1,497 matches
-
de educație și modele pentru individ. 1.4. Factori psihologici și dezvoltarea comportamentelor și conduitelor deviante Dezvoltarea unor comportamente antisociale implică, fără îndoială, toate structurile psihice începând cu cele cognitive și motivaționale până la cele afective. Numeroși autori consideră că acțiunile deviante reprezintă tulburări în diferite grade a proceselor emoționale și volitive manifestate mai ales prin "lipsa sentimentului responsabilității și al culpabilității, incapacitatea de a renunța la satisfacerea imediată a unor trebuințe cu riscul unor sancțiuni, insuficiența controlului emoțional, insuficiența judecății, a
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
câștiguri în proiectarea și efectuarea unui act infracțional, trecerea la infracțiune făcându-se cu prudența minimă față de pragurile de toleranță socială a conduitelor în fapt" (T. Bogdan, 1983, apud Voinea, M., 1999); * imaturitatea afectivă latura hedonică este prioritară pentru individul deviant; acesta apelează în mod frecvent la o serie de comportamente infantile (accese de plâns, crize) pentru a obține acele mici și insignifiante plăceri. În fața problemelor obiective ale realității, acest individ manifestă o atitudine inconsecventă, este lipsit de critică și autocritică
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
violente, agresive (în general, indivizii frustrați au tendița de a-și pierde controlul și recurg la o serie de reacții dezorganizate, haotice care facilitatează violența și diferite acte sociale). 1.5. Factori de ordin psihopatologic și dezvoltarea comportamentelor și conduitelor deviante Alături de factorii caracteriali, cognitivi, afectivi și volitivi cu un rol semnificativ în dezvoltarea unor comportamente și conduite deviante și antisociale se cunosc și o serie de componente psihopatologice cu impact major: • epilesia; • encefalita; • schizofrenia; • psihopatiile; • alcolismul. * Epilepsiile datorită descărcărilor neuronale
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de reacții dezorganizate, haotice care facilitatează violența și diferite acte sociale). 1.5. Factori de ordin psihopatologic și dezvoltarea comportamentelor și conduitelor deviante Alături de factorii caracteriali, cognitivi, afectivi și volitivi cu un rol semnificativ în dezvoltarea unor comportamente și conduite deviante și antisociale se cunosc și o serie de componente psihopatologice cu impact major: • epilesia; • encefalita; • schizofrenia; • psihopatiile; • alcolismul. * Epilepsiile datorită descărcărilor neuronale necontrolate, pacienții cu această tulburare comit infracțiunile în condițiile legate de apariția crizelor (aceste fapte trebuind să preceadă
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
acestor acte constă în absența unor motive plauzibile și pertinente, precum și discordanța semnificativă între conduita bolnavului în mod obișnuit și cea din timpul crizelor. Acest lucru este dovedit și de atitudinea bolnavului față de fapta comisă, nu caută să ascundă actul deviant sau să evite contactul cu organele competente de drept. * Encefalita în mare, se rezumă sub forma unor stări confuzionale însoțite de halucinații, irascibilitate exagerată, impulsivitate cu tendințe agresive, bolnavul se află în imposibilitatea de a se controla. În aceste condiții
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
caracteristicile mediului în care există individul. Și în cazul alcoolismului se face simțită nevoia de a realiza distincția între alcoolismul ocazional și cel cronicizat, primul facilitează exacerbarea anumitor senzații, sentimente și porniri instinctuale ceea ce poate determina apelarea la unele comportamente deviante dar de slabă intensitate (insulte, jigniri etc). În cazul cronicizării acestei tulburări, individul manifestă o serie de deliruri sistematizate, halucinație și epilepsie alcoolică, toate acestea favorizează dezvoltarea unor idei delirante, de persecuție sau de gelozie, toate acestea pot duce la
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
intelectuală) se înțelege o capacitate redusă pentru stabilirea unui raport relațional între câștiguri și pierderi în cazul proiectării și realizării unui act delincvent (analiza beneficiului și a sancțiunii posibile). 2.3. Tipologii psihologice ale infractorilor După cum reiese din "teoriile comportamentului deviant" analizate mai sus, precum și a factorilor prezentați, este lesne de înțeles că demersul de elaborare a unei taxonomii a delincvenței trebuie să țină seama de trăsăturile specifice infractorului. Tipologiile psihologice efectuate de specialiști în caracterizarea infractorilor au fost diferite în funcție de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
în funcție de criteriul utilizat, cum este corelația între structurile bioconstituționale și caracteristicile psihocomportamentale. O laborioasă tipologizare a infractorilor a fost făcută de L. Yeblonshi (1990 apud A. Zdrenghea, 1992) prin luarea în considerare a modului în care personalitatea infractorului afectează comportamentul deviant. Astfel, autorul împarte delincvenții în: • criminali socializați,criminali nevrotici; • criminali psihotici; • criminali sociopați. * Criminali socializați, care în urma contactului cu mediile viciate cultural și moral, aceștia își vor însuși acele aspecte normative indezirabile, el va învăța regulile și valorile deviante. Prezentând
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
