1,678 matches
-
Lissy, deschizînd cutia. — A, ăă... da. Mersi. Iau un biscuit digestiv și mușc din el, absentă. Știi, acum am o nouă teorie despre relații. Extrem de simplă. Toți oamenii ar trebui să fie mai sinceri unii cu alții. Și să se destăinuie ! Femeile și bărbații ar trebui să-și deschidă sufletul, familiile ar trebui să-și deschidă și ele sufletul, conducătorii lumii ar trebui să-și deschidă sufletul ! — Hmm. Lissy mă fixează preț de cîteva clipe. Emma, ți-a spus vreodată Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a spus vreun lucru despre el, În afară de minimul necesar ? — Mi-a spus foarte multe ! spun defensiv. Lissy, care e problema ta ? — Eu n-am nici o problemă, spune ea blînd. Doar că mă Întreb... nu cumva tu ești singura care se destăinuie ? — Poftim ? — El Îți spune vreodată ceva despre el ? Toarnă apă fierbinte peste cafea. Sau tu ești singura dintre voi care-și deschide sufletul ? — Și el Își deschide sufletul, spun, ferindu-mi privirea și jucîndu-mă cu un magnet de pe frigider. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
secret ! spune Jemima. Nu se poate să nu-i știi nici un secret ! — Ba se poate, spun, străbătută de un noul val de umilință. Lissy, ai avut dreptate de la Început. Relația mea cu el a fost total unilaterală. Eu i-am destăinuit toate secretele mele - dar el nu mi-a dezvăluit mie nici un secret de-al lui. Nu mi-a spus nimic. Nu eram suflete pereche. Am fost o proastă care și-a făcut iluzii deșarte. — Emma, n-ai fost deloc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bilaterală. O relație adevărată se bazează pe egalitate. Și pe Încredere. Înghit În sec. Așa că de ce nu vrei tu să te duci să-ți faci ce relații vrei tu cu cineva de rangul tău, cu cineva căruia să-i poți destăinui cele mai prețioase secrete ale tale ? Fiindcă e evident că aceste secrete nu sînt de nasul meu. Mă răsucesc brusc pe călcîie, Înainte să mai apuce să zică ceva și pornesc mai departe, cu lacrimile șiroindu-mi pe obraz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Jack descoperă că eu am fost cea care i-a Îndrumat În direcția bună ? La simplul gînd și mi se face rău. Mi se strînge stomacul. De ce i-am pomenit de Scoția Jemimei ? De ce ? Nouă hotărîre : N-am să mai destăinui niciodată nimănui nici un secret. Niciodată, În viața mea. Oricît de neimportant ar părea. Oricît de supărată aș fi. De fapt... n-am să mai vorbesc niciodată, punct. De fiecare dată cînd vorbesc, intru În belele. Dacă nu deschideam gura atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cred că-i puțin rigidă. Nu-i ce-am visat noi: una fină, să însenineze casa cu vorba ei. Poate în intimitate, dar nu cred. Și nici de la tine nu pot afla; știu eu că nu-ți place să te destăinui... Mi-ai lipsit opt luni în anul întîi, cît ai stat cu una cunoscută la teatru și nici nu mi-ai spus cine era... N-am aflat nici eu cine era cu adevărat, oftează Mihai. Va rămîne una din enigmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și tendențe de lățire nu putea să răsară decât rău pentru Valachia. Pentru a putea păși cu mai mare izbândă, el se adresă regelui Sigismund, căruia-i lămuri foloasele ce-ar rezulta din sfîșiarea reciprocă între regenții parțiali turcești, îi destăinui planurile sale în această privire și știu să câștige de la el multe ajutoare la neajunsuri. Se puse în genere în relație prietenească cu Musa, care deveni în urmă o intimă amicie personală. Musa (Mose) căzuse cu tată-său Baiazid Ilderim
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reușit să mă situeze social și să înțeleagă, poate și prin reflexul imaginii, mele în ochii celorlalți, cu ce anume mă îndeletnicesc. Când a plecat în Japonia purta în el imaginea unui tată oricând la îndemînă, căruia i se putea destăinui oricând și cu care nu reușise să epuizeze resursele lui de uimire. Și mai era ceva. Mă așezase în el în cel mai înalt loc la care poate aspira un părinte: devenisem cineva față de care trebuia să faci dovada devenirii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu se sinchisi de propriul lui trecut. Avea de gînd să citeze din scrisorile tatălui său În roman, scrisori pe care deja le pusese discret la contribuție În cărțile precedente. Recitirea lor nu fusese ceva plăcut. Tatăl lui i se destăinuise, iar el nu-și amintea să fi răspuns cum se cuvine acelor mărturisiri, acelor lamentații, acelor confidențe. Scrisorile tatălui erau aproape toate bătute la mașină. Cu un an Înainte să moară, Îi scrisese: „Bat la mașină din ce În ce mai puțin bine, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
