2,118 matches
-
O privesc senin, aproape împăcat. Încerc să cred în ceea ce este bun din ceea ce mi-a mai rămas. Să nu las ca măcar puținul tot mai puțin de pe o zi pe alta să se acopere de urât, de tristețe, de deznădejde. Și mai ales să nu-i împovărez, să nu-i oropsesc pe alții cu necazurile și disperarea mea. Aici, la masa din Bibliotecă, răzbate o lumină gălbuie. O dimineață de aur mătăsos, voaluri de lumină răzată, îmbrățișând un ceva tainic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adevăr, să trăiești. Într-o beție continuă? Am trecut beat prin marile momente ale comunismului național și nu le-am admirat splendoarea pe deplin. Beat am rătăcit prin multilaterala dezvoltată, lălăind uneori, cu patos și sughiț, cântecele epocii, folclor și deznădejde, întru slava ei. Nu m-au primit însă în nici un cor, neavând volum pe măsură. Mai îmbătam și coriștii de lângă mine, și dirijorul, cu damful meu. Beat, am bătut împleticit pasul de paradă. Am împărțit marile idealisme ale nimicniciilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și în tranziție. Dezmeticit, acum, când coborârea a început, văd că nici măcar amintiri nu am prea multe. Regrete cu atât mai puțin. Îmi pare rău, cu o jale pe care nici un alcool nu mi-a putut-o ostoi, cu o deznădejde pe care nici o Luminare nu mi-o poate alina, că n-am ajuns niciodată la biserica spre care, de atâtea și atâtea ori, tot am pornit. Sufletului meu, probabil, încă nu-i este îngăduită râvnita întâlnire întru mărturisitoare spovedanie... Râcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
00, au rețete alfabetice de ceaiuri pentru slăbit, copiază recomandări paranormale pentru îngrijirea tenului și aparatul de radio, în surdină, le aduce mereu postul „Romantic“. Cum poți să-i urăști, bănuindu-le atâtea suavități? Cum poți să te enervezi, din deznădejdea zilnică a timpului pierdut, când vezi cât de calm li se trece ziua în care nu fac nimic? Și nesfârșitele ceasuri de bârfă. Taclale la „o țigare“, cu mesaje schimbate de la un etaj la altul, de la un depozit la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu precupeții din Piața Mare, ținându-le de urât cât își păzeau zarzavaturile sau fructele. Povești de oameni amărâți, ciozvârte de țărani, speriați de un timp care se tot prăbușea peste ei, surpându-le și ultimele rosturi. Mă atrăgeau cu deznădejdea lor resemnată. Cu uimirile lor fără întrebări. Uimiri ale neputinței de a înțelege cum de viața își bătea întruna joc de ei, până și în acele nopți când își păzeau, treji cu un nesomn al zădărniciilor ultime, sacii, papornițele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rău că am distrus acele carnete, într-o clipă de rătăcire, când am crezut că viața mea chiar că nu mai avea rost. Mi se părea că ajunsesem la capătul tuturor prăbușirilor, al tuturor umilințelor și că nu mai erau deznădejdi, altele în Lume, decât cele trăite în acele clipe când, cu luciditatea dintre două beții, îmi dădeam seama că nu mai are rost să trăiesc. Textul meu însă nu se revărsase încă. În dimineața de după acea noapte în care credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în vălătuci de lumină, toate mă adunau și aduceau tării și temeiuri de a merge mai departe. Mă cerceta, probabil, Luminarea și eu nu eram pregătit să o primesc. Mă lăsam doar în voia tăriilor ei, redându-mă vieții din deznădejdi și spaime, întărindu-mă cu neînțeleasa putere a așteptărilor, cu tainica putere venită din afara ta de a te ridica din prăbușire și de a porni iarăși spre departele chemător din zarea neștiutului. Atunci, în miez de noapte, la stopul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poate, cea mai frumoasă povestire a literaturii române. Vei regăsi un timp frânt, clipe de neant în care te-ai lăsat dus, neștiind dacă ai revenit tu sau un altul în viața pe care o duci. Vei scrie cărți din deznădejdea de a fi, nepăsător la cititorul care crede că te citește, care speră că pătrunde, prin cartea ta, în textul tău. Nu am știut aceasta, până deunăzi. Credeam eu însumi în astfel de baliverne. Eu însumi eram cititor avid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ciulini în pustietatea vreunei câmpii arse de brumă sau pur și simplu moțăia furat de balansul bastonului de orb, legănându-se în trecerea muzicii prin odaia aceea prăbușită în tăcere. Departe, undeva spre fluviu, lătrau niște câini, a străin, a deznădejde, a