2,162 matches
-
să-l întâlnească măcar o dată. Între timp cataclismul din Europa se intensifica. În timp ce învăța să se miște în labirintul zonei metropolitane a New York-ului, Parisul era ocupat de nemți, de Gaulle începuse transmisiunile radio de la Londra, Dunkerque era evacuat, se dezlănțuia Bătălia Angliei, iar guvernul francez fugea la Vichy. După ce japonezii au atacat Pearl Harbour pe 7 decembrie 1941 a fost doar o chestiune de timp câteva luni înainte ca americanii să intre în război. Singura ei scrisoare care a supraviețuit
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
perioadă de 15 ani se va dezvolta următoarea ei mare lucrare, Piatra filozofală. Marguerite citise romanele lui Mann înainte de a părăsi Parisul după moartea lui Michel în 1929, și s-a întors la ele periodic. În timpul anilor '40, când se dezlănțuise războiul și ea se gândea constant la Hadrian, l-a citit pe Mann din nou, de data aceasta mai selectiv, urmărind felul în care el trata anumite teme. Mann era genul ei de scriitor romantic: ca și ea ancorat în
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
renascentist prin care subînțelegem și autorul de romane, de ficțiuni care interacționează cu lumea știe să râdă de gravitatea relaționării cu spațiile străine și, nu în ultimul rând, chiar de formele de autocunoaștere pe care și le asumă. Parodia se "dezlănțuie" cu adevărat abia în Renaștere, când, deși lucrările teoretice nu sunt prea numeroase și nici nu îi consacră fenomenului discuții prea generoase, producția de texte abundă și atinge enorm de multe subiecte. Descrieri ale parodiei există în Poetices libri septem
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pierderea și regăsirea poemului este important, prin tensiunea și emoția momentului, pentru înțelegerea faptului că poezia este încarcerată ca și autorul ei, iar destinul operei stă în relație cu destinul scriitorului însuși: Am dormit prost în noaptea aceea. Afară se dezlănțuise un vânt de uragan. Oare încotro putea să-mi rostogolească ghemotocul Zidarului meu? [...]. Și astfel, truda mea de mai mulți ani, săvârșită, dar mai mult concepută, se zbuciuma prin stepă un cocoloș de hârtie neajutorat. Și am început să mă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ține departe de front, reprezintă modul său de a sluji devotat statul. Interesul fundamental al lui Zotov merge spre trasarea liniei frontului, pornind de la informațiile care se făceau publice: Se întreba: ce-i cu războiul ăsta? În Europa nu se dezlănțuise revoluția, trupele sovietice nu o invadau cu pierderi puține și dejucând toate combinațiile agresorilor; dimpotrivă, se retrăgeau până când? Peste zi, orice ar fi făcut, și seara la culcare, Zotov se gândea: până când? Și în afara serviciului, când dormea la cantonament, tot
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
vânătoare de un mistreț și apoi să moară din cauza rănilor primite, iar mai apoi să învie în primăvară ca un zeu strălucitor al primăverii. Comemorarea anuală a zilei morții lui Adonis, în care femeile din Byblos se abandonau unor manifestări dezlănțuite de jale, în timpul cărora printre plânsete sfâșietoare înmormântau o imagine a tânărului zeu, constituia în fapt, nucleul central al acestei celebrări mistice. După o scurtă vreme, durerea se preschimba în bucurie și pioasele zeului anunțau tresăltând de bucurie: Adonis trăiește
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a sacrifica, iar efectele care derivau din aceasta au fost diferite pentru întreg Imperiul: dacă în Gallia, Constantius Chlorus deși promulgase edictele anticreștine a menținut o politică oarecum moderată, în Italia, Spania și Africa cu Maximian (286-305) persecuția s-a dezlănțuit cu multă violență, asemenea celor din Asia Mică și din zona dunăreană, teritorii de altfel supuse jurisdicției lui Dioclețian și cezarului Galerius (293-305), inițiatorii acestei prigoane. Falimentul sistemului tetrarhic este vizibil și prin luptele de succesiune ce au urmat abdicării
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de sabie ori de o luptă în sensul omenesc; lupta sa va fi spirituală, dar va fi tot o luptă... Isus a recurs la modul de a vorbi al diplomaților și al oamenilor politici, aparținând puterilor aflate în război. Conflictul dezlănțuit de El împotriva satanei se va extinde și la oameni implicând deopotrivă familiile lor și ucenicii săi. Învățătura lui Cristos a provocat ură și contraste, separări între fidelii lui Dumnezeu și ceilalți, trecându-se adesea de la un război spiritual la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
