1,549 matches
-
aud pe Harry Belafonte cântând Mary’s Boy Child la Radio 2 și sunt acolo, cu tata care dă târcoale prin bucătărie, proaspăt Întors de la cârciumă, având la el vreun cadou cu care s-o Împace pe mama - un neglijeu diafan cu dantelă, dar mărimea greșită, sau un ceas de aur de furat primit de la vreun tovarăș. Tata Își făcea mereu intrarea ca o vedetă, consumând tot aerul din cameră. Eu și Julie de-abia respiram, ascunse după canapea, rugându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să ne vedem din nou. Pimm’s? continuă mama. Când Julie și cu mine am întors capul, am văzut-o pe Caroline venind spre noi. Arăta 100% șic în stilul acela britanic nedefinit. Purta pantaloni bărbătești și un șal indian diafan aruncat elegant pe umeri. —Brooke, spune-mi, te rog, Caroline. —Caroline. Pimm’s? îi oferi mama, radioasă. —Bună, fetelor, ne salută Caroline. Ce rochii încântătoare. —Mulțumesc. Și tu arăți fermecător, spuse Julie. —Julie, povestește-ne, te rog, despre nunta ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
data asta plutesc o sumedenie de fulgi prin aer. Zăpada a acoperit totul. Și mi se pare că strada este un tărâm care aparține tuturor și nimănui în același timp, dar mai cu sea mă își aparține sieși, unui sine diafan și complet necunoscut. Iar senzația asta plutește - precum fulgii - în aer, dar și înlăuntrul meu. Deodată, ceva pare să miște în zare și ochii mei miopi se concentrează, mirați, să deslușească silueta grați oasă care acum s-a oprit și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mult timp. Cerul avea nenumărate nuanțe, de la albas tru până la bleumarin întunecat. Luna era înfășurată de nori albi străvezii ca niște văluri lungi de mireasă, și franjuri de cer, de un albastru azuriu, îi schițau trupul ca într-o pictură diafană pe orizontală, ca și cum mireasa ar fi stat culcată, întinsă pe o parte. Clara nu se îmbrăcase în mireasă la nunta ei. Avuseseră o cere monie simplă, la primărie, și închiriaseră un mic salon de restaurant, unde participaseră câteva perechi doar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ciubotei... Mircea se gândi la Cristina, pe care, cine știe dacă va mai avea, vreodată, ocazia să o conducă, prin cuprinsul acela de talmeș-balmeș și de colb cârmâziu, din care ieșise, inutil, după atâtea irepetabile peripeții. O revăzu, cum era, diafană și fragilă, cu ferme contururi albastre de pupilă sub o blondă coafură nordică, printr-o aură de praf cenușiu, punându-și cu cochetărie o bentiță viorie, la coafura ei bălaie, imună la coroziunea exercitată de către spațiul acela, ticsit de prezumții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și de recunoștință. După unele clipe de tăcere, deschise din nou ochii, adulmecând o incertă boare de probabilă apropiere a cuiva. I se păru, mai întâi, că vietatea înaltă care creștea, apropiindu-se de ei, nu era decât o plăsmuire diafană de ceață. Zefirul, însă, începu să se zbenguie cu veselie, mișcând florile cu subțiratice stamine aurii, dându-i târcoale acestei făpturi, ce obținu în luminiș înțelesul de femeie foarte tânără, cu brațe rotunde, cu profil de vioară și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care dorește să arate faptul veșniciei schimbării în lume. Oare am de a face cu un șaman, strămoș al șamanilor, care vede lumea prin prisma animismului? se interogă, aparte, Profesorul. Ori, poate, cu un vizionar, dinaintea căruia tainele devin consubstanțiale diafanei materii?... Ca și cum, auzindu-l, s-ar fi preocupat să-l cufunde pe oaspetele său într-o prielnică lumină a aflărilor și devoalării misterelor, Vânătorul vorbi cu o voce care sporea din sine însăși, ajutându-se concomitent prin gesturi elegante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca sub poala popii, pe mărturisiri incomplete harapului. Care harap ar fi călărit-o pe stripteuza Viviana, dar În general se culca cu o altă blondă, după cum ați citit deja: mai frumoasă și Îndelung de mine venerată, să-i spunem Diafana. Femeie fatală, băgase deja un bărbat În mormânt alcool și diazepam, cam feminin suicidul, dar good for him!, bine că n-a supraviețuit, adică. Iar eu Îi mărturiseam lui Alexi toate astea și Încă multe altele. Selecții din admirațiile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fost de față. Și chiar de-ai fi fost, cititorule, tot n-ai fi Înțeles! Cum de Alexi: cu mâini furișate pe genunchii groși ai Vivianei, povestindu-i despre cât de mult ar putea-o iubi pe să-i spunem