2,244 matches
-
fiind de faptul că deranjez, eu unul mă cam bâlbâi. Ei rămân totuși curtenitori și mai degrabă ospitalieri. Economi la vorbă. Hieroglifici. Protejați de un roi de acoliți ale căror voci înăbușite le aud dincolo de ușă vicari, ceauși, prelați auxiliari, diaconi, asistenți, kawass sau secretari, cum poți să știi? Această surdă agitație din anticameră te lasă să-ți închipui cam care ar fi efectul unei încruntări din sprâncene a burgravului asupra anturajului și a împrejurimilor. Dar nu totdeauna și dincolo de ele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de băț, copții din Egipt, abia un pic mai opulenți. Judecând după înrădăcinările în sol, primii convertiți la creștinism sunt ultimii de pe lista celor îndreptățiți. Copții se reclamă din călătoria în Egipt a Sfintei Familii; Biserica ortodoxă din Etiopia, din diaconul Filip, amintit în Actele apostolilor, și înaintea acestuia, din regina din Saba. Într-o vreme în care Roma mai aducea jertfe lui Jupiter și Constantinopolul nu era decât un sat de țărănoi de la marginea Imperiului, acești mari civilizați erau deja
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prefectul Romanescu. Al doilea e Cornescu, care nu se înțelege deloc cu cellalt. Preot un om cum-se-cade, fără ideal, care bea fără să fie bețiv, e grosolan cu nevastă-sa, cu copiii, care-și face slujba și știe să trăiască. (Diaconul Nicolau). Agent sanitar... un băiat bun... un oarecine, un visător, un romantic, un băiat milos... Întăiu găsim pe bătrân la crâșmă, cu oamenii... Acolo vorbește. A fost primar... Nu s-a socotit destoinic față de administrație... Pe urmă la câmp, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
poate vedea pe pisania așezată la baza turnului. Sfințirea bisericii a avut loc la 3 septembrie 1469 și la ea au fost de față mitropolitul Theoctist, episcopul Tarasie de la Roman, arhimandritul Ioasaf de la Neamț și 64 de arhierei, preoți și diaconi. Mai înainte de a fi sfințită, la 15 septembrie 1466, Ștefan cel Mare cumpăra de la familia de boieri Babici satul Jivcovul de Sus, cu poienile, fânețele, izvoarele “și cu toate veniturile și hotarele care au ascultat de demult de acest sat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ajuns până în vremea vremea noastră s-ar datora tocmai faptului că nu s-a aflat la Putna în 1484. Al doilea manuscris, un Minei pe aprilie, s-a scris în 1467 la porunca domnului, pentru mânăstirea sa de la Putna, de către diaconul Nicodim. În același an, 1467, a fost copiat un Minei, cu însemnarea “Această lună august a scris-o Ștefan voievod, domn al țării Moldovei, cu mâna păcătosului Casian”. Casian a mai copiat în 1467 și un Minei pe luna noiembrie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a Rotăriței, n-a fost Duminică și sărbătoare, să nu mă duc la biserica Sf. Ilie din Fălticeni. Acolo slujeau doi frați care erau preoți: Costachi Zăhărescu, deși era mai mare de ani era mai mic de trup și era diacon și Grigore Zăhărescu, deși era mai mic de ani, dar era mult mai prezentabil și slujea ca preot. Și slujeau, nu bâlbâiau! Când zicea diaconu Zăhărescu: "Binecuvântează stăpâne!", din sfântul altar se auzea un glas foarte frumos și lămurit: "Binecuvântată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un preot și un dascăl n-au glas frumos ca să cânte, îi ca un clopot fără limbă. Diaconu Costachi Zăhărescu a fost coleg de clasă cu socrul meu preotul Mihai Vasiliu din satul Boboiești, comuna Pipirig, județul Neamț. Dar și diaconul Costachi Zăhărescu, ca și fratele său preotul Grigore Zăhărescu, amândoi cu glasuri frumoase de cântat lui Dumnezeu, precum și dascălul Petrescu, toți trei au plecat de mult pe calea veșniciei, Dumnezeu să le ierte pacatele și să le fie țărâna ușoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
au dus până în stradă și cineva i-a învățat ca să dea fășcuța cu 18 kilograme de unt protopopului și are să se poată. După cum a și făcut. Și au venit iar în cancelarie cei doi tineri. Și protopopul i-a spus diaconului Grigore Niculescu care e secretarul protopopiei: " Diacone, pune mâna pe condei și scrie: "Înalt Prea Sfințite Stăpâne, etc". Atunci am aflat eu cum te adresezi Mitropolitului. Și protopopul le-a spus celor doi tineri: Mergeți acasă și spuneți părintelui Urtoană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de la Dna Aneta L.Băncilă fosta domnișoară Aneta Grigorescu din 1908. Dar nu mai era aceea de atunci frumoasă și durdulie ca o zână din povești ! Era bolnavă de ficat și foarte slabă și foarte supărată și distrusă. Soțul ei Diaconul