2,113 matches
-
într-o altă dimensiune, generatoare de o nouă, inedită realitate ficțională: aparentul sfârșit al magnatului ar reprezenta de fapt sfârșitul lumii noastre și renașterea lui într-o nouă dimensiune. Melmont se transformă astfel într-un zeu flămând și nesățios care devoră întregul univers, creația fiind damnată să existe încă o vreme în burta acestui monstru gigantic, plutind prin și luând forma intestinelor sale puturoase, înaintând spre dejecția finală care o va arunca în neant. Câmpul gravitațional format se ghidează de acum
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
Adio, USL! Ce dezastru lasă în urma sa Ruptura USL arată că proiectul „Jos Băsescu!” pe care PSD și PNL au venit la putere a eșuat. E o dovadă a faptului că o asemenea coaliție monstruoasă nu poate rezista, ea fiind devorată din interior de cei care doresc încă și mai multă putere. Faptul că USL se rupe este însă relativ puțin important pe lângă efectele pe care le-a avut această guvernare care va rămâne în manulele de istorie drept una de
Elena Udrea spune "Adio USL!" () [Corola-journal/Journalistic/32037_a_33362]
-
pare să fie complet blocată. „Dragă fiule, în deșert, într-o noapte senină, dacă știi unde să te uiți, poți vedea planeta Saturn. Cuvîntul «planetă» provine din greacă și înseamnă «rătăcitor». Saturn e numită după zeul roman care și-a devorat propriul fiu. Iartă-mă. Tatăl tău care te iubește, H.L. P.S.: în noaptea asta ninge pe stîncă” Gabrielle tînără: În deșert nu ninge. Gabriel Law: Nu. Și peștii nu pică din cer. Și tații nu-și părăsesc copii și mamele
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
homosexual, Henry Law, disperarea lui, dar și patologicul ce se insinuează par să lege toate poveștile din Anglia și din Australia, iubirile, trădările unui du-te vino halucinant în luminile și întunecimile a patru generații. Henry Law este rătăcitorul care devorează destine și pe sine însuși. Ca să amplifice miza relațiilor, dar și a dinamicii personajelor, regizorul distribuie cîte două actrițe de vîrste diferite pentru două dintre personajele feminine cheie: Elizabeth Law și Gabrielle York. Mi se pare una dintre soluțiile „nebunești
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
lucru. Supoziția nu trece niciodată drept adevăr, această onestitate extraordinară având rolul de a da cărții mai multă forță. Paradoxal, există însă și un interes literar al unui text scris altminteri într-o manieră foarte aseptică: povestea își seduce și devorează povestitorul. Cu cât Jon Krakauer află mai multe detalii ale istoriei uluitoare trăite de Chris McCandless, cu atât se transformă chiar el în personaj și se dezvăluie cititorului. Experiențele personale ale autorului încep să fie transpuse în carte și sunt
Transcendentalism în Alaska by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4177_a_5502]
-
sînge, scriitorul sărac care trebuie să găsească un nou erou al revoluției, asemeni lui Li Feng și să scrie despre el dacă vrea să intre în Marele dicționar de autori chinezi, femeia îndrăgostită de pictor, care se sinucide live, lăsîndu-se devorată de un tigru în văzul tuturor, proprietarul crematorului care alege cîte o piesă muzicală în funcție de meseria fiecărui decedat. Sânii fetei se legănau grei și pufoși. Pentru femei, aceste două protuberanțe sunt un instrument care să le ajute să atragă bărbații
Ma Jian: Umilită sau dezbrăcată by Roxana RÎBU () [Corola-journal/Journalistic/7233_a_8558]
-
un ghem asemănător cu un cuib de șerpi, aflat în perioada rutului. Contemplând spectacolul, simțim cum ne trec fiori reci pe șira spinării. Fugar ne punem întrebarea: oare aceștia suntem noi?! Acestea sunt sentimentele ce ne animă, ideile ce ne devoră conștiința? Nu avem timp pentru prea multe cogitațiuni, căci, chiar în momentul când suntem pătrunși de ele, maestrul face o mișcare bruscă și ghemul de șerpi ia foc, transformându-se într-o foaie de hârtie, pe care artistul o mototolește
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
care-și caută cuvintele. Cu fiecare rând, ele se liniștesc". Și un alt poet, Emil Botta: "Scriu, fiindcă ar trebui să tac, umblu ăncovoiat, fiindcă ar trebui să merg drept. Scriu din exasperare, din dezgust, din consternare, scriu atunci când mă devorează pofta de a fi teribil de singur. Clipele mele de chietudine, de bien-être, freneziile și fervorile mele (dacă șanț) nu aparțin literaturii. Ei nu-i dedic decât orele negre, orele absurde, acelea an care, de-as fi sincer cu mine
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
