2,337 matches
-
atunci. De ce i-ar fi rezistat tocmai Laura? Am presupus, desigur, că Aristide vroia să-și refacă blazonul feștelit și să se răzbune pentru insucces, dar insinuarea a prins. N-am priceput niciodată dragostea dintre femei. Nu zic că o detest. N-o pricep. De aceea mă uitam la Laura ca la o femeie de care unul ca mine nu se putea apropia. Aparținea unei categorii de neînțeles. Eram convins că n-aș fi știut ce să discut cu ea și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
este descumpănit. Nu mai sunt pisici. Au dispărut, într-adevăr, excitate de șobolanii morți care sunt găsiți în număr mare pe străzi. După părerea mea, nu poate fi vorba ca pisicile să mănânce șobolani morți, îmi amintesc că ale mele detestau așa ceva. Nu înseamnă însă că nu aleargă după ei prin pivnițe, și bătrânelul e descumpănit. E mai puțin bine pieptănat, mai puțin viguros. Îl simți că e îngrijorat. După o clipă doar a și intrat în casă. Scuipase, totuși, o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aici cu echipa americană de negocieri. Mă ajută. Maggie întinse o mâna, dar Shapira se întorsese deja, îndreptând-se spre birou. Nu putea să-și dea seama dacă evita strângerea de mână din motive politice, fiindcă servea o administrație americană detestată pentru impunerea capitulării Israelului, sau din motive religioase, pentru că era femeie. Sunteți amândoi bineveniți, spuse respirând greu, așezându-se din nou în fotoliu. Prima surpriză: accentul newyorkez. — În mod normal eu ar trebui să vin în vizită. Ai suferit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi din nou eu însumi, mă voi duce să-i vizitez pe acești muncitori din fabrică. Am convingeri adânci și nestrămutate despre importanța activității sociale. Sunt sigur că aș putea face ceva ca să-i ajut pe muncitorii din fabrică. Îi detest pe cei care acționează cu lașitate în fața nedreptăților sociale. Cred într-o implicare curajoasă și zguduitoare în problemele zilelor noastre. Note sociale: Am căutat în diverse ocazii refugiu la Prytania, împins de dorința de a vedea niște orori tehnicolore, monstruozități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe la birou, au pus întrebări inteligente despre cruce și celelalte decorațiuni; o doamnă foarte interesată a cerut permisiunea (care, bineînțeles i-a fost acordată) să se adune uneori în jurul crucii împreună cu confrații ei și să cânte cântece populare religioase. (Eu detest aceste cântece, precum și ucigătoarele imnuri calviniste din secolul al XIX-lea, dar eram dispus să sufăr lăsând să-mi fie luate timpanele cu asalt, dacă un cor sau două i-ar fi făcut pe acești muncitori fericiți.) Când i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
gâlgâind sonor. Dacă-ți trece prin cap să te porți ca o harpie, o să mă împingi în brațele disperării. — O biată slujbă într-un birou și n-ai reușit s-o păstrezi. Cu toată educația pe care o ai. — Eram detestat și prezența mea îi deranja, spuse Ignatius, aruncând o privire rănită spre pereții maronii ai bucătăriei. Scoase cu un pocnet limba din gâtul sticlei și râgâi gazele berii. În ultimă analiză, totul a fost din vina Myrnei Minkoff. Știi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ei căprui migdalați (moșteniți de la mătușa Banuă, fruntea largă (de la mătușa Cevriyeă și un temperament exploziv care o făcea să se aprindă mult prea repede, dar care, Într-un mod curios, o făcea să fie vioaie (de la mătușa Ferideă. Totuși, detesta să vadă că le semăna tot mai mult, cu fiecare an ce trecea. Cu excepția unui singur lucru: Înclinația lor spre irațional. Femeile Kazanci erau categoric iraționale. Cu câtva timp În urmă, pentru a nu se comporta ca ele, Asya Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a scrâșnit din dinți, sfâșiată Între dorința de a se lua de partenerul ei de viață din ultimii doisprezece ani și cea de a-i susține fără nici un fel de rezerve nebunia, așa cum ar fi făcut o soție ideală. Se detestau sincer și, totuși, În toți acești ani se agățaseră amândoi de căsătoria lor, ea În speranța că se va putea răzbuna, el din speranța că ar putea merge mai bine. Astăzi discutau folosind cuvinte și gesturi furate unul de la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nu-i plăceau femeile, un lucru căruia i-ar fi făcut față mult mai ușor dacă n-ar fi fost una din ele. Ori de câte ori Întâlnea o femeie făcea una din chestiile următoare: ori aștepta să vadă când avea s-o deteste, ori o detesta imediat. Nu am o familie În adevăratul sens al cuvântului. Asya i-a aruncat o privire condescendentă sperând că asta o va opri pe cealaltă să spună ce avea de gând. Însă, În acestă Încercare, privirea i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
