4,169 matches
-
Un vînător bun nu-și urmărește niciodată prada prea departe. Mai bine se pune el În locul fiarei și-și caută calea de scăpare și dacă reușește să procedeze astfel, nu-i e greu să-și Încolțească prada”, (din Memoriile, unui detectiv)... Da, părea plauzibil. Oare nu cumva, Într-un colțișor al minții mele, am intrat În competiție chiar cu EL? Puteam eu rivaliza cu EL? În felul acesta aș putea să-mi justific oarecum impasul În care mă găseam... Eu nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de la cafenea. Albumul cu fotografii pe care l-am văzut adineauri mi-a Înlăturat orice bănuială. Mi-am luat o piatră de pe inimă. Eram În mare dilemă deoarece cutia de chibrituri mă Încurca grozav, cu atît mai mult cu cît detectivii nu prea au voie să-și suspecteze clienții. Vezi dumneata, exact ce-ți spuneam... nu-i bine să ai idei preconcepute. N-ai vrea să privești puțin mai detașată relația dintre soțul și fratele dumitale ? — Dar dumneavoastră aveți prejudecăți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
afla el, era o zonă În care lumea se plimba, oamenii treceau pe acolo și apoi dispăreau, apropiindu-se cu fiecare pas de destinație. Așa cum arăta, părea o lume inexistentă, a deșertăciunii, o lume făcută pentru alte ființe decît fotografi, detectivi și hoți de buzunare. Faptul că stătea acolo nu mi se părea deloc normal și cu cît Îl priveai mai atent, cu atît Îți era mai greu să-l Înțelegi. Trecătorii nu se prea sinchiseau Însă de ființa aceea ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aerul, mai curat decît sticla. — Fir-ar să fie! Vine cineva. Asta e, ce să-i faci! Mă duc... Dau cu piciorul la geamantanul de sub mine... acum. Spune-i soției șefului meu că... Își permite prea mult... să angajeze ea detectiv pentru un biet dispărut... — Pentru cine? Ce-i prea mult? Dar n-am mai primit nici un răspuns. Am avut impresia că aud un sunet ca și cînd ar fi călcat cineva pe un sac de cauciuc umplut cu aer, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
are fobie de poliție și a te amesteca Într-un caz mai complicat Înseamnă automat demisia. Ce zici ?... Să-mi mai continui cercetările În cele două zile care mi-au rămas, chiar dacă nu mă mai număr printre membrii organizației de detectivi? — Din vina mea. — Ai schimbat perdeaua de la fereastra ce dă spre stradă, nu? — Da, am pătat-o cu cafea. Da, stați așa... alaltăieri... ziua funeraliilor fratelui meu. Da, așa-i... după ce ați trecut dumneavoastră pe aici. Pata de cafea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vânătoare, domnișorul Pitu se îndeletnicise cu niște cărți de istorisiri. Două din aceste cărți: „Urmele tigrului regal“ și „Crima din Cincinatti“, domnișorul Pitu le dăruise lui Culi. Cetindu-le cu mare plăcere, paznicul dobândise convingerea că are și el însușirile unui detectiv. Deși aceste însușiri le folosea în hotarul special al lumii lui, Culi poftea în taină să le întrebuințeze, dacă nu într-un oraș american, cel puțin în țara Ardealului, la Sebeșul săsesc. Aici, în pădure, toate sunt limpezi și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
recunoaște ea, mâncarea e o problemă, însă totul se rezolvă cumva. Bună, dragă, ai ajuns, a zis mama. Cum a fost la serviciu? După mai multe reorientări profesionale, Helen - și nu inventez nimic, aș vrea eu să fie așa - este detectiv particular. Să știți, sună mult mai incitant și mai periculos decât este de fapt pentru că ea se ocupă mai ales de infracțiuni în servicii și probleme „domestice“ - unde trebuie să obțină dovezi asupra infidelității soților. Mie mi s-ar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un taburet, cu genunchii înghesuiți în suporturile pentru mâncare. —Cui îi scrii? am strigat. Și-a băgat capul pe ușă, s-a strâmbat dând cu ochii de ciucuri și a spus: —Nimănui, scriu ceva, știi, un scenariu TV. Despre un detectiv. Am rămas fără cuvinte. Helen pretindea - mândră de ea - că e aproape analfabetă. Nu văd de ce nu, a spus. Am o mulțime de material. E foarte bun, de fapt, o să ți-l printez. Imprimanta antică și de demult a scârțâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vreo zece minute, apoi Helen a rupt cu mândrie o singură pagină și mi-a întins-o. Încă incapabilă să vorbesc, am citit-o. Lucky Star De și despre Helen