Cernamoriț Ana Dacă vrei că programul tău de slăbit să dea rezultate eficiente, nu trebuie să renunți la toate bunătățile pe care le-ai devorat cu poftă de-a lungul sarcinii. Dacă simți nevoia de ceva dulce, poți mânca cu încredere ciocolată neagră. Studiile au demonstrat că dacă acest deșert este consumat cu moderație, fomele corpului nu vor avea de suferit. Problema cu ciocolată din
Slăbește după naștere cu ciocolata neagră by Cernamoriț Ana () [Corola-journal/Journalistic/66304_a_67629]
-
și expresiv. Fiecare participă la o competiție din care iese învingător sau învins. Lupta nu se dă direct, ci prin intermediul operelor aruncate în spațiul confruntării publice. Asistăm la o luptă a formelor literare, care se suprapun, se însumează sau se devorează reciproc. Spectacolul este pasionant. El ne dă o idee despre vitalitatea inepuizabilă a literaturii române. Toți îi avem în minte pe Mihai Eminescu și I.L. Caragiale, pe Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, George Bacovia, Ion Barbu și Eugen Lovinescu
ROMANUL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16405_a_17730]
-
întors, nu-mi rămâne ca ultimă stratagemă de autoînșelare decât să amân până la marginea marginii, până ce timpul strict necesar scrierii se coagulează anchilozant, sufletul meu intră și se lasă cuprins ca o insectă în agonie în chihlimbarul care n-o devoră, mântuind-o instantaneu, ci o lasă fragilă și aurie, la vedere... Nu cred că mai este mult până ce jocul acesta cu frica și încercarea de a o metamorfoza în ceva bun, și care nu e, după cum m-am lămurit între
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
noapte cu noapte, alienarea comunicării și, implicit, a valorilor ce mențin echilibrul societății. Vă sună cunoscut, nu? Părinții nu mai au de mult sentimente, sexul se întîmplă, cînd se întîmplă, ca o uzată bifare de acțiune. În rest, nimic. Tatăl devorează pur și simplu ziarele, aproape non-stop, ca o unică și supremă acțiune. Cititul îl scoate din realitate, din gesturile și grijile simple, în fond, elementare, și-l suspendă, fals, în interesul pentru dramele și întîmplările altora. Mama și-a redus
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
componistic. Și, poate că tocmai această formă și acest gest i-ar chema să ia act de mai importante realități sonore care, dacă tinerii compozitori nu le exorcizează, transfigurându-le, s-ar putea ca în cele din urmă să îi devoreze. Imediat după acest sui-generis dialog român-suedez am surprins, vorba lui Ion Bogdan Lefter, tensiunea epică a unei posibile teorii despre filmicitatea realului. Pe de o parte limbajul plastico-cinematografic, supervizat de Wanda Mihuleac, Bruno Michelet și Jean-Louis Dhermy; pe de altă
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
plînset/ nu ne mai ajung otrăvurile bunului simț,/ teama, infinitul, extazul,/ spațiul devorat ca un drog, un sicriu în alte sicrie,/ timpii încurcîndu-și inelele,/ bunul părinte neantul, trăgîndu-ne în jos de picioare:/ totul îl fură pe om lui însuși, îi devoră substanța" (ibidem). Nota intrinsecă a acestui discurs al defulării moral-sociale îl constituie năzuința către o anatomo-fiziologie fabuloasă, către o înzestrare a ființei noastre cu simțuri și funcții suplimentare care să mitografieze realitățile inicve: "îmi trebuie mai multe auzuri,/ îmi trebuie
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
pentru ea și fiul ei. Soțul său murise, iar ei se retrăseseră în Germania. Nu se simțeau bine la Berlin: „Totuși, fiul meu Manoli și eu visăm zi și noapte «țara» noastră, dorul, mai tare decât o simplă nostalgie, ne devoră. Și dacă v-aș trimite poeziile fiului meu închinate «patriei sale», țara sa de naștere, ați găsi în ele tonurile armonioase ale Carpaților. Noi suntem aici ca niște exilați și murim cu binecuvântarea pe buze pentru țara în care fericirea
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
Daniel Cristea-Enache Există încă o imagine deformată asupra istoricului literar, văzut, minimalizator și caricatural, ca un șoarece de bibliotecă devorând cărți și executând fișe de lectură. Cu cât numărul acestora e mai mare, tinzând spre maldărul de informații adunate sârguincios, cu atât profilul istoricului pare mai prăfuit, fără aderență la realitatea înconjurătoare și la spiritul viu al literaturii. Erudit la
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
Realismul prudent al acestor proiecte nu ne poate împiedica să imaginăm, utopic, situația ideală: o reeditare completă, unificată, adusă la zi, a întregului dicționar. Dincolo de aventurile apariției sale, de impresia unei povești fără sfîrșit sau a unei opere care își devoră autorii, "dicționarul academiei" (așa cum e numit de obicei de specialiști, spre rapidă identificare) rămîne o operă esențială a culturii române și un instrument de lucru de o importanță indiscutabilă. Faptul de a indica (în funcție de stadiul actual al cercetărilor) primele atestări