capăt de speranțe și, poate, a prăbușire de timp. Eu tot încercasem să socotesc cam câte ciori erau pe spalierii viilor de la Azizian. Câteva zeci de rânduri de vie, pornind chiar din fața „Geamandurei“ și urcând pe dealul Miresei, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mimează că redau adevăruri care, în fond, n-au existat vreodată, așa cum le peticesc ei acum. A existat doar un timp hidos al fricii și al bezmeticelor patimi izbucnite din spaime de tot felul. A existat doar un timp al deznădejdilor și al schingiuitorilor. Un timp al Călăului, al șoptitorului, din inima fiecăruia. Mulți l-au urmat. Alții s-au îndârjit să-i reziste, jertfindu-și viețile, crezând că din jertfa lor va răsări o Lume mai dreaptă. Nu a răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
investigațiilor care le desfășurăm. Căci nu uita, deviza noastră este: sapă, sapă și papă. De-asta avem buget, să săpăm și să păpăm. Crezi cumva altceva? La cinematografie nu-i niciodată târziu să părăsești platoul. Și-n lavstori, la culmea deznădejdii, ce-a zis tipa, în iubire niciodată să nu spui aimstori“. Cinefil înrăit, directorul meu își presăra întotdeauna finalurile de muștruluială cu replici din filme celebre. Să nu-i mai poți replica tu, strivit de-atâta filmografie. Nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În alt pântece...” „E vorba de Lilith?” Întrebă fără să vrea stomatologul. „Exact, e vorba de Lilith... Pântecele său a fost Întinat de atâtea alte pântece...” Ciungul era cât pe ce să folosească un cuvânt mai dur, spurcat, dar, citind deznădejdea În ochii omului aflat În fața lui pe scaun, se gândi să Îndulcească pe cât posibil măcar expresia, dacă nu și sentința... „Știți?” Își Întrebă el scurt colegul. Noimann Își Întoarse fața spre perete și gemu. „Sau măcar aveți, ca să zic așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a fost acceptată și cavalerii începură lupta. Florismart, rapid, a fost trântit la pământ, animalul căzând mort pe loc, în vreme ce Bayard rămase neatins. Sub rușinea acestei înfrângeri și văzând mâhnirea fetei, Florismart a fost cuprins de o atât de cumplită deznădejde, încât își trase sabia din teacă și dădu să și-o înfingă în piept. Dar Astolfo îi opri mâna spunând că nu luptă decât pentru glorie și că-și putea păstra călăuza. Pe când Florismart și Flordelis îi jurau recunoștință veșnică
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
rană mortală. Creatura ciudată a mai avut, totuși, puterea de a se ridica din nou în văzduh, reînoindu-i atacurile pe care Rinalsdo le para cum putea, în vreme ce tânăra fată urmărea lupta. Bătălia continua devenind din ce în ce mai Crâncenă, când Rinaldo, în culmea deznădejdii, s-a hotărât să folosească un șiretlic.El s-a trântit la pământ , ca și cum și-ar fi pierdut cunoștința din pricina rănilor primite, și, la apropierea grifonului, îi dădu o lovitură prin cre i-a retezat una din apripi. Dar căzând
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de apăsător! Între timp ,Angelica l-a recunoscut pe străin, era Sacripant, regele Circaziei . Dintre cei mai de seamă admiratori ai săi. Prințul acesta și-a părăsit țara și a urmat-o pe Angelica până-n Franța, unde a aflat cu deznădejde că ea se afla sub scutul paladinului Roland și că împăratul decretase hotărârea de a o acorda ca răsplată a vitejiei aceluia dintre nepoții săi care aveau s-o merite mai mult. În vreme ce Sacripant continua a se jeli, Angelica, deși
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a sărit în sus, l-a înșfăcat vârtos trântindu-l la pământ și cu același laț, pe care vrăjitorul îl pregătise pentru șa, l-a legat cobză, fără ca el să se poată împotrivi câtuși de puțin. Cun glas plin de deznădejde, vrăjitorul exclamă: Ia-mi viața, tinere! Numai că Bradamanta nu era de loc pusă pe așa ceva. Dorind să cunoască numele vrăjitorului și cu ce scop ridicase el cu atâta meșteșug această fortăreață cu neputință de cucerit, ea i-a poruncit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
grozav s-a stârnit departe în largul mării. Uriașul monstru nu a întârziat să se arate, cu o parte de trup ieșind deasupra valurilor, iar cealaltă parte rămânând sub apă. Angelica, aproape moartă de frică, a scos un strigăt de deznădejde. Rogero, cu lancea întinsă, a dat pinteni hipogrifului, îndreptîndu-l în direcția Orc-ului. Dar dihania aceasta diferea de tot ceea ce natura obișnuiește să producă. Arăta ca o namilă fără formă, neavând din animal decât capul, ochii și gura, aceasta din
