1,549 matches
-
Logan se așeză vine, chiar În fața canapelei, blocându-i astfel vederea televizorului. Ea privi prin el, ca și cum nici nu s-ar fi aflat acolo. — Domnișoară Reid? Alice? Nici acum nu se mișcă, Însă femeia În vârstă se Încruntă și Își dezveli dinții. Ochii Îi erau roșii și umflați, iar lacrimile Îi străluceau pe obraji și pe bărbie. — Cum Îndrăznești? mârâi ea. Împuț... — Sheila! Bărbatul În vârstă se apropie, iar femeia tăcu. Logan Își Îndreptă din nou atenția către figura letargică de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Watson spuse ceva foarte neprofesional, după care toată lumea amuți. Mașina de patrulare porni pe Andreson Drive, Însoțită de zgomotul ascuțit al sirenei. Logan era așezat pe scaunul din dreapta șoferului, cu fața pământie și umedă, cu mâinile Înfășurate În jurul stomacului și dezvelindu-și dinții la fiecare groapă sau denivelare. Domnul Charles Reid era legat pe unul din scaunele din spate cu centura de siguranță peste mâinile Încătușate. Arăta foarte speriat. — O, Doamne, Îmi pare rău! O, Doamne, Îmi pare atât de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era ceva important, va fi sunat din nou. Încă fierbând, Isobel termină procedura de Început, alese o pereche de foarfece scânteietoare de inox de pe tava cu instrumente și Începu să taie banda adezivă, dând detalii despre starea corpului pe măsură ce Îl dezvelea. Sub bandă, fata era dezbrăcată. Un smoc voluminos de păr amenința să se desprindă În timp ce Isobel Încerca să desfacă banda de pe capul copilului. Îl Înmuie În acetonă, iar mirosul chimic acoperi miasma de descompunere. Dar măcar acest cadavru nu zăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
casetă cu asistentele care se schimbă, mai bine te mai gândești o dată! — Asta e o anchetă de crimă! — Nu mă interesează. Nu vezi nici o casetă cu asistente dezbrăcate. Logan se zbârli. — Ascultă ce e, drăguță... — N-avem camere acolo. Rânji, dezvelind un set perfect de dinți. Noi am Încercat, da' șefii n-au vrut s-audă. N-aveau Încredere că ne vedem de treabă. Ce păcat. Puteam face avere cu casetele-alea... Centrul administrativ al spitalului era mai plăcut decât partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de Domnul, Dumnezeul oștirilor în valea vedeniilor. Se dărîmă zidurile, și răsună țipete de durere spre munte. 6. Elamul poartă tolba cu săgeți; cară de luptători, de călăreți înaintează; Chirul dezvelește scutul. 7. Cele mai frumoase văi ale tale sunt pline de cară, și călăreții se înșiruie de bătaie la porțile tale. 8. Cele din urmă șanțuri de întărire ale lui Iuda sunt silite, și în ziua aceasta cercetezi tu armăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
se sperie mai ușor. Iar dacă eu sunt dement, înseamnă că el e deștept. Știi ce mă miră în discuția pe care o avem acum, domnișoară Anders? Întrebarea întrerupse zâmbetul care începuse să-i înflorească lui Audrey - un zâmbet ce dezvelise doi dinți cam strâmbi și un zgârietură pe buza inferioară. — Nu. Ce? — Că Mickey te apreciază atât de mult, încât discută cu tine asemenea chestii. Chiar mă miră. Zâmbetul lui Audrey se ofili. Mă iubește. Vrei să zici că apreciază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lindenaur. Îmi pare rău că a fost ucis, dar eu îmi procur lucrurile frumoase din magazine, nu mă asociez cu borfașii. Danny notă „Nu”. — Tot așa și cu dentiștii și tehnicienii dentari? Indivizi pricepuți să confecționeze proteze dentare? Vandrich își dezveli dantura perfectă. — Nu. Și n-am mai fost la un dentist din liceu. — Un tânăr - hai să-i zicem băiat - cu o față plină de cicatrici de la niște arsuri și cu bandaje pe față. Era spărgător de case cam prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui Duane și lui George, ca să-i curețe de sânge, i-a învelit în niște pături, i-a cărat jos și i-a transportat cu mașina în Griffith Park, vechiul lui teritoriu, pe unde bântuia odinioară cu saxofonul. I-a dezvelit, i-a dus în sus pe cărare și i-a aranjat în poziția 69, ca să-i poată vedea toată lumea. Iar dacă era văzut și el, era văzut ca tatăl lui. Două evenimente au coincis. Doctor Saul Lesnick, care era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