Ultimele litere ale alfabetului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16373_a_17698]
-
și într-un anume sens orice literatură care vrea să intereseze pe lacomul de secrete cititor) presupune neapărat un act sacrificial, o jertfire a «demnității» celui care scrie; o parte, cel puțin, a ființei autorului său consimte să se lase devorată de privirea satisfăcută a celuilalt, a celui care citește și tace, având motive să se simtă bine în preajma răului dezvăluit, a dezgolirii riscante (și rușinoase) a intimității păcătoase, a vulnerabilității autorului de jurnale și de literatură, în general...” Abia am
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
aspirațiile aurolacilor oligofrenizați. Probabil că într-o astfel de lume figuri precum Adam Michnik, Václav Havel sau Czeslaw Milosz arată la fel de caraghios precum albatrosul eșuat pe puntea corăbiei, din poemul lui Baudelaire. }ine de logica istorică faptul că revoluțiile își devorează eroii. Numai că - e tot mai limpede - ceea ce trăim noi astăzi nu sunt consecințele unei revoluții, ci o sinistră involuție. Șurubul bont al istoriei se învârte asemeni unui clown de iarmaroc scăpat de sub control, iar figurile hidoase pe care le
Adam Michnik și maladiile lumii contemporane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9464_a_10789]
-
o mascotă, o fantoșă mediatică plimbată și garnisită cu toate onorurile și premiile oficiale. Și cu cît are parte de mai multe reverențe, cu atît Soljenițîn simte că, dacă nu va face ceva cît mai curînd, riscul de a fi devorat de caruselul mediatic occidental va deveni realitate. Cel mai dureros lucru de care are parte este că abia acum, după 56 de ani de luptă continuă cu KGB-ul, timp în care știuse foarte bine că nu va fi înfrînt
Invulnerabilul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10646_a_11971]
-
fundamental se răzbună amenințător și terifiant. Vlad ne prezintă o lume rurală, contemporană nouă, descompusă, lipsită de orice fior metafizic, perfidă și șmecheră, urâtă și schimonosită pe ici pe colo, adică prin punctele esențiale, angrenată într-un mecanism defect care devoră precum un animal cu chip de artefact tot ceea ce mai amintește de satul de altădată. Sunt două cărți care transmit o tristețe adâncă și o înaltă deznădejde în ceea ce privește prezentul satului. Din aceste cărți se poate, cred eu, învăța. Se poate
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
ia rolul de Dumnezeu prea în serios. Bulgakov își plasează fantezia în 1928 - cercul se închide, doar înghețul salvând Moscova de la asaltul iminent al armatei de monștri. Profesorul Persikov e ucis de mulțime, "rază vieții" dispărând odată cu el. Demiurgul e devorat de propriul experiment în finalul unei narațiuni care, dincolo de aparente, are echilibrul unei fabule. Profesorul Preobrajenski din Inimă de câine are iluzia că poate salva casă Kalabuhov de la prăbușire: dispariția galoșilor din hol după 1917 și agresivitatea membrilor comitetului de
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
la poliția secretă pe motiv de menșevism. Relația dintre "omul nou" și cel ce l-a zămislit nu e cu nimic mai puțin ambigua decât cea legând o intelectualitate "experimentatoare" și progenitura revoluționară a cărei ambiție este de a-si devora creatorul. Râul insinuat în casa Kalabuhov e de neoprit: Bulgakov alege însă aceeași rețetă ciclica a narațiunii, preferând să "înghețe" istoria, ca în Ouăle fatale. Profesorul și asistentul sau îl ucid pe proletar pentru a-l reînvia prin operație pe
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
noapte de noapte cu gura căscată și înghit aberațiile de la OTV ar putea deveni cititorii cărții. Altminteri, jurnalul anului 2007 dă seama de preocupările de azi ale lui Ioan Buduca. Autorul urmărește cu sufletul la gură mișcările din viața politică, devorează presa și talk-show-urile, face scenarii și se avântă în a da pronosticuri infirmate cu maximă precizie de evoluțiile ulterioare. Cum aproape nimic din ce profețește Ioan Buduca în viața politică nu se împlinește, prima întrebare care se pune este la
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
spre esența însăși a existenței. Fără muzică nimic nu e fiindcă totul este ea, muzica. Vă amintiți? Sub mii de forme, asta a crezut și a spus o viață întreagă . Pentru asta s-a luptat, pentru asta s-a lăsat devorat de nimicnicia cotidiană, pentru asta a trăit exemplar, pentru asta a militat fără să ostenească. Niciodată nu i s-a părut că este îndeajuns să vorbească despre muzică și întru muzică. Despre valoare și întru valoare. Superbe discursuri. Un om
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]