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-I închideau calea, sări din stâncă în stâncă până când a ajuns la un soi de cavernă. Intrând înăuntru, el a văzut o doamnă tânără și frumoasă după cât se putea desluși în lumina slabă ce era acolo dând semne de mare deznădejde. Singura sa tovarășă era o femeie bătrână pe care părea a o privi cu groază și indignare. Curtenitorul paladin a salutat femeile cu respect și le-a rugat să-i spună prin a cui barbarie ajunseră într-o asemenea captivitate
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-I închideau calea, sări din stâncă în stâncă până când a ajuns la un soi de cavernă. Intrând înăuntru, el a văzut o doamnă tânără și frumoasă după cât se putea desluși în lumina slabă ce era acolo dând semne de mare deznădejde. Singura sa tovarășă era o femeie bătrână pe care părea a o privi cu groază și indignare. Curtenitorul paladin a salutat femeile cu respect și le-a rugat să-i spună prin a cui barbarie ajunseră într-o asemenea captivitate
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
către acei munți care despart Franța de Spania, cu gând să aștepte la Barcelona un vas care să-i ducă spre Răsărit. ROLAND NEBUN La pierderea Angelicăi Roland a poruncit să i se facă o armură neagră, în semn de deznădejde și astfel învestmântat, a făcut atâta prăpăd în rândurile păgânilor încât ambele rmate au fost nimicite de spada cavalerului străin. Mandricardo, care încă nu luase parte la bătălie a auzit de aceste isprăvi ale lui și a hotărât să pună
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a revenit numaidecât cu prețioasa brățară pe care Angelica, recunoscătoare pentru găzduire, i-o dăruise. Iar aceasta era tocmai un dar al lui Roland. Picătura care a umplut paharul a fost ea, brățara, pentru paladin. Cuprins de furie și de deznădejde, s-a pornit să arunce blesteme împotriva nerecunoscătoarei și crudei prințese care-l nesocotise pe el, cel mai viteaz dintre paladinii Franței, pe el care o scăpase din cele mai mari primejdii, pe el care de dragul ei susținuse atâtea lupte
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de meduză, Îmi spulberi visul, iute, ca pe-o spuză Și-mi torni jăratec peste sânii goi; Mă biciui și mă tragi ades pe roată Și rănile mi le sărezi râzând, Mă depărtezi, dar tot te port în gând Și deznădejdea-mi crești împovărată; Te joci adesea, cu al meu destin, Mă copleșești cu lacrimi și durere Știind că ți-aș jertfi tot ce mi-ai cere, În schimbul unei clipe...de senin...
CHIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83763_a_85088]
-
au Început să-mi joace În cap. Oare insistența cu care folosea sintagma „oameni buni“ și referirile constante la „gândirea liberă“ erau la fel de enervante ca și folosirea ideii de „tichii de gânditori“? Compunea și trimitea emailurile astea doar ca să sporească deznădejdea atotcuprinzătoare și deșertăciunea care-mi dominau zilele? Am cântărit ideea asta o clipă, pentru că-mi doream cu disperare să mă gândesc la altceva decât la ședința de la șapte a.m. Am reușit să trec peste asta suficient de bine Încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lasă celor rămași plânsul inimii Lui Iisus, care topește în picuri nevăzuți plânsul etern cu care noi, pământenii, facem legătura cu morții noștri dragi și cu Dumnezeu. Moartea camarazilor noștri nu trebuie să ne clatine, să ne cufunde în mlaștina deznădejdii. Ea înseamnă îndemn la credință și luptă. Iisus cu moartea Sa a biruit moartea și celor din morminte, dăruindu-le viață veșnică. Neamul nostru românesc, prin jertfă și moarte, a creat istorie și va trăi pururi, iar peste călăi se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
rămas în stadiul de maimuță rozând roșcove, ca în epoca de aur a guvernării comuniste sau ca fiului rătăcitor din Sfânta Scriptură. Trăim într-o lume năucă. Oamenii sunt buimăciți. Aceeași așteptare, aceeași sărăcie îneacă inima românului în lacrimi și deznădejde, duse până la disperare. La tot pasul, fețe triste și frunți întunecate, cadavre neînhumate. Patronați și conduși de foștii peceriști, acum deghizați în P.S.D., fost altădată partid național creștin, întemeiat de Titel Petrescu, patriarhul socialismului în România, care a fost întemnițat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]