Leon Băncilă, mare dirijor de cor la biserica Adormirea din Fălticeni, și om e rară vrednicie, murise de tifos exantematic încă din 1916. Doctorul i-a recomandat miere de albine. A cerut la mine și nu i-am putut da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Mama a rămas orfană de copil și a fost nevoită să stea la mătușa noastră sora ei Amalia Stamati căsătorită cu brigadierul Alexandru Stamati din Găinești decedat subit în 1918. La ei a stat mama până s-a căsătorit cu diaconul profesor Leon Băncilă. Păcat că viața le-a fost atât de scurtă și n-au reușit să se bucure de ea. Tata s-a stins din viață la 38 ani în floarea vârstei, când în urma unui concurs pe țară, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
le-a fost atât de scurtă și n-au reușit să se bucure de ea. Tata s-a stins din viață la 38 ani în floarea vârstei, când în urma unui concurs pe țară, a reușit primul pentru a pleca ca diacon la Capela română din Paris. Mama sărăcuța s-a zbătut cu necazurile pentru ca să ne scoată la liman iar în 1940, când cel mai mic dintre noi era încă elev, a plecat pentru totdeauna, lăsându-ne pe noi s-o plângem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Sturdza, prim ministru al României (1895-1896; 1901-1905; 1907-1909); autor al unei vestite colecții de documente privind istoria românilor, membru al Academiei Române din 1871 și președinte al ei, (1882); 23. Ion Creangă, (1837 sau 1839-1889) cel mai mare povestitor român; scriitor, diacon și institutor; a făcut parte din cercul "Junimii"; a scris basme, nuvele, proză, autor de manuale școlare; membru postmortem al Academiei Române din 1948; 24. Matei Basarab, domn al Țării Românești (1632-1654); 25. Vasile Lupu, domn al Moldovei (1634-1653); 26. Mihail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a locuitorilor după criteriul religios, deci nu știm câți erau catolici și câți ortodocși. Toponimele au fost scrise în limba română. În Huși existau în acea perioadă 94 de case, dintre care 51 aparțineau birnicilor, 22 erau ale preoților și diaconilor, 10 - ale văduvelor, 4 - ale nevolnicilor, una era deținută de un ruptaș, una de o slugă și una de un mazil sărac. Cercetătorul ieșean D. Ciurea a studiat îndelung evoluția târgurilor moldovene, la fel ca Gh. Platon și Ecaterina Negruți
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
813 persoane care știau carte și 75881 neștiutori de carte. După cult, erau: 74.862 ortodocși, 3.556 catolici, 26 protestanți, 13 grigorieni, 5.235 mozaici și 1 mahomedan. Județul avea 126 de biserici, în care slujeau 119 preoți, 6 diaconi, 169 cântăreți și 38 eclesiarhi. După naționalități, erau 78.130 români, 5.235 israeliți, 162 greci, 79 nemți, 15 bulgari, 15 poloni, 32 italieni, 12 armeni, 2 sârbi, 1 turc. În ceea ce privește populația orașului Huși (în 1891), redăm statistica lui C.
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de oameni nesupuși dărilor obștești: 15 slujitori bisericești, 4 privilegiați; în total, erau înregistrați 188 locuitori. În 1875, Broștenii aparțineau Episcopiei și făceau parte din ținutul Fălciu, ocolul Prut. Satul avea biserică, iar populația era alcătuită din: 2 preoți, 1 diacon, 2 dascăli, 3 mazili, 17 bejenari, 8 nevolnici, 1 vătaf, pe lângă moșiile Pogănești, Epureni, Hondriceni ș.a., cu un număr de 401 locuitori. Cornii, situat la nord de târg, s-a format treptat ca sat. Ștefan cel Mare a dispus așezarea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Desetnicii erau strângătorii dării numită deseatina sau zeciuiala (a zecea parte) din darea pe pâine, vin și stupi. Desetnicilor din Huși li se adresa domnitorul Gheorghe Ghica (1658-1659), în 1658, când scutea de dări pe doi preoți și pe un diacon al Episcopiei („desetnicilor de stupi și desetnicilor de vin a-i lăsa în nesupărare”), în cadrul aceleiași politici de favorizare, promovată de domnitori pe parcursul secolelor XVII-XVIII. Gorștinarii adunau veniturile domnești de pe oi. Bezmenarii strângeau bezmenul sau darea pe casele ce erau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sunt biserici catolice și în alte multe locuri, dar fără preoți”. Papa era informat că parohul Ioan Transilvăneanul, „a fost frate observant al sf. Francisc < și > subdiacon și devenind apostat (adică, a renunțat la rasa călugărească, n.a.) s-a făcut diacon și < preot > oficiant („Si ordino da diacono e da Messa”, (adică preot mirean, n. a.) și apoi și-a luat o soție în orașul pomenit” (Huși, n. a.). Călugărul franciscan dezaprobă gestul preotului care fugise când aflase de sosirea sa. Misiunea de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Centrul Eparhial Huși, Secretariatul de Stat pentru Culte, familia Adriean Videanu, P. S. Ioachim Mareș, familia pr. Ioan Pricop, familia Marinel Burduja, familia Adrian Porumboiu, ASIROM. Așezământul a fost sfințit la 29 iunie 2004 de un sobor de arhierei, preoți și diaconi, condus de Înalt Prea Sfințitul Părinte Daniel, mitropolit al Moldovei și Bucovinei, în prezența unui impresionant număr de credincioși. După 1890, anul inaugurării gării, orașul se va dezvolta în această zonă, apoi se va extinde până la Dobrina. În fruntea administrației
