2,549 matches
-
regional, organizat la nivele multiple, modelul nord-american, bazat pe o diviziune a muncii în cercuri concentrice în jurul SUA, și cel asiatic (Asia-Pacific), ca sistem de cooperare regională fondat pe piață, deci mai puțin reglementat, formalizat. Dezbaterea asupra acestor modele, a dialecticii mondializare-regionalizare în general, a fost și rămîne excesiv concentrată pe chestiuni de politică comercială, pe bănuieli privind minarea liberalizării schimburilor internaționale, neglijîndu-se alte chestiuni esențiale, cum ar fi mobilitatea capitalului sau problematica mai complexă a construirii unei identități regionale stabile
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
datorează totul literaturii franceze. Îi orice caz, îi datorează inaugurarea unei tradiții moderne. ("La nouvelle chose française: Pour une littérature décolonisée", in M Le Bris et J Rouaud). Se formulează deci, în această nouă concepție despre literatură, o ieșire din dialectica centru/periferie, și o intrare în era (sau aria) literaturii de limbă franceză deschisă spre lume, dar și con știentă de diversitatea influențelor sale, și care aspiră la a se mișca altundeva și altfel decît în cadrul ce i-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dificultate. Pornind de la exil, se constituie o nouă geografie a Eului, fie el dorit sau impus, iar acest gen de interogații devin sfîșietoare mai ales la nivelul limbii. Acolo, identitatea, acea "mêmité" (Paul Ricoeur) se preschimbă adesea în alteritate, în vreme ce dialectica diferențiere / asimilare, care definește în mod obișnuit mișcarea unu ia spre celălalt, se distorsionează, face implozie. Marea majoritate a scriitorilor care și-au părăsit țara încearcă să se topească în limba de adopție, sau cel puțin încearcă să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
într-un scurt articol amuzant și sclipitor, în care susține, între altele, că "nu poți varia fără să repeți, nici să re peți fără să variezi". Între același și celălalt, între variație și repetiție se instituie un joc subtil, o dialectică în sensul lui Adorno, o dialectică negativă, nerezolvată într-o sinteză pozitivă, ci deschisă, păstrîn du-i în joc pe ambii opozanți. Ba chiar am putea spune că această neîncetată deschidere, acest perpetuu du-te-vino dintre diferență și repetiție reprezintă adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sclipitor, în care susține, între altele, că "nu poți varia fără să repeți, nici să re peți fără să variezi". Între același și celălalt, între variație și repetiție se instituie un joc subtil, o dialectică în sensul lui Adorno, o dialectică negativă, nerezolvată într-o sinteză pozitivă, ci deschisă, păstrîn du-i în joc pe ambii opozanți. Ba chiar am putea spune că această neîncetată deschidere, acest perpetuu du-te-vino dintre diferență și repetiție reprezintă adevărata miză a rescrierii. În ce privește legătura dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
om decît ființa producătoare de bunuri, ignorîndu-i capacitatea de invenție, nevoia de mit și de joc. Prin urmare, pornind de la ideile lui Marx, Morin încearcă să completeze și să îmbogățească această imagine reductoare. Gîndirea filosofului rămîne dialogică (refuză termenul de "dialectică", din aceleași rațiuni de pervertire istorică), deschisă creativității și imprevizibilului, o gîndire cu adevărat "complexă" în măsura în care încearcă să rupă frontierele între discipline și să abordeze realul din perspectiva totalității, deci inclusiv a oscilațiilor, a erorilor, a contradicțiilor. Ambiția lui e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
inerțiale, dar lipsa de interacțiune reală cu exteriorul le face să se concentreze atît de mult asupra eu-lui, încît sfîrșesc prin a-l anula. Și trupul și spiritul sunt departe de lume, dar și de ele însele, întreținînd o vagă dialectică a atracției și respingerii, la limita supraviețuirii, deși corpul ocupă un loc central în scrierile lui Toussaint. La Marie Redonnet, procesul pare a se accentua, personajele fiind și mai palide, pradă unei degradări progresive, evoluînd într-un univers violent și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și Științe Social-Politice a aceleiași universități, precum și redactor de carte. A semnat studii introductive, articole și recenzii în reviste de specialitate și dicționare. A tradus Yves Cattin, Marile noțiuni filosofice. Metafizică și religie (2006) și Jean Piaget, Formele elementare ale dialecticii (2007), volume apărute la Editura Institutul European Iași. Camelia Grădinaru, Discursul filosofic postmodern. Cazul Baudrillard (c) 2010, Institutul European, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN, editură academică recunoscută de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior Iași, str. Lascăr Catargi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prezentăm câteva linii importante care să sugereze complexitatea acestei demarcații. 2.2.2.1. Proiectul nedesăvârșit al modernității Poate cel mai cunoscut adversar al postmodernității este Jürgen Habermas, despre care criticii au afirmat că a încercat să construiască o nouă dialectică a Iluminismului, ce intenționează să revigoreze valorile moderne, în special pe aceea a raționalității. Încă din anii 