înclinați să-l oprimăm pe cel inferior, astfel încât, chiar și în chestiunile militare, se consideră necesar să se discute, dacă războiul este drept sau nu. În afară de dreptate, tăria trebuie să fie însoțită și de prudență, iar prudența înseamnă a nu dezlănțui războiul. În cazul în care suntem asaltați avem dreptul de a ne apăra, după cum a procedat și David, care nu a mers niciodată la război fără să fi fost provocat ori fără a cere mai întâi ajutorul lui Domnului, care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lor, au făcut mai multă distrugere decât sabia dușmană. Săracii izraeliți, în comparație cu care Nabucodonosor este numit servitorul lui Dumnezeu (Ier 25, 9)! Cât de nefericiți suntem noi, cei care provocăm atâta dezgust lui Dumnezeu, care prin furia barbarilor și-a dezlănțuit mânia asupra noastră!“. În acest fragment întâlnim un suflet legat de tradițiile trecutului, un susținător al măreției Imperiului roman, care nu era doar o expresie de forță, ci și o emanație de civilizație și un garant al tuturor instituțiilor civile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de a critica și de a condamna, în public și în privat, depravările nocturne, matricidul, uxoricidul și alte numeroase delicte, cu care se mânjise Nero, devenind obiect de ură, înjosire și dispreț general? Ne vine greu să credem. Persecuția neroniană dezlănțuită pe neașteptate, poartă amprenta clară a stăpânului decis să o sfârșească cu acele situații neplăcute și cu mulțimea nu doar ostilă, ci și plictisitoare și indezirabilă. Masacrarea creștinilor din porunca sa nu este străină legăturii logice existente între evenimentele istorice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
toți cei care au existat vreodată și l-au inserat chiar și printre eretici. Apologeții creștini nu i-au iertat niciodată lui Nero atât masacrul câtorva sute de creștini, lucru obișnuit în toate puterile absolute, cât și faptul că a dezlănțuit împotriva creștinilor o metodă de luptă sălbatică, neaplicată până atunci față de alte religii străine; creștinismul fiind cea dintâi persecutată dintre toate (religiile), fapt ce a sancționat incompatibilitatea conviețuirii socio-politice a Bisericii creștine cu Imperiul. Pentru anumite împrejurări ale vieții sale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mult imoralitățile de cult, decât noile doctrine, astfel: 1) împăratul Claudiu (41-54) în anul 42, i-a expulzat pe iudeii din Roma, considerați tumultuantes datorită luptelor interne din cadrul comunității ebraice, ce perturbau liniștea publică; 2) împăratul Tiberiu (14-37) s-a dezlănțuit împotriva matematicilor, caldeenilor și a altora în 34 p.Chr., acuzați de șireată impostură și îndârjită convingere, trimițându-i la moarte în foc și apă clocotită, confiscându-le bunurile, în baza unui senatus consultum emanat sub consulatul lui Pomponius și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe creștini, al șaptelea după Nero, și i-a trimis pe foarte mulți dintre sfinți, ca însoțitori ai lui Cristos, la chinurile lui. Așadar, Lui Filip care domnise șapte ani i-a urmat Decius care, din ură față de Filip, a dezlănțuit o persecuție împotriva Bisericii. Prin el, legislația romană a devenit clară și precisă în termenii și intențiile sale: nu mai tolera cultele și doctrinele care erau în contrast cu legile și moralitatea publică, cu cultul împăratului și religia zeilor Romei. Atunci când el
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
bine în persecuția lui Dioclețian. Din Lactanțiu (De mortibus persecutorum) aflăm că incendiul palatului imperial din Nicomedia și teama de a-și pierde viața în asemenea atentate, l-au determinat pe împăratul Dioclețian, la sugestia cezarului său Galerius (293-305), să dezlănțuie o persecuție contra creștinilor (23 februarie 303-30 aprilie 311), pe care o considera necesară, însă nu o voia din rațiuni politice. Creștinii au fost acuzați de incendiu de către Galerius, luând exemplul aceluiași eveniment din timpul lui Nero (64 p.Chr
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
inutile și dăunătoare propriei lor persoane și întregii Biserici. Conștiința comunității creștine, și în special cea a soldaților, a cedat în fața necesităților Imperiului, după cum și Imperiul a cedat în fața cerințelor Bisericii. În această armonie de activitate și intenții s-a dezlănțuit persecuția lui Dioclețian, inițial contra soldaților creștini, iar mai apoi a tuturor creștinilor. Se pare că ar fi fost cezarul Galerius cel care în anul 297 (după victoria împotriva perșilor), a readus la viață legea romană căzută în uitare, care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de cult. Augustul Orientului, fiind implicat în erorile păgânilor, nu a reușit să înțeleagă și nici să accepte creștinismul elementar al colegului său occidental, preluând comportamentul acestuia drept o strategie de înlăturare a sa. În aceste condiții, Licinius s-a dezlănțuit împotriva a tot ceea ce era creștin și creștinism pentru a îndepărta pericolul presupus. În orice caz, la momentul rescriptului de la Milano, auguști se aflau în sintonie; textul ne informează asupra intenției auguștilor și funcționalității râvnite de către aceștia, în folosul statului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
