpăra străchini de lut. Am ajuns la Vâlcea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
intru în pregătire, ambasadorul de la Roma având "urgent" nevoie de mine. Precum soldatul care la auzul alarmei sare direct în cizme, și eu eram gata să-mi iau zborul spre cele șapte coline. Dar m-am gândit că trebuie să descind la aeroportul Fiumicino "beton", adică foarte bine pregătit. Conform uzanțelor, mi-am întocmit un "plan de pregătire" ce cuprindea discuții la toate direcțiile din MAE pe problemele relațiilor cu Italia, precum și la instituțiile centrale angrenate în colaborarea bilaterală economică, științifică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
destinația unor valuri de emigranți europeni germani (inclusiv de pe Volga), italieni, polonezi, ucraineni sau asiatici coreeni și japonezi, așa că strada e un adevărat spectacol de fizionomii, limbi și culori. Ajunși în oraș și având de la doamna Rusu adresa hotelului, am descins direct la cazare. Era un hotel elegant, de patru stele, proprietate a unei bune prietene a româncei noastre și ori de câte ori am trecut prin Curitiba am fost cazați acolo, cu reduceri de tarif, dar cu servicii speciale. După instalare și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vizite, dejunuri și cine. (Îmi vine să zâmbesc "acru " la acest capitol, nu datorită minunaților noștri concetățeni, ci din alt motiv. În anii aceia, baremul meu de hotel era de 30 de dolari pe noapte, egal cu al șoferului, așa că descindeam la Sao Paulo în hoteluri de mâna a treia pentru a ne "încadra". Când românii noștri mă întrebau la telefon de unde "să ne ia" pentru o vizită la ei acasă sau o masă în oraș și le spuneam numele hotelului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
alo“), Între noi nu a existat niciodată o rivalitate artistică. În ciuda exploziilor, am cultivat totdeauna un respect reciproc comparabil cu cel dintre Ionescu și Cioran (comparație care nu se extinde, cel puțin În cazul meu, și la valoare!). Cum am descins În America 24 octombrie 1969. Avionul KLM a ajuns la New York cu o Întârziere de peste patru ore și, după ce am trecut de vamă, m-am trezit Într-un talmeș-balmeș de culturi, În care oameni de toate rasele și culorile vorbeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În bancă. Deși musicalurile pe care le vedeam aveau vitalitate, era o vitalitate de suprafață, spumoasă, distractivă, dar din care nu rămâneai decât cu câteva melodii de fredonat. Când i-am Întâlnit pe Michel Legrand și Jacques Demy, care tocmai descindeau de la Paris În downtown-ul newyorkez, la Public Theater, unde Papp intenționa să producă Umbrelele (cu scopul de a le avansa, dacă ideea „prinde“, sus, uptown, pe Broadway), eram bucuros să-i cunosc pe autorii acelui film extrem de simpatic și original
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]