comportamentul deviant. Astfel, autorul împarte delincvenții în: • criminali socializați,criminali nevrotici; • criminali psihotici; • criminali sociopați. * Criminali socializați, care în urma contactului cu mediile viciate cultural și moral, aceștia își vor însuși acele aspecte normative indezirabile, el va învăța regulile și valorile deviante. Prezentând tulburări emoționale mai mult decât persoanele care nu au comis infracțiuni, astfel de infractori apar mai mult drept violatori ai proprietății decât criminali violenți; * Criminali nevrotici sunt cei care comit acte infracționale datorită compulsiunilor nevrotice. Ei nu percep lumea
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
cea mai gravă formă de manifestare este comportamentul melancolicilor, caracterizați printr-o formă ambivalentă de agresivitate care merge de pruncucideri la omucideri și de la mutilări până la suicid. Un mare grad de periculozitate îl prezintă și schizofrenicii paranoizi prin frecvența conduitelor deviante patologice și actele agresive săvârșite cu ferocitate precum și provocarea de leziuni multiple prin mijloace de atacare din cele mai diverse. d) personalitatea demențială autorul consideră definitoriu în diagnosticarea degradării personalității în sensul unei regresiuni a eficienței proceselor psihice globale obiectivată
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
preocuparea părinților pentru acțiuni cu caracter infracțional etc.). Inadapatarea la diferitele norme sociale se manifestă sub diferite forme și grade, cel mai frecvent mod este cel al vagabondajului care, de fapt, reprezintă o condiție generatoare și facilitatoare pentru alte comportamente deviante. Absența frecventă din mediul familial nu reprezintă doar lipsa unor modele educative, a unor influențe pozitive, ci în primul rând o raliere la diferite grupări, benzi predelincvente, a căror structură și reguli fac posibile devoltarea diferitelor comportamente antisociale și delincvențiale
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
ochii celorlalți, acest fapt reprezintă ceea ce specialiștii numesc "duplicitatea delincventului". Prudența manifestată permanent, aproape obsesiv, prezentarea unei minți oneste, a unui comportament "obișnuit" care să nu ridice nici cele mai mici suspiciuni față de persoana sa, reprezintă preocupări curente ale individului deviant, astfel că duplicitatea devine a doua natură a infractorului. Această străduință intensă are drept rezultat o artificializare a conduitei infractorului, apar scăpări banale, dar extrem de sugestive pentru un observator avizat. În aceste condiții individul trăiește o intensă stare de tensiune
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
primari). Din prisma evaluării criminologice și psihologice, clasificarea ține seama de numeroase criterii, cele mai semnificative vizează gradul de profesionalism al infracțiunii comise, gradul de adaptare socio-afectivă a individului, precum și diferitele fenomenologii delincvențiale: d. nivelul semnificativ acordat infracțiunii de către indivizii devianți îi împarte în delicvenți profesioniști și cei ocazionali. Cei dintâi se caracterizează printr-un nivel crescut al inadaptării și al antisocialității, fiind mereu preocupați de organizarea riguroasă a actului infracțional, aceste reprezintă sensul vieții lor, un mod de a exista
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
mereu atenția asupra lor sau sunt permanent supravegheați. b3. tipul delincventului slab adapatat social și cu un potențial infracțional redus reprezintă categoria indivizilor aflați la limita inferioară a societății care comit diferite infracțiuni doar din rațiuni de subzistență. b4. tipul deviantului caracterizat printr-un nivel optim al adaptabilității social și un potențial infracțional redus reprezintă, în general, acei indivizi care comit infracțiuni în mod accindental, chiar dacă gravitatea acestor fapte este semnificativă din cauza reacțiilor emoționale explozive. f. J. Pinatel a clasificat infractorii
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
comportamentul lui criminal, L. Yablonski diferențiază următoarele categorii de criminali: 1. Criminali socializați sunt cei care prezintă tulburări emoționale, sunt foarte ușor influențabili de aspecte indezirabil social, ei devin criminali sub influența mediului în care sunt promovate norme și conduite deviante în general, sunt mai mult violatori de proprietăți decât criminali violenți. 2. Criminali neurotici ajung să comită fapte infracționale datorită compulsiunilor neurotice, de altfel sunt conștienți de caracterul imoral și antisocial al gestului lor. 3. Criminali psihotici sunt indivizi cu
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
refulată), ca un eșec de exteriorizare al unor tendințe agresive, deci ca un "inverted homicide". V. Dragomirescu, de pe pozițiile medicinii legale, considera suicidul ca "tipul particular (specific) și major, atât ca intensitate de manifestare, cât și reflectare socială a conduitei deviante autodistructive". Fenomenul suicidar apare drept "o formă specifică de comportament individual antisocial, de tip autoagresiv, supus unui determinism și având drept scop acceptarea voluntară conștientă și deliberată a intreruperii cursului vieții de către individul care a adoptat această soluție pentru rezolvarea
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Medicala, București, 1992. Dragomirescu, V. T., Determinism si reactivitate umana, Editura Științifică, București, 1990. Durkheim, E., , Despre sinucidere, Institutul European, Iasi, 1993. Iacobuță, I., Criminologie, Ed. "Junimea", Iași, 2002. Giurgiu, N., Elemente de criminologie, Editura Chemarea, Iași, 1992. Kaplan, H.B., Deviant behavior in defense of self, Academic Press, New York, 1980. Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T., Psihologie judiciara, Bucure,ti, Ed. Șansa, 1992. Oancea, I., Probleme de criminologie, Ed. All Educațional, București, 1998. Quay, H.C., "Patterns of delinquent behavior", în H.C.