femeile, un lucru căruia i-ar fi făcut față mult mai ușor dacă n-ar fi fost una din ele. Ori de câte ori Întâlnea o femeie făcea una din chestiile următoare: ori aștepta să vadă când avea s-o deteste, ori o detesta imediat. Nu am o familie În adevăratul sens al cuvântului. Asya i-a aruncat o privire condescendentă sperând că asta o va opri pe cealaltă să spună ce avea de gând. Însă, În acestă Încercare, privirea i-a căzut asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ea pe femeie, deși cu o privire mult mai dezaprobatoare. Întâlnind o nouă femeie, nu putea face decât unul din cele două lucruri pe care le făcea de obicei: fie să aștepte să vadă când avea să Înceapă să o deteste, fie să o ia pe scurtătură și să o deteste imediat. A ales a doua variantă. Asya s-a lăsat pe spate și a apucat paharul Între degetul mare și arătător, cercetând lichidul roșu. Nu și-a luat ochii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întâlnind o nouă femeie, nu putea face decât unul din cele două lucruri pe care le făcea de obicei: fie să aștepte să vadă când avea să Înceapă să o deteste, fie să o ia pe scurtătură și să o deteste imediat. A ales a doua variantă. Asya s-a lăsat pe spate și a apucat paharul Între degetul mare și arătător, cercetând lichidul roșu. Nu și-a luat ochii de la pahar nici măcar când a Început să vorbească. — De fapt, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
putea nici să se Întoarcă la prima, nici să treacă la ce-a din urmă. Tot ce știa despre pragul ăla era că Îl speria și tot ce știa despre faptul de-a fi speriat era că nu-i plăcea. Detesta poftele trupești ale propriului trup și, În același timp, era ademenit de ele. În trecut reușise să-și Înfrâneze impulsurile, spre deosebire de alți băieți din clasa lui, care se masturbau tot timpul. Între treisprezece și nouăsprezece ani reușise să-și reprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
chinuri atroce, și destul de plin de mine Însumi pentru a mă convinge că născocisem, doar pentru folosul meu exclusiv, arta de a minți, o artă care nu era la Îndemîna primului venit, dovadă faptul că: tata era incapabil de așa ceva. Detesta minciuna. Revine asupra acestui lucru În fiecare dintre cărțile lui. Deschid una și citesc: „Tatăl meu nu mințea niciodată. De la el am luat această prețioasă pasiune pentru adevăr. E o pasiune costisitoare, care Îți aduce mulți dușmani“. Se adresează copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
citit cu voce tare expresia Împrumutată pe furiș de la Gide: „Ce mai e și cu stilul ăsta? Doar n-o să Încerci acum să scrii precum un băcan!“. Nu-i puteam spune că, În cazul respectiv, băcanul se numea Gide, figură detestată de Sfîntul Oficiu, dar laureat al premiului Nobel pentru literatură În 1947. De altfel, eram de acord, „a te-ntoarce cu gîndul În trecut“ era greoi, trebuia să fii nevasta unui colonel de infanterie pentru a leșina de admirație În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-i Întruchipeze pe părinții mei pe care Îmi va fi teamă că-i voi trăda sau părăsi. A nu datora plăcerea sexuală decît unei singure persoane ne Înrobește Într-un mod care ne va face pînă la urmă s-o detestăm, chiar și fără să formulăm acest lucru, și fără să ignorăm nici interesul de a fi scoși din sărite de cei pe care Îi iubim. Am putea oare iubi pe cineva care nu ne-ar enerva niciodată? Am să adaug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o poziție familială? În momentul În care te considerai viitorul ginere? — Ți-am spus cumva că tatăl Tinei a murit cîteva luni mai tîrziu Într-un accident de mașină? Și că, Începînd din ziua aceea, ea a Început să-l deteste pe tatăl meu? — Bietul Franz! Nimeni nu-l poate situa undeva! PÎnă la urmă o să-l găsesc extrem de simpatic. — Doctore, nu face pe șiretul. Știi bine că-mi iubesc tatăl. Eu, unul, În orice caz, știu că-l iubesc. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și spune „A“! — Om namo Nârâyana! Am fost declarat inapt. Trebuie să spun că am ajutat autoritățile militare să ia această decizie Înțeleaptă datorită unei crize de tahicardie care a survenit În plină vizită medicală. Tocmai mi se luase sînge (detest luările de sînge), așa că inima mi s-a dezlănțuit de parcă aș fi avut un turboreactor În ventricule. M-au Întins pe o targă. Mi-au dat palme ușoare peste față. Eu am continuat să-mi Îngaim mantra. Un medic-maior care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Vedeau deja spectrul mamei celibatare! Nu i-am spus niciodată că Îi admirasem purtarea. Cuteza ceea ce eu nu cutezam! În 1953 sau 1954, adusese acasă discul cu muzica filmului O’Cangaceiro, un film și o muzică pe care tata le detesta. Avusese curajul să-l Înfrunte și să-i spună În față că Îi plăcea muzica aceea, că era pe gustul ei și că va continua să asculte discul și să fredoneze cîntecul, punct. Între timp, se măritase cu un avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Mai bine l-aș fi ascultat pe chelnerul acela de cafenea. Pe Croazetă, la cîțiva metri de Cazinoul municipal unde tata, abandonîndu-se În chip necondiționat divinei providențe, cîștigase banii care Îi lipseau pentru a cumpăra casa de vacanță - el, care detesta jocurile de noroc aproape la fel de mult ca adulterul! - avusesem norocul să stau la taclale cu un om bătrîn pe care soarta mi-l scosese În drum, un chelner de cafenea care jucase În viața mea rolul prezicătorului din tragediile grecești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Dumnezeu. Preferă să fie livid și Încordat. Culmea e că acest text despre căsătoria mea a fost reprodus În două ziare - un cotidian din Lille și un altul din Marsilia - atunci cînd a murit tata. Textul ăsta, pe care-l detestasem cu zece ani mai Înainte, am fost nevoit să-l recitesc cînd am luat cunoștință de articolele publicate după moartea tatei. Îl republicau pentru a-i aduce un omagiu! După moartea lui, el continua să asiste, livid și Încordat, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
personajului“. Mi-ar fi dat dreptate, el, care renunțase provizoriu la textele autobiografice ca să scrie romane În care făcea să dispară orice urmă a autorului, ca Flaubert și Maupassant. Dar nu, tata preferase să-mi facă mutre. Nu știam dacă detestase romanul meu sau dacă detestase faptul că fiul lui scrisese acel roman. Probabil că amîndouă! Continua să păstreze tăcerea după ce primise cartea unui geniu! Nu eu eram cel care o spunea, ci Zscharnack. Întrebat de unul din prietenii noștri comuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dreptate, el, care renunțase provizoriu la textele autobiografice ca să scrie romane În care făcea să dispară orice urmă a autorului, ca Flaubert și Maupassant. Dar nu, tata preferase să-mi facă mutre. Nu știam dacă detestase romanul meu sau dacă detestase faptul că fiul lui scrisese acel roman. Probabil că amîndouă! Continua să păstreze tăcerea după ce primise cartea unui geniu! Nu eu eram cel care o spunea, ci Zscharnack. Întrebat de unul din prietenii noștri comuni ce gîndea despre primul roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Început. Nu era vorba doar de a mă teme că furia lui ar spori văzînd că se vorbea de o carte despre care ar fi preferat să nu se vorbească și că era apreciat un roman pe care el Îl detesta. Mă temeam că mînia lui va fi Întețită de criticii care scoteau În relief aspectele cele mai puțin „catolice“ ale cărții. Ce-ar gîndi el dacă ar citi: „acrobații intelectuale care alunecă pe cojile de banană ale obscenității“, „amestec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
neobișnuit, acesta privea fără a clipi. ă Dorești să îmi spui ceva? ă Foarte bine, foarte bine. Am să ți-o spun. Cu tot respectul, cu cel mai mare respect într-adevăr, doresc să îți aduc la cunoștiință că îți detest metodele. ă Normal. Doar ești doctor. Eu sunt un investigator criminalist. La urma urmei, avem țeluri diferite. Dar te întreb, ca medic, ți-ar conveni mai mult dacă aș folosi vechile metode de a extrage informații? ă A înlocui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]