călugăr încuviință trist din cap. Apoi, de lângă platan îi petrecu îndelung cu privirea cum se întorceau la mănăstire. Se trezi din cauza frigului. În lumina lunii, Nishi Kyūsuke se încălța cu băgare de seamă. Descoperind privirea samuraiului ațintită asupra sa, își dezveli rușinat dinții albi. Zâmbetul acela îl lămuri pe samurai unde se ducea tânărul. N-am să vă pricinuiesc necazuri. O să mă întorc înainte de revărsatul zorilor. — Nici nu cunoști limba, zise samuraiul aruncând o privire furișă înspre Tanaka Tarozaemon care dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mândru, arătându-se încântat că lumea dimprejur îl asculta. Tinerii japonezi au trecut pe la casa bătrânului ceasornicar Toriano din acest oraș și au fost tare bucuroși. Spune că pe atunci era ucenic în casa bătrânului. Omul între două vârste își dezveli dinții galbeni și dădu de nenumărate ori din cap, arătându-se cu degetul. Solii mai aflară de la el că unul dintre tineri se îmbolnăvise în acest oraș de niște friguri cumplite, dar se însănătoșise grație îngrijirilor atente și rugăciunilor locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se poate ca Stăpânul și oamenii săi de seamă să nu înțeleagă suferințele prin care am trecut. — Chiar dacă ne întoarcem cu mâinile goale? Samuraiul își aduse aminte de înfățișarea tinerească și vioaie pe care o avusese Nishi odinioară. Când râdea dezvelindu-și dinții albi pe chipul măsliniu, ochii lui străluceau plini de o curiozitate pe care samuraiul aproape că o invidia uneori. Acum sclipirea din ochii săi se stinsese, vigoarea îi pierise și chipul său căpătase o paloare de om bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
direct sau indirect, cu cine comunici, cu cine te cerți? Care sunt păcatele capitale ale literaturii române actuale? Sincer, singurul dialog sincer pe care pot să-l duc până la capăt este cu mine însumi, oricât ai dori nu-ți poți dezveli sufletul pe de-ntregul nici în fața părinților, cu atât mai puțin în fața străinilor. Prietenia și amiciția te duc până într-un punct, nu prea este om dispus să lase sub ochii aproapelui său toată jegoșenia lăuntrică, de multe ori te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este să nu-i înveți și pe alții ceea ce știi tu. * Orice învățătură de minte e o descoperire științifică. Viața e o sumedenie de iluzii și deziluzii; omul trebuie să tragă doar învățăminte. * Statuile cinstesc memoria personalităților, pe care le dezvelesc cei ce nu vor avea statui. * Din potopul cuvintelor, nici o corabie nu se salvează. * Unii vorbesc ca să nu tacă; alții tac ca să nu vorbească. * Nu toți cei care vorbesc limpede se exprimă clar. * Unele afirmații sunt clare, dar nu sunt
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
bust. În acest sens, Sorin Cotlarciuc a găsit fondurile necesare și a vorbit cu sculptorul ieșean Lucian Smău, „care a realizat opera artistică în condiții minunate”. Bustul a fost amplasat în curtea Bisericii „Sf. Toader” din Stulpicani și a fost dezvelit în data de 6 decembrie 2012, de Sfântul Nicolae, onomastica nefericitului mitropolit, în prezența unei mulțimi de stulpicăneni și autorități locale și județene. Ceremonia propriu-zisă a fost deschisă, după intonarea imnului național, de către primarul din Stulpicani, dl. Vasile Ostanschi, care
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
participat, oficiind serviciul divin la Catedrala mitropolitană din Cernăuți, a fost sfințirea și dezvelirea monumentului ridicat spre cinstirea celor care s-au jertfit pentru împlinirea idealului sfânt al Unirii. Monumentul a fost amplasat pe esplanada din fața primăriei din Cernăuți fiind dezvelit în ziua de 11 noiembrie 1924. La festivitatea de dezvelire au participat suveranii României Mari, Regele Ferdinand și Regina Maria, Principele Carol și Principesa Elena, primul ministru Ion I.C. Brătianu. Ceremonia de dezvelire a monumentului a fost urmată de un
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
din nou la suprafață; de parcă, sătule de belșug, făceau tot ce le stătea în puteri ca să recreeze agitația vieții lor de dinainte, cea de furturi și atacuri în mijlocul protestelor publice. Când erau alungate în timpul tentativelelor lor nerușinate de jaf, își dezveleau dinții, iar călătorii se retrăgeau de teamă să nu fie mușcați. Când pelerinii le arătau pumnii, le arătau la rândul lor pumnii și chicoteau tare. Imediat ce erau alungate cu bătăi din palme și strigăte dintr-un loc, se iveau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tot alunecau spre Iza și aș fi vrut să știu dacă într-adevăr sunt îndrăgostit, pentru că nu fusesem încă îndrăgostit de-adevăratelea, Iza și-a întins un picior, și atunci am văzut cum i se ridică fusta albastră a uniformei, dezvelindu-i genunchii și o parte din coapse, și atunci iarăși mi-am adus aminte de ceea ce povestea Feri despre păsărici, că văzuse el odată o negresă în pielea goală, care avea părul de la păsărică alb complet, de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