exemplarele de Paris-Match din sucursalele Casei Presei din Basses-Alpes și din Vaucluse? În coșmarele mele, Paris-Match publicase nu o obscură notiță, ci ditamai titlul cu majuscule anunțat pe copertă: „Franz Weyergraf publică Un tip oarecare“, iar dedesubt: „Scriitorul catolic ne destăinuie fantasmele sale“. Am explicat atașatei de presă că aveam să fiu confundat cu tatăl meu, sau că mai degrabă nu voiam ca tatăl meu să se vadă luat drept eu Însumi, iar ea m-a Întrebat: „E chiar așa serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se și Întîmplase. Îmi reproșam că nu-i avertizasem: „E o carte, nu-i așa, e o creație, nu un document“. O parte din romanul Un tip oarecare se petrece În cabinetul unui psihanalist căruia naratorul vine să i se destăinuie. Născocisem În totalitate ședințe de psihanaliză bufone și extrem de improbabile: de pildă, psihanalistul se urca pe un radiator electric ca să se adreseze pacientului. Ei bine, unii critici o luaseră de bună. Dacă aș fi scris că personajul meu sodomiza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Penélope și că se gîndea s-o ia cît putea el de departe de lumea aceea găunoasă și Înfășurată ca Într-un lințoliu, În care o ținea prizonieră. Lumina zilei Îi risipea curajul. Din cînd În cînd, Julián i se destăinuia Jacintei, care Începea să-l iubească pe băiat mai mult decît și-ar fi dorit. Adesea, Jacinta se despărțea de Penélope și, sub pretextul că se ducea să-l ia pe Jorge de la colegiul San Gabriel, Îl vizita pe Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
atunci sub picioare, ce era în fața mea și pe delături nu mai știu și nu-mi mai aduc aminte. Am intrat de-a dreptul la ea în salon, a ieșit să stea de vorbă cu noi. Adică nu m-am destăinuit că eu aș fi eu. „Din partea lui Parfion, cică, a lui Rogojin, zice Zaliojev, drept amintire pentru întâlnirea de ieri, binevoiți să-i primiți“. A deschis cutia, s-a uitat, a zâmbit: „Mulțumiți-i, zice, prietenului dumneavoastră, domnului Rogojin, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cap două bănuieli: sau prințul e un coate-goale venit să cerșească, sau e pur și simplu un prostuț lipsit de ambiție, deoarece un prinț cu ambiție nu s-ar fi înjosit într-atâta, încât să stea cu lacheul în vestibul, destăinuindu-și problemele; deci, și într-un caz, și în celălalt, el, valetul, nu va trebui cumva să dea socoteală? — Și totuși ar trebui să poftiți în anticameră, spuse el cât putu de stăruitor. — Păi, dacă aș fi stat acolo, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uitat de serata de azi? Sunteți doar dintre invitații speciali. — N-am uitat, desigur, și-o să fiu prezent. Cum să lipsesc, doar e ziua ei de naștere, împlinește douăzeci și cinci de ani! Hm... Știi ceva, Ganea, fie ce-o fi, îți destăinuiesc secretul, pregătește-te. Lui Afanasi Ivanovici și mie ne-a promis că astă-seară, la ea acasă, își va spune ultimul cuvânt: a fi sau a nu fi! Așa că e bine să știi. Ganea se tulbură brusc, încât chiar păli puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
așa ceva; îi era rușine și se bucura și - ce e mai important - copiii, mai ales fetele, voiau să se ducă în fugă la ea și să-i transmită că eu o iubesc și vorbesc mult despre ea. I s-au destăinuit că eu le-am povestit tot și că acum ei o iubesc, o compătimesc și așa va fi mereu. Apoi veneau în fugă la mine și, cu chipurile bucuroase, preocupate, îmi spuneau că de-abia au văzut-o pe Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