Diafana. Cum de eu: excitat de trecutu-mi și secretu-mi amor pentru Diafana, pomenindu-mă povestind despre Cristina, cu ochii sticlind spre ringul de dans, acolo unde, Îmbrățișând o mignonă de consum, dansa prietenul meu Cătălin. Cum de Cătă: rânjind fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ai fi Înțeles! Cum de Alexi: cu mâini furișate pe genunchii groși ai Vivianei, povestindu-i despre cât de mult ar putea-o iubi pe să-i spunem Diafana. Cum de eu: excitat de trecutu-mi și secretu-mi amor pentru Diafana, pomenindu-mă povestind despre Cristina, cu ochii sticlind spre ringul de dans, acolo unde, Îmbrățișând o mignonă de consum, dansa prietenul meu Cătălin. Cum de Cătă: rânjind fericit, cocoșat ca să ajungă cu mâinile pe bucile mignonei, prea beat deja ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-l știa. Cum care Cristina? Blonda! A treia blondă! Argumentul celei de-a treia blonde, cum ar veni: Platon și Aristotel, unul ugly, altul bel. Nu Întotdeauna același, ci când unul, când celălalt. Când eu, când el cu gândul la Diafana absentă. Când el Îmbăloșat de amor, când eu rostind numele Cristinei. Când eu, când el cu mâinile pe genunchii Vivianei. Când el, când mai ales eu, În grațiile ei. El - exotic, eu - hlizit, părând mai În largul meu. Fiindcă eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
că mă apucasem să-i povestesc negrului despre Cristina. Oare ce-mi venise, de unde până unde să m-apuc eu de confesiuni? Și, hai, faptul că-i vorbisem de Cristina era cât de cât de Înțeles. Dar de ce și despre Diafana? Clar simptom de impotență, mărturisirea asta a admirației! Nu-mi venea să cred! Ce fusesem În stare să fac! M-am ambalat atât de jalnic, chiar Înainte de a priza cocaina. Mi-era și ciudă că nu mi-am folosit avântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
western, preferatele lui, dar ezită să intre. Preferă plăcerea unei plimbări pe sub copacii proaspăt înmuguriți care inundă aerul cu mireasma lor amețitoare. În fața lui, o pereche de tineri împing un landou de unde se aude gânguritul unui copil. Un bondar cu diafane aripioare galbene, zumzăie anemic, unduind în cercuri largi deasupra lor, ca să dispară atras de mirosul subtil al vreunei flori. Printr-o fereastră deschisă se aude un patefon. Deslușește tangoul "Zaraza": "...Câți au plâns nebuni după tine Și câți au murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
medicament în situația ta. Vorbim din nou cât de curând, bine? Ascult și mă supun domnule doctor, vine replica promptă a lui Marius. Imediat simte o ușoară înțepătură în mușchiul brațului. În scut timp, printre pleoapele grele, întrezărește umbre roz, diafane. Cade într-un somn adânc de parcă nu mai dormise de la facerea lumii. Pe 15 aprilie, Smaranda apare în ușa rezervei. Îl găsește comod așezat între perne, palid, dar cu un început optimist de culori normale în obraji. Ehehei, bine ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și genunchi, întinzându-se pe burtă la adăpostul unor cioturi groase, dincolo de care terenul se prăvălește abrupt. Din locul în care stau ascunși, se poate vedea panorama munților uriași și superbi. Soarele asfințește precipitat și culorile apusului explodează într-o diafană lumină roșietică care cuprinde tot cerul. Crepusculul colorat in nuanțe sângerii sau roz pal amestecat cu portocaliu inundă peisajul, până atunci mohorât, într-o ploaie de aur și pentru o clipă pădurea pare precum intrarea în Rai. Oh, ce splendoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pale dinspre canapea. Mă apropiai fără cuvînt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gîndii speriat. Mă aflu În fața unei simple idei, Îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre diafan, privirea, muțenia, nemișcarea aceasta aberantă? Ba nu! Deodată zîmbi, făcu doi pași către mine, se apropie atît de mult că-i simții suflarea. - „De ce te uiți?” vorbi; ne Îmbrățișarăm și camera, toată, căpătă culoarea rochiei ei. „PÎnă cînd?” - și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
unison); Invenzioni (Invențiuni) pentru cvartet alcătuit din vioară (Marius Lăcraru), violoncel Anca Vartolomei), clarinet (Ion Nedelciu) și percuție (Sorin Rotaru), de Adrian Pop - o splendidă re- lectură a stilului polifonic, combinat cu eterofonia, instrumentele înrețesându-și frazele delicat arcuite în țesături diafane, cu pasaje preluate succesiv, în canon imitativ, dând senzația alunecării șerpuite dintr-un univers timbral în altul. Scris cu artă și meșteșug, cvartetul compozitorului clujean Adrian Pop a adus o pată de culoare, cu ”aură” specifică; Elfenspiegel (Fața oglinzii) a