bărbatul de la seral spusese că or să fie fete. Multe fete. Mi-am făcut loc cu greu prin sală. Era ca și cum aș fi plonjat într-un vis al abundenței. Peste tot în jurul meu, părul sclipea, genele fluturau și buzele rujate dezveleau dinți albi. Era atât de aglomerat încât nu mă puteam mișca fără să mă ciocnesc de vreun șold unduitor sau fără să dau cu ochii de vreun decolteu adânc în care simțeam că o să mă înec. Apoi am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
nu le-ar fi mărturisit cu voce tare. Elanul și-a rotit un genunchi, s-a întors și-a părăsit luminișul, îndreptându-se către pinii din apropiere, cu țopăituri elongate. Ia uite, a exclamat Ellis cu un surâs care-i dezvelea din nou dinții, Elvis Presley te place. Jina ar fi stat în continuare cu clătitele și cafea rusească tare și extrem de gustoasă a Helenei. S-ar fi cuibărit în sufrageria confortabilă și-ar fi citit reviste pentru pescari vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se ducă pînă acolo? La gîndul de a trece la acel ceas prin fața ușii bisericii, Îl luă cu fiori. Dădu să Înjure, dar se opri În ultima clipă. Nu lătra nici un cîine. Norii lunecau spre sud mai mult ascunzînd decît dezvelind stelele. O tăcere de Început de lume, o necuvîntare de cer În așteptare se boltea peste fire. Nu Silviu Ruba fu cel ce dădu vestea, ci fătul. Intrase Înainte de șase dimineața, ca de obicei În sărbători, să măture biserica În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o să te măriți cu Horricker și o să Încetezi cu prostiile astea legate de sex. — Mă duc să văd dacă s-a trezit, spuse Angela și se ridică. Silueta ei moale și greoaie era Îmbrăcată Într-unul dintre nenumăratele costume. Picioarele, dezvelite până În partea de sus a coapselor, erau Într-adevăr foarte puternice, aproape grosolane. Fața Îi era În acea clipă palidă ca a unui copil și moale sub șapca micuță de piele. Când se desprinse de scaunul de plastic, iar seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mașinărie impresionantă, fesele lui, cărora pantalonii de uniformă le dădeau un contur rectiliniu, erau mai aproape de pământ decât ale multor altor oameni. Părea să aibă, În plus, un spirit calm, serios; cute adânci pe față; buze strânse, care nu Îi dezveleau niciodată dinții; păr pieptănat cu cărare pe mijloc, care cobora ca o glugă până la urechi; un nas mare de Savonarola. Rolls-ul Încă mai avea Înscris MD1 pe plăcuța de Înmatriculare. — Emil a fost șoferul lui Costello, al lui Lucky Luciano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai rău! E cel mai rău lucru de până acum. Sammler credea că Eisen Îi zdrobise fața. Iar acum se pregătea să-l lovească din nou, cu medalioanele lui. Negrul Îl lăsase din mână pe Feffer și se Întorcea. Își dezveli dinții. Eisen Îi sfârtecase pielea și obrazul Îi sângera și se umfla. Eisen zornăi greutățile din Încheietură, se Înfipse mai bine cu picioarele În pământ. — O să-l omoare pe muistul ăla!, strigă cineva din mulțime. Nu-l lovi, Eisen. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îi povestea diverse. Nu dorea să-și amintească, dar Își amintea tot. Iar Angela chiar era o frumusețe. Era mare, dar o frumusețe, o femeie tânără și sănătoasă. Femeile tinere și sănătoase Își au nevoile lor. Picioarele ei - coapsele aproape dezvelite de fâșia verde de fustă, ea, erau superbe. Horricker avea să sufere, știind că a pierdut-o. Sammler Încă mai cugeta. Obosit, amețit, deznădăjduit, Încă se mai gândea. Tot conectat. La realitate, adică. — Wharton nu e un copil. Știa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Angela semna actele. Și fără Îndoială că avea să le semneze. Hai să aflăm ce a dat greș. Iar apoi cremarea. — Pentru doctorul Gruner. Unde? Întrebă Sammler. Infirmierul arătă spre targa pe rotile pe care era Întins Elya. Sammler Îi dezveli fața. Nările, cutele erau foarte Întunecate, ochii Închiși, palizi și umflați, capul chel, marcat de povârnișul ridurilor. Pe buze amărăciunea și o expresie de supunere se Întrepătrundeau. Sammler șopti În mintea lui: „Măi Elya. Măi Elya, măi.“ Și apoi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]