1,915 matches
-
femeia refuza fiindcă îl dezaproba? Dacă aș putea, mi-ar face plăcere să te reprezint. Dar sistemul funcționează altfel. Tu nu poți să-ți angajezi direct un avocat pledant. Acum ai nevoie de un avocat consultant. — A, a spus Hugo dezamăgit. Înțeleg. — Și oricum, ăsta ar fi un caz de drept familial, iar eu sunt specializată în fraude. Hugo a izbucnit într-un hohot de râs trist. Crede-mă, aici e mai mult vorba de fraudă decât de familie. Barbara a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la jocuri de noroc, a atacat cu un cuțit o imagine a crucificării, cauzând "mai multe răni decât crucificatorii", si care, opt zile mai târziu, s-a sinucis cu același cuțit la Bolzano 65. În Florența, înainte de 1320, un jucător dezamăgit a aruncat un pumnal înspre imaginea Fecioarei, făcând-o să sângereze, si a fost spânzurat în Piazza S. Maria Novella 66. În 1413, un jucător de lângă Pisa care a atacat de două ori imaginea Fecioarei cu un cuțit spunându-i
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
i-a oferit imediat victimei un pahar cu apă, În timp ce Janet, fărĂ să stea pe gânduri, a Înhățat tulnicul de artizanat de pe hol și s-a năpustit În apartamentul doamnei ca să Înfrunte fiara. S-a Întors peste zece minute, cam dezamăgit, cu un fel de șnur de adidas uscat atârnând pe tulnic reprezen- tând temuta lighioană care băgase tot blocul În sperieți. Adina Dabija 38 Din momentul În care Janet a descoperit cărțile mele, firul Ariadnei spre lumea catacombelor interioare mi-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care lucrează În Nunavik, provincia cea mai nordică a Québecului. Joburile din Nunavik sunt vânate de proaspeții absolvenți, pentru că sunt bine plătite și nu prea există compe- tiție pentru ele. — Bine, dar credeam că eschimoșii trăiesc În igluuri ! exclamă Hind dezamăgită să vadă pozele cu barăci În care trăiesc acum inuiții. Aiurea ! face manu. Nu mai trăiesc În igluuri de mai bine de șaptezeci de ani ! Trăiesc bine-mersi În clădiri de beton sau de aluminiu, cu electricitate și apă caldă și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
i-a oferit imediat victimei un pahar cu apă, în timp ce Janet, fără să stea pe gânduri, a înhățat tulnicul de artizanat de pe hol și s-a năpustit în apartamentul doamnei ca să înfrunte fiara. S-a întors peste zece minute, cam dezamăgit, cu un fel de șnur de adidas uscat atârnând pe tulnic reprezentând temuta lighioană care băgase tot blocul în sperieți. Din momentul în care Janet a descoperit cărțile mele, firul Ariadnei spre lumea catacombelor interioare mi-a fost tăiat, iar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
prieteni care lucrează în Nunavik, provincia cea mai nordică a Québecului. Joburile din Nunavik sunt vânate de proaspeții absolvenți, pentru că sunt bine plătite și nu prea există competiție pentru ele. — Bine, dar credeam că eschimoșii trăiesc în igluuri ! exclamă Hind dezamăgită să vadă pozele cu barăci în care trăiesc acum inuiții. Aiurea ! face manu. Nu mai trăiesc în igluuri de mai bine de șaptezeci de ani ! Trăiesc bine-mersi în clădiri de beton sau de aluminiu, cu electricitate și apă caldă și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
zise de el cîndva, lumea Își uita repede chiar istoria, de aceea, cu altă pălărie, aceasta se tot repeta; cine să mai țină minte balivernele playboy-ului de odinioară? Jesper, poate - Înainte de a pleca -, stînd de vorbă cu Berger, se arătase dezamăgit că Thomas, În loc să meargă Împreună cu el, să lupte cu adevărat, rămînea să se bată pe străzile orașului și să-și vîndă sămînța pe doi bani, un fricos și un onanist ! Jesper, cînd era furios, zicea multe. Poate așa Berg să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sunt și se bucura împreună cu ele. La acest gând, involuntar, și-a pipăit încheietura brațului stâng. A tresărit. Nu avea borseta. „Pe ce bani să-mi iau pâine? Și cu ce să cumpăr vrăbiuțelor o franzelă micuță?” se întreba el, dezamăgit. „Unde...? Ah, da! Pe pat, când m-am odihnit... Am să cumpăr când mă întorc. Merg acasă, iau banii, merg la pâine și gata! Că tot sunt aproape, merg la banca mea Marian Malciu din adolescență și ascult păsărelele”, hotărî
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