Walsh Scena 1: O mică, dar de încredere agenție de detectivi din Dublin. Două femei, una tânără și atrăgătoare (eu), cealaltă bătrână (mama). Tânăra, cu picioarele pe birou. Bătrâna - nu și-a pus picioarele pe birou pentru că avea artrită la genunchi. O zi leneșă. Liniște. Plictiseală. Ticăitul ceasului. O mașină parchează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a zis mama. Apoi a venit momentul să-i dăm vestea lui Helen, care a fost destul de afectată. —Crimă și pedeapsă! a exclamat. Nu pleca. Trebuie. — Dar am crezut că putem să lucrăm împreună, noi amândouă. Am putea să fim detectivi particulari. Închipuie-ți ce ne-am mai distra. Închipuiți-vă ce s-ar mai distra ea, cuibărită în pătucul ei cald și moale, în timp ce eu aș pierde vremea în tufișuri pline de apă, făcând toată treaba în locul ei. Îți sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe canapea, cu picioarele pe o măsuță lustruită, și eu am rămas lângă ușă, fiecare ținând în mână scenariul. L-am citit rapid, nu se schimbase de când îl citisem ultima dată. Scena 1: O mică, dar de încredere agenție de detectivi din Dublin. Două femei, una tânără, atrăgătoare (eu), cealaltă bătrână (mama). Tânăra, cu picioarele pe birou. Bătrâna - nu și-a pus picioarele pe birou pentru că avea artrită la genunchi. O zi leneșă. Liniște. Plictiseală. Ticăitul ceasului. O mașină parchează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ele ca nu cumva să mă trezesc târâtă împotriva voinței mele la Alcoolicii Anonimi. Deprimată, mi-am verificat mailul. Doar unul, de la Helen. Către: Magiciansgirl1 yahoo.com De la: Lucky Star PI yahoo.ie Subiect: O slujbă! Anna, am o slujbă! O slujbă adevărată. Ca detectiv. Ding-dong! Totul a început ieri. La birou, fără nimic de făcut, cu picioarele pe masă, gândindu-mă că, dacă asta ar aduce de-adevăratelea a treabă de detectiv, s-ar întâmpla ceva pe bune, în loc de „cazul misterios al rahatului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ie Subiect: O slujbă! Anna, am o slujbă! O slujbă adevărată. Ca detectiv. Ding-dong! Totul a început ieri. La birou, fără nimic de făcut, cu picioarele pe masă, gândindu-mă că, dacă asta ar aduce de-adevăratelea a treabă de detectiv, s-ar întâmpla ceva pe bune, în loc de „cazul misterios al rahatului de câine“. Chiar atunci- ca prin minune, ca și cum aș fi făcut lucrurile să se întâmple, poate am puteri magice - o mașină s-a oprit afară, pe marcajul galben. Agenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
eu, îmi știe toți băieții și toate mașinile. De aceea, ignor toate sfaturile care mi s-au dat și aduc pe cineva de afară. Eu: Cum ai auzit de mine? Gândindu-mă că trebuie să fiu o legendă vie printre detectivii particulari din Dublin. El: Din Pagini Aurii. Eu (dezamăgită): Ah, da. El: Acum, chestia cu Detta e că are stil. M-am gândit la perdelele cu volane din mașină. El: Detta provine din aristocrația crimei organizate din Dublin. Tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Încântată. Încântată la culme. Poate reușesc să-i dau în sfârșit de cap slujbei ăsteia afurisite. Am condus într-o viteză până acolo! Dar casa lui Racey avea încă poartă cu interfon, ziduri înalte, țepușe în vârf. Cum reușesc alți detectivi particulari să intre oriunde? Poate că au un mic dispozitiv foarte la îndemână care dezactivează poarta. Sau poate sunt alpiniști amatori, așa că aruncă o sfoară în jurul uneia din țepușele din vârf și ajung în grădină până să apuci să zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
De Zoe îmi pare rău. Încuiată pe undeva cu un căluș. Cu o șosetă sau poate o „bandană“. S-ar putea sufoca. Helen i-a strigat prin deschizătura pentru scrisori din ușă: — O să ne întoarcem, babă nebună. Sunt unul dintre detectivii particulari de frunte din Irlanda, să știi. Din Irlanda, nici mai mult, nici mai puțin! N-am zis nimic, dar era clar că i se urcase la cap noaptea petrecută cu Colin. Mama ta iubitoare, Mama Capitolul 44tc " Capitolul 44
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
închisoare. Eu: Dar Racey e iubitul tău! Ea (încă o rundă de clătinat din cap „nătângă-mai-ești“): Racey nu e iubitul meu. Eu: Ei bine, colaboratorul tău atunci. Ea (clătinând iar din cap): Totul a fost o înscenare. Te credeai mare detectiv, dar noi te-am ales pentru că știam că n-o să-ți dai în veci seama ce se întâmplă de fapt. Ce ne-am mai distrat pe seama ta în timp ce stăteai după gard cu binoclul și cu punga ta de dulciuri. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