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
din Guyana (titlul în lb. romană..., trad.? aparută și la noi an 1981 la Editura Politica) de doi ziariști din San Francisco ce și-au riscat viața pentru a vedea pe viu cele petrecute în jungla sud-americană. ----------------------------------------------------------------------- PSIHOCRIMINOLOGIE Etiologia comportamentului deviant 2 1 76 75 Introducere Etiologia comportamentului deviant Interpretarea delincvenței fundamentată de tipologii ale personalității Perspectivă psihologică asupra comportamentului omucidar Suicidul între adevăr și eroare Bibliografie
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
și la noi an 1981 la Editura Politica) de doi ziariști din San Francisco ce și-au riscat viața pentru a vedea pe viu cele petrecute în jungla sud-americană. ----------------------------------------------------------------------- PSIHOCRIMINOLOGIE Etiologia comportamentului deviant 2 1 76 75 Introducere Etiologia comportamentului deviant Interpretarea delincvenței fundamentată de tipologii ale personalității Perspectivă psihologică asupra comportamentului omucidar Suicidul între adevăr și eroare Bibliografie
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
locul prin excelență în care Stânga și Dreapta se întâlnesc, ca într-un ritual carnavalesc: haine de seară, cină formală după muzică etc.; și un topos la fel de clasic, alături de muzica simfonică, al întâlnirii dintre cultura populară și comportamentul social alternativ/deviant, de la prostituție și homosexualitate la omucidere - a se vedea romane/filme ca Portocala mecanică, Pretty Woman, mai recent Written on the Body etc. Atât de intensă este antipatia lui Bloom față de rock, încât el ajunge să compare festivalul de la Woodstock
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Deci variabilitatea nu este nici nedeterminată și nici nelimitată. Astăzi se știe foarte bine că selecția naturală recunoaște 3 tipuri: - direcțională - care constă în eliminarea unei extreme ce se abate de la genotipul speciei; - stabilizatoare - ce constă în eliminarea ambelor extreme deviante; - disruptivă - mai degrabă în sensul eliminării caracterelor dobândite prin mutații sau recombinări decât favorizarea transmiterii lor. Intuiția lui Paulescu a fost una de geniu referitor la acest aspect, cu mult înainte ca genetica să precizeze cele de mai sus. El
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
germinale (gameți). Dacă se limitează numai la celulele somatice ele vor dispărea odată cu individul. Mai mult, selecția naturală operând la nivelul structurii genice, recunoaște 3 mecanisme: - eliminarea unei extreme ce se abate de la genotipul speciei (tipul direcțional); - eliminarea ambelor extreme deviante (tipul stabilizator); - eliminarea cu precădere a caracterelor dobândite mai degrabă, decât transmiterea lor (tipul disruptiv). Iată deci că nici variabilitatea genetică, nici ereditatea și nici selecția naturală nu susțin transformarea speciilor, ci evoluția în cadrul speciei prin adaptarea la condițiile mereu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
contribuției acestora la instalarea unui "climat de opinie". Autorul consideră că opinia publică este opinia dominantă, conform căreia putem acționa sau ne putem exprima fără teama de a ne izola. Definiția se sprijină pe anumite postulate. Societatea îi pedepsește pe devianți, izolîndu-i. Indivizii se tem de izolare și caută mereu să evalueze climatul de opinie ambiant. În consecință, aceștia își adaptează atît comportamentul în public, cît și exprimarea opiniilor personale. Mass media, devenind cel mai puternic reflex al societății (mult mai
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
al mediului social. Imperativul legilor sociale devine o sursă de coeziune socială; ele se înscriu în constituția comportamentului indivizilor ce compun grupul social. Prin rolul și dimensiunea lor coercitivă, legile sociale edifică o tablă de valori obligatorii și previn atitudinile deviante în raport cu ceea ce socialmente este acceptat. 4.2.1. Dinamica culturii Oamenii sunt rareori conștienți de natura dinamică a culturii. În fapt, componentele culturii pe care le-am discutat sunt adesea luate ca fiind date, ca niște condiții care sunt impuse
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și un mod de viață care contrazic fundamental credințele și stilul de viață al culturii dominante din ansamblului societății. Membrii unei contraculturi resping unele sau toate valorile și instituțiile societății și pot sau nu pot să se angajeze în comportament deviant sau criminal. Membrii bandelor din cartierele mărginașe ale marilor orașe sunt un bun exemplu în acest sens. 4.4.5. Perspectiva conflictualistă și cultura Reamintim din cele discutate la o tema anterioară că, pentru teoria conflictului, structura socială a unei
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]