lacrimă întrucît îl trimitea pe Victor „printre străini”. toată această atmosferă îmi crease impresia că Victor urma să fie singurul adolescent din oraș căruia Capitala îi deschidea porțile. Iar în dimineața cînd l-am condus la gară am rămas profund dezamăgit descoperind pe peron o întreagă mulțime de băieți și fete gata de plecare, cu valize și cu sacoșe, cu genți și cu pachete, extrem de binedispuși și foarte excitați, încîntați de fapt de ceea ce li se întîmpla, de despărțirea de părinți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
întrerupîndu-l): "Eu mă văd mai bine, sînt prea slabă aici" [același gest că precedentul]. El: "Înseamnă că nu puneți niciodată un decolteu?". Ea nu răspunde și cere să încerce un tricou declarînd: " Am să-l încerc fără nimic pe dedesubt". Dezamăgită, renunță" [Peretz, 1992, p. 69]. Codificarea notelor reținute se urmărește în lumina acestui caz: două întrebări, puse în stadiul de lectură exhaustiva, revin: vînzătoarele sînt mai competențe în a-și impune punctul de vedere clientelor decît omologii lor masculini? Apar
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
am uitat, știi că sunt o zăpăcită. De ce să fugi? Ți-am spus eu că nu te iubesc? Felix tresări deodată înfocat. - Otilia, e adevărat? Mă iubești? - Ei, ei, nu ți-a spus nimeni că te urăște. Felix fu iar dezamăgit. Luă mâinile Otiliei și începu să le sărute mărunt, și le așeză pe obraz, le strânse, în vreme ce Otilia îl lăsă să facă, zâmbind. Încurajat, voi să capete o confirmare de altă natură și întinse gâtul să sărute pe Otilia. Aceasta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
făcut-o ca pe domnișoara Otilia. O iubesc și eu în felul meu, scumpe domnule Felix, pe Otilia, și poate că nu mă-nșel când îți afirm că și ea mă iubește pe mine. Nici nu e greu, fiindcă un dezamăgit ca mine e un om fără pretenții. Eu nu i-am cerut niciodată nimic domnișoarei Otilia și n-am prea stat să disting ce e patern și ce e viril în dragostea mea. Însă domnișoara Otilia mă înțelege, are nevoie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ru-rușine, cu pensia lui. - Nu-i așa? se auzi glasul lui Stănică. Știam eu că dumneataești omul lui Dumnezeu și ai să-i dai. - Asta am să văd eu, trimit eu pe Felix, n-ai grijă dumneata. - Eh! făcu Stănică, dezamăgit.Lui Felix îi fu frică de putința ca Stănică să spună despre el o vorbă care să-i displacă. Pentru a înăbuși orice prostie a acestuia, Felix înfipse mâinile în clape și începu să descifreze o pagină din Folies d
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cum te simți tu, Costache, să stau aici să-ți ajut? Trebuie să te îngrijești, Marina asta nu se pricepe la nimic. Moș Costache răspunse posac: - N-am nevoie de nimic, las', că are cine sa vadă de casă!Stănică, dezamăgit, simulă entuziasmul: - Bravo, moș Costache, ura, să îngropi toți doctorii, carenu știu nimic. Doctorii mi-au omorât pe îngerașul meu! Dumneata și bolnav! A fost acolo o oboseală, un pic de insolație. Aș da tot să am eu sănătatea dumitale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și țopăind cu tocurile înalte; între timp ei ies din mașină și l așteaptă curioși, lăsând luminile de poziție aprinse. Deodată fetele se opresc și dau din brațe a pagubă pentru efortul depus degeaba: - Credeam că sunteți italieni! spun ele dezamăgite, când au zărit numărul de Prahova, luminat de lampă. Așa era în epoca aceea, italienii luau multe românce. Fiat-ul lui Georgică făcea toți banii. În altă seară avea bani, eveniment memorabil care trebuia sărbătorit și au mers la Codrii Cosminului
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
aveți nicio problemă, plecați acasă! Bucurie mare pe noi; ne apucăm cu toții de treabă însă nu mergea noi până atunci nu împrăștiasem nici două movile de pământ< dacă trebuia să plecăm acasă când terminam, cred că ne apuca iarna, eram dezamăgiți. Eu văzusem un buldozer care se mișca în balastiera de pe Argeș, în apropierea locului unde făceam noi plajă, departe de sat și restul lumii, deci goi, goluți. Îl iau pe Țiganul și aranjăm cu mecanicul problema noastră: - Când să vin
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
romane? - Să caut. - Caută. Da mie nu-mi trebuie cevagreu, înțelegi? Cu Paturel n-ai? Sau Rocambole? Ai citit dumneata d-alea cu Rocambole? sau cu Cavalerul Negru, spaima turcilor? - Nu, n-am citit. Veta îl măsurase curioasă și spusese dezamăgită: - Arunci ce fel de carte-oi fi știind? Procopie îi arătase desenele din cărțile deschise pe masă: - Uite, nu-i chiar așa de ușor. Ăsta-i trupul omenesc. Crezi că-i la îndemînă să umbli în el să-l repari