necunoscute care o ruga să-i dea drumul la toaletă? Știi câte persoane au atentat la viața acestei femei? N-am zis nimic. Eram prea stânjenită. Și nedumerită. Dar cred că spunea că mi-au dat slujba pentru că sunt un detectiv foarte prost. Și cine era acest „noi“? Din „noi te-am ales“? Cu siguranță nu era Harry Big, ci o persoană în cârdășie cu Detta, care mă recomandase lui Harry. Sub noi a tropăit un șobolan sau ceva la fel de scârbos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asta, Anna? Eu sunt stânjenită la culme. Mă simt ca ultima proastă. Am crezut că Colin e înnebunit după mine, dar el era în cârdășie cu Detta - și probabil că el a făcut pozele despuiate. Am crezut că sunt un detectiv în toată regula, care reușește să-și croiască drum în ograda familiei O’Grady, când, de fapt, în tot timpul ăsta, ei îmi făceau munca mai ușoară. Deprimată. Crimă și pedeapsă. — Vezi? i-am spus monitorului. Sunt niște ticăloși cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mod foarte măgulitor. Am tras-o pe mine și m-am privit îndelung în oglindă, plină de satisfacție. Cel puțin nu arătam ca un broker ieșit în oraș în timpul liber. Nici ca cineva care avea o aventură cu un sergent detectiv - oops, inspector detectiv, scuzați-mă, tot uit de promovarea lui Hawkins. M-am întrebat deodată dacă nu cumva și-o fi făcut apariția în după-amiaza asta într-o mașină de la departamentul crimă organizată. La naiba, sper că nu. Și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Am tras-o pe mine și m-am privit îndelung în oglindă, plină de satisfacție. Cel puțin nu arătam ca un broker ieșit în oraș în timpul liber. Nici ca cineva care avea o aventură cu un sergent detectiv - oops, inspector detectiv, scuzați-mă, tot uit de promovarea lui Hawkins. M-am întrebat deodată dacă nu cumva și-o fi făcut apariția în după-amiaza asta într-o mașină de la departamentul crimă organizată. La naiba, sper că nu. Și așa imaginea mea avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
eu deja împingeam ușile rotative atâtde puternic încât s-au învârtit în spatele meu ca roata Sfintei Ecaterina. Să urmărești pe cineva îmbrăcat în costum bleumarin, în oraș, la ora prânzului, era o sarcină care punea piedici și celui mai bun detectiv. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru culoarea blondă a părului lui Simon. Am zărit pe cineva care semăna cu el dispărând la stânga înspre Broadgate. Nu era timp de pierdut; m-am cufundat în mulțime, sperând că urmăresc persoana potrivită. Am dat colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
confirm ceea ce descoperisem din prima: era o porție mai mult decât decentă de vodcă în pahar. M-am uitat la ei. Tom părea plouat, iar Saul mi-a făcut cu ochiul. —Tom mi-a povestit că ești un fel de detectiv amator, mi-a spus. Mi-am dat ochii peste cap și am mai luat o gură din cocteilul cu vodcă. —Doar nu te iei după bețivul ăsta, am răspuns. Apropo, să nu-i spui lui Alice, a zis Tom temător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
avans. —Să mă angajezi pentru? Ochii i-au licărit. —Să le recuperezi... notițele lui... — Ascultă... M-am aplecat înainte, înmuindu-mi vocea. —Nicola, pe mine mă interesează ce s-a întâmplat cu Charles de Groot din motive personale. Nu sunt detectiv particular și dacă fratele tău așa ți-a spus, înseamnă că nu a prins bine firul poveștii. Doamne, ce mândră eram de mine. Era tare; a rezistat bine la șoc. Ochii ei căprui s-au dilatat ușor, iar mușchii gambei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
citind doar cărți, nici o clipă gândindu-se că, într-o astfel de carte, s-ar putea afla o lumină venită dinspre propriul lor text. Cel mai odios tip de cititor: cititorul (aș fi putut, din considerente stilistice, scrie lectorul) spion, detectiv, ogar de vânătoare, adulmecând pretutindeni urme și semne în cartea ta care să-i dea satisfacția recunoașterii. Satisfacția de a exclama: „L-a prins p-ăla. Ce i-a mai făcut“. Am astfel de cititori. Îndobitociți de gândul că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]