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
-și mari neplăceri, ca în ziua când a cerut înapoi lui Take Ionescu, prin Ciorăneanu, decorațiunea austriacă. A doua zi a primit 20 de cordoane și cruci de la oamenii politici români. starițul de la sinaia Nu știu cu ce ocazie sosi diaconul de la Sinaia, care ne spuse că toate casele sunt devastate acolo, în afară de a lui Costinescu, Take Ionescu, unde funcționau comandamentele, precum și vila Știrbey, Plagino, proprietatea unei austriece (d-na Al. Plagino). Că vila Emil Ghica a fost complet golită, precum și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și făcuse chiar în acel an la Carlsbad fuseseră expediate spre Iași; n-au ajuns decât până la Buzău, unde trenul fu capturat de germani. Pe de altă parte, mănăstirea, cu tot ce conținea în ea, a fost respectată. Tot acel diacon ne confirmă ex ploziunea fabricii de muniții de la Ploiești: morți, răniți și 200 000 lei pagube. plimbare cu escorta De când fusese oprită d-na Rătescu, nu mai aveam așa de regulat corespondența, deși emisarii nu ne-au lipsit: cei doi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la Tiraspol de către patriotul Ilie Ilașcu, la radioul pe care îl avea în celulă, adus de niște oameni cu suflete mari de la Iași și anume Mihai Leoveanu. Am ajuns la mănăstirea Putna în jurul orelor 14. Aici am fost întâmpinați de către diaconul Simeon: „Dacă ai venit până aici la mormântul Sfântului ștefan, el n-o să te lase. El a fost apărătorul dreptății și al creștinătății. și n-o să vă lase. și veți pleca mângâiată de aici, de la mormântul Sfântului ștefan. De la icoana
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cum ar fi rezistat? închinați-vă la icoana Maicii Domnului!” La sfârșitul acestui moment solemn cu măicuța Natalia Ilașcu la mănăstirea Putna, îl rog pe părinte, dacă se poate, să ne spună numele sfinției sale și să ne binecuvânteze. „Simeon, Simeon, diaconul Simeon de la mănăstirea Putna. Să vă miluiască Dumnezeu și bucuria învierii Domnului Nostru Iisus Hristos să răsară în inimile noastre, chiar și printre încercările pe care Dumnezeu, din marea Lui milă și dragoste, îngăduie să vină asupra noastră, spre întărire
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
retragere. După absolvirea Școlii, în aprilie 1945, cu gradul de sublocotenent este trimis la Regimentul 1 Dorobanți din Craiova și apoi lăsat la vatră. În toamna aceluiași an începe Academia teologică din Luizi-Călugăra unde, în iulie 1947 e sfințit ca Diacon. În Eparhia Greco-catolică de Oradea Franciscanii Minori Conventuali au venit prin anul 1928, la cererea P.S.S. episcop Valeriu Traian Frențiu, primii preoți franciscani sosiți din Moldova fiind Ioan Gârleanu, Dominic Neculăeș, Iosif Celante și Iosif Iacob care au primit parohia
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Bișoc; totodată a aprobat și lista prezentată de pr. Tătaru Ștefan cu cei opt studenți teologi ce optaseră pentru continuarea studiilor în rit oriental, la Academia greco-catolică din Oradea. Din listă făceau parte frații teologi: Dumitraș Gheorghe și Mihai Rotaru, diaconi din anul IV, precum și Sabău Iosif, Blăjuț Eugen, Simon Iosif, Gabor Iosif, Măcincă Mihai și Bosoi Petru din anul III. La începutul lunii septembrie 1947 cei opt studenți teologi conduși de pr. Iosif Tălmăcel ca superior și pr. Ștefan Tătaru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
studiilor teologice. La Alba-Iulia, la 3 iulie 1952, în secret, a depus profesiunea perpetuă intrând definitiv în Ordinul franciscan, fără însă să-și poată manifesta în mod deschis această apartenență. Tot la Alba-Iulia, pe 6 iulie 1952 a fost hirotonit diacon, iar pe 26 octombrie 1952 a fost hirotonit preot. Misiunea preoțească și-a desfășurat-o în mai multe parohii din Dieceza de Iași. Între anii 1952-1953 a fost vicar parohial la Hălăucești; apoi, între 1953-1955, a fost paroh la Bârgăoani
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]