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Păcat, un om așa de învățat și să n-aibă bani... Mă duc. Ce-oi mai sta?! Am uitat că sânt supărată pe dumneata... Procopie o apucă de mînă: - Dar niște cărți nu mai vrei? Fata șovăi puțin și spuse dezamăgită: - Aș mai fi luat, dar ai numai romane serioase dumneata, nu-s de nasul meu. Ei, mie îmi trebuie ceva, așa, mai ușor, mai vesel, ți-am spus eu... Și acum mă duc, că mă caută mama... - Și nu mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce adorație trebuie să avem pentru veninul inepuizabil al lui Dumnezeu! Ce-am face de nu i-am sorbi drojdia în orice veghe? Și unde am fi, de nu ne-am tîrî pe fundurile lui? Absența din lume a femeilor dezamăgite le împrumută nemărmurirea unei lumini solidificate. Omul depinde de Dumnezeu în felul în care acesta depinde de Divinitate. Totul se bălăcește în neant. Iar neantul în el însuși. Ostenit de a scoborî clipă de clipă din Dumnezeu... Și lipsa aceasta
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de lungi, acest lucru nu era imposibil"95. Pentru mine, concepția cea mai apropiată de aceea a lui Le Bon îi aparține lui Charles de Gaulle. Atașat prin toate fibrele ființei sale de democrație, cuprins de admirație pentru libertățile republicane, dezamăgit că Franța nu e Anglia o Anglie de dreapta autorul Psihologiei mulțimilor visa, ca toți cei din clasa sa și nu numai, la o putere care să fie stabilă fără a fi și autoritară 96. Istoria însă a hotărît altceva
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
guvernare, iar societatea democratică visată a cedat locul unor mișcări totalitare. Milioane de oameni s-au lăsat amăgiți de vorbele demagogilor, de ideologiile lor. Cei care și-au pus speranța în triumful rațiunii și al bunului simț au fost crunt dezamăgiți. Forța a zdrobit dreptatea. Iar oamenii liberi au acceptat sclavia, suveranitatea impuse prin violență 347. Și în vîltoarea acestor mișcări, urechile fine, ciulite asemenea celor ale iepurelui, și exact din aceleași motive, urechile fine ale evreilor începeau să audă zvonuri
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
acest bilanț, vezi Barbu și Chirvase, 1997, p. 118). Câteva sute de familii au fost mutate din zonă. După închisoare ori deportare, este cunoscut cazul câtorva foști protestatari care au continuat să fie hărțuiți de Securitate; iar un fost protestatar, dezamăgit și angoasat de urmările grevei, la ieșirea din închisoare s-a călugărit. Represiunea a avut și o formă vădită în scop demonstrativ. S-a apelat la învăluirea zonei. Două elicoptere au fost aduse pentru a supraveghea Valea Jiului și a asigura
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fi citită în 21 decembrie. Un alt lider timișorean, Claudiu Iordache (îl amintesc aici doar pentru ipostaza sa revoluționară, întrucât Iordache a fost și vicepreședintele Frontului Salvării Naționale, făcând parte dintre oamenii din interiorul noii Puteri, chiar dacă mult mai târziu, dezamăgit, și-a dat demisia din FSN), vede patru etape în desfășurarea evenimentelor de la Timișoara din decembrie 1989, pe care le-am mai amintit și cu alt prilej (Suciu, Lumea bună a balconului, p. 29): 1. tulburare de stradă; 2. revoltă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
funcționara i-a aruncat o privire care se traducea printr-un nepăsător „Ei, și ce?”. Apoi a Încercat la directorul filialei, care i-a recitat mecanic politica băncii În ceea ce privește amenzile pentru parcări ilegale. A doua zi, un John Barrier extrem de dezamăgit a intrat În sediul central al băncii și și-a lichidat contul Ă puțin peste două milioane de dolari. Păstrez o copie boțită a articolului În portofel, ca să nu uit că În afaceri micile greșeli pot avea consecințe uriașe. Eu le
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
a fi dezosat”. Unul dintre motivele pentru care principiul Dilbert 1 are un succes atât de răsunător este gradul ridicat de cinism care există În lumea afacerilor din ziua de azi. Companiile din toată America au angajați care se simt dezamăgiți, descumpăniți și lipsiți de valoare. În prezent, mulți oameni se Împotrivesc schimbărilor din cauza lipsei de Încredere față de motivele angajatorilor și managerilor. 4. O poveste de dragoste cu instrumentele existente. Mulți oameni capătă un simț al valorii și al meritului personal
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]