devotamentul meu, a înțeles că de dragul ei rup toate legăturile cu familia. Deci, nici noi nu suntem proști, fiți sigur de asta. Apropo, sper că nu vă închipuiți că sunt un flecar? Eu, stimate prinț, nu fac bine că mă destăinuiesc față de dumneavoastră. Dar tocmai pentru că sunteți primul om cumsecade care s-a nimerit să-mi iasă acum în cale, am tăbărât la dumneavoastră, adică nu luați cuvântul „a tăbărâ“ drept un calambur. Nu-i așa că nu sunteți supărat pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care putea să fie la curent cu tot ce știa Ptițân despre prinț și despre șederea acestuia la Moscova. Iar Ptițân putea ști chiar mai multe decât toți. Însă, în ce privește afacerile, era un om extrem de tăcut, deși, firește, Variei îi destăinuia totul. Din această pricină, pe loc, generăleasa începu s-o urască și mai mult pe Varvara Ardalionovna. Însă, oricum ar fi, gheața a fost spartă și deodată a început să se poată vorbi despre prinț cu voce tare. Pe deasupra, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
condițiile în care, cu siguranță, fusese nevoie de mari rugăminți ca să obțină această protecție, pentru că „bătrâna“, în anumite cazuri, se punea greu în mișcare. Dar, întrucât se spărsese gheața și se simțea o adiere nouă, generalul se grăbi să se destăinuie și el. Se dovedi că și acesta manifestase un interes neobișnuit. Le comunică, cu toate acestea, doar „aspectul practic al problemei“. Se dovedi că el, în interesul prințului, apelase - ca să-l țină sub observație pe acesta și mai ales pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și fără asta. Prințul Ș., care stătea deoparte cu Adelaida, la rugămintea ei, acceptă de îndată să le însoțească pe doamne. Și mai înainte, pe când de-abia făcuse cunoștință cu Epancinii, era foarte interesat când auzea câte ceva despre prinț. Le destăinuise că îl cunoștea pe prinț, că făcuseră nu de mult cunoștință și locuiseră amândoi vreo două săptămâni în același orășel. Întâmplarea aceasta avusese loc cu vreo trei luni în urmă. Prințul Ș. le povestise chiar multe despre prinț, se exprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ca de obicei, îl întrebă pe prinț despre trecut, își aminti cum se cunoscuseră prima oară, așa că despre cele petrecute în ajun nu spuseră mai nimic. În sfârșit, Adelaida nu se mai putu abține, pufni în râs și i se destăinui că au venit incognito; însă cu aceasta destăinuirile încetară, deși incognito-ul dădea a înțelege că părinții, adică mai ales Lizaveta Prokofievna, au față de prinț o atitudine deosebit de defavorabilă. Dar nici despre ea, nici despre Aglaia, nici chiar despre Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se-audă din celălalt capăt al străzii! E cel mai curat complot! Se înțelege că trebuie să respingem totul cu dispreț și să ne dublăm respectul față de Evgheni Pavlovici. Asta i-am spus-o și Lizavetei Prokofievna. Acum îți voi destăinui bănuiala mea cea mai intimă: sunt absolut convins că a făcut-o ca să se răzbune pe mine personal, ții minte, pentru ce-a fost cândva, deși niciodată nu m-am făcut cu nimic vinovat față de ea. Roșesc numai când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
precum șobolanul a lucrat. — Nu cred, repetă prințul ferm, după câteva clipe de chibzuință și tulburare. Dacă ar fi adevărat, aș fi aflat. — Doar nu te așteptai să vină la tine, să se-arunce la pieptul tău și să-ți destăinuiască totul printre lacrimi! Eh, nătăflețule, nătăflețule! Toți te înșală, ca pe... ca pe... Și nu ți-e rușine să ai încredere în el? Chiar nu vezi că te-a tras mereu pe sfoară? Știu prea bine că uneori mă înșală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se încalță cu cizmele; nu știu de ce i se întâmplă tocmai în vremea asta. Nu cumva v-a cerut bani, mult stimate prinț? — Nu, nu mi-a cerut. — Se jenează. A vrut s-o facă: chiar mie mi s-a destăinuit că vrea să vă inoportuneze, dar se jenează, întrucât l-ați împrumutat recent și, pe deasupra, bănuiește că nu o să-i dați. Asta mi-a spus ca unui prieten. Dar dumneata nu-i dai bani? — Prințe! Mult stimate prințe! Nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dar mă mir de naivitatea dumitale! De fapt, nu numai de a dumitale. Aștepți cu atâta naivitate ceva de la mine, chiar acum, în clipa asta, încât chiar am remușcări și mi-e rușine de dumneata că n-am ce-ți destăinui ca să-ți fac pe plac. Jur că n-am nimic, dacă-ți poți închipui una ca asta! Prințul râse din nou. Lebedev își luă o înfățișare plină de importanță. E adevărat că uneori era prea naiv și sâcâitor în curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]