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
a luat încă definitiv fața purității. De la înălțimea experienței de viață a poetului, elevii sunt priviți cu simpatie, dar și cu un soi de melancolie dureroasă. Chiar dacă uneori cuvintele pot să șocheze, mesajul poemului este unul cât se poate de diafan: "Elevi cu unghiile murdare/ Și cu dezordini grave-n inemi,/ Ce desenați pe garduri pule/ Și pizde, ne'nțeleși de nimeni,// Voi, fumătorii din closete,/ Veșnic căzuți la matematici,/ Cu visurile -n debandadă/ Pe globii ochilor extatici,/ Înzăpeziți de vreo
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
Grațiosul apare ca o categorie estetică ce se caracterizează prin: mișcare ușoară, armonioasă, fără sforțare, diminuată de suplețe și delicatețe, într-o atmosferă ce o amintește pe aceea a jocului și în care trăsăturile personajelor sau ale obiectelor sunt fine, diafane. Grațios este lujerul firav și pur al ghioceilor, străpungând zăpada, unduirea macilor în marginea lanului de grâu, tremurul șoptit al frunzelor de plop, cântecul limpede al izvorului, un surâs șăgalnic, un gest sau o privire pline de delicatețe. În muzică
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
când l-a cumpărat, când era poate fericită, când afară era poate primăvară, când vocile oamenilor, zgomotul străzii, zborul vrăbiilor aveau în ea un ecou magic, mâna bărbatului care o strângea pe-a ei îi dădea un fior subțire, adânc, diafan... Mama a murit lăsând în șifonier o scurteică de catifea din tinerețe, mai durabilă decât viața ei... Poate că starea de spirit a generațiilor se schimbă? Oricum, se cristalizează diferit, din amalgamul de pasiuni care o domină. Se va vedea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
transfigura când asupra lui apasă masa brutală a unei realități sufletești în stăpânirea căreia este? Doar un puternic seism poate determina să se spulbere firea, caracterul care ne ține înlănțuiți și să elibereze ceea ce zace în noi încătușat, acea simțire diafană, profundă și pură care ne face să cădem aproape în perplexitate când învăluim cu privirea chipul iubit... Aveam o singură nedumerire: ce se întîmplase de fapt cu Matilda? Fiindcă una erau discuțiile noastre din care ieșeau scântei (nu mă nelinișteau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
evite, adică, un ins care la un moment dat dispăruse. Dispărut să rămână ! Biată aparență, vrei acum să-l asculți pe Victor! S-a întîmplat ceva între timp? Mă uitai la ea direct și mă mirai că avusesem cândva visul diafan s-o țin vreodată în brațe. Ce să ții în brațe? Mă ispitise gândul că întreaga ei ființă e numai spirit și că dacă ași fi iubit-o m-ași fi spiritualizat și eu... Izbucnii în râs la acest gând
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă uit, vreau să spun că nimic din ea nu-mi atrăsese atenția, nu era nici frumoasă, nici urâtă, nu era nici diformă, nici statuară, mâinile ei, care îmi întindeau pe masă hârtii la control, nu erau nici butucănoase, nici diafane, vocea, nici timbrată, nici șoptită... debitul doar îmi păruse vag excesiv ("de ce o fi vorbind asta prea mult?" gândisem fără să fiu prea sigur că nu mă înșelam). Nu părea nici doamnă, nici domnișoară, oricum, nu purta verighetă, dar asta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
al sânilor mici și chiar al gurii ei acum întredeschise într-o perplexitate de astă dată părăsită, respirând ușor și regulat, cu bărbia ridicată, cu ochii care mă priveau parcă fără să mă vadă... Sărutai această gură cu un gând diafan, dar sărutul se încleștă brusc și mă trezi pe mine din tristețe și mâhnire și pe ea din perplexitate, sărut fierbinte, de zvârcolire, de agresiune imprevizibilă, de abandon uluit și total... VII ...Farmecul unei ființe străine pe care o iubim
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
răsucită în sus, ca și când în așteptare ar fi fugit de sine. Dar se svîrcoli scurt și mă acapară în clipa când îi atinsei buzele... Sărutul îi era prezent și flămând, același ca întîia oară, când nu dorisem decât o atingere diafană... Nici acum nu dorisem mai mult, prins, contemplînd-o, de beatitudine... Fulgerul surâsului ei mă arsese, de acest surâs mi-era dor și ași fi vrut să reapară și să rămână. Dar nu reapăru... Îi șoptii: "Te iubesc!". Da, zise, cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]