poate de evidentă. Deși persecuția liciniană (320-324) poate fi considerată drept un adaos la cea a lui Dioclețian (284-305), totuși, sfântul Augustin (354-430), Sulpicius Sever (360-425), Paulus Orosius (375-418), Eusebiu (263-340) și Lactantius (265-327) nu au enumerat-o printre persecuțiile dezlănțuite împotriva Bisericii datorită naturii sale nu tocmai religioase. Creștinii, suspectați ca infiltrați ai lui Constantin, ignorau în bună parte motivul real al persecuției. Persecuția lui Licinius are o fizionomie proprie; distinctă de cea dioclețiană (303-304), care poartă amprenta sufletului lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
episcopilor să iasă din diocezele lor ori să țină sinoade și adunări, declarând necuviincioasă rugăciunea comună a bărbaților și a femeilor în biserici și instruirea lor religioasă de către bărbați; a interzis vizitarea celor închiși. Odată ieșit din ambiguitate, Licinius a dezlănțuit o adevărată persecuție anticreștină, încercându-și plăcerea sadică de a-și face victimele să moară lent, pentru a le face conștiente de ura imensă pe care o nutrea împotriva lor. Nu mai practica decapitarea grabnică și tradițională, ci alte noi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aruncat în mare. 11. Reîntorcându-se în oraș, marinarii au povestit ceea ce au văzut; în acea zi au crezut în Cristos ei, fiii lor, mulți alții din popor și chiar unii din aceiași legiune. După 60 de zile s-a dezlănțuit o luptă înverșunată contra lui Licinius; și toți cei care nu credeau în Dumnezeu au căzut de sabie. Din acest motiv, furibund Licinius a poruncit ca tribunul și Optius, din aceiași legiune să fie duși la 12 mile în afara orașului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
persecutori, n-a putut să se elibereze nicidecum de soarta lor, murind pe câmpiile Persiei, la Ctesiphon (363). Repugnându-i ideea de a trece în istorie cu numele de tiran, a evitat să cadă în excesele lui Dioclețian, și a dezlănțuit o persecuție în surdină, nereușind să se abțină de la condamnarea la moarte a unora: Theodoretus la Alexandria, Basilius la Ancyra, Heupsychius la Damasc, în Capadocia, Macedonius, Theodorus și Tatianus în Phrigia; Eusebius, Nestabios și Zenon la Gaza, Marcus la Aretusa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
este grăitor în acest sens. Studiul Actelor martirilor, despre obiectorii de conștiință împotriva serviciului militar, nu ne luminează îndeajuns asupra efectului exercitat de către acestea asupra conștiințelor contemporanilor, a căror incidență nu a fost prea mare. Pentru unii istorici persecuția militară dezlănțuită în 298 p.Chr., precedând marea persecuție împotriva creștinilor, străină obiecției de conștiință, fost ceva personal și a devenit exemplară numai atunci când martirul militar a dobândit în conștiința creștină o conotație specială și o poziție de relevanță opusă teoriei refuzului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
adversari. Încheiată și parafată la Moscova, prin semnăturile miniștrilor de Externe ale celor două state totalitare, nazist și comunisto-bolșevic, această înțelegere mai este cunoscută și sub numele de Pactul Ribbentrop - Molotov, care, de fapt, a fost detonatorul marelui conflict armat dezlănțuit imediat după semnarea lui. Cunoscut cu titulatura oficială de „Pactul de neagresiune între Germania și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste”, prin conținutul articolelor și paragrafelor sale trebuia să excludă absolut orice conflict armat între părți. Intrarea lui în vigoare s-a
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
fatală. De fapt, Uniunea Sovietică, prin semnarea acestui Pact, a devenit arbitrul Europei Est-Centrale și, chiar mai mult, al păcii europene în ansamblu. La o primă evaluare, Pactul a dat undă verde agresiunii Germaniei naziste asupra Poloniei și Europei Occidentale, dezlănțuindu-se astfel un conflict major, ce ulterior s-a transformat lesne dintr-unul european în unul planetar. Stalin, care până atunci fusese „inamicul mortal” al lui Hitler, a „deschis poarta războiului”. Pentru Moscova, oferta Reich-ului nazist era mult mai tentantă
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
zidurilor împroșcau cu ocări pe polonii, ruși și românii care încercau s-o cucerească și nu puteau. Bine înarmați, îmbrăcați în zale, cavalerii teutoni au ieșit din cetate și-au lovit cu nespusă mânie și putere ostile aliate. S-a dezlănțuit o bătălie deznădăjduită, cruntă. Duduia pământul de tropotul cailor. Scapără văzduhul de izbirea spadelor și a lăncilor. După două ceasuri de necontenite izbiri se vedea că biruința avea să fie a cavalerilor teutoni. Erau mai numeroși, mai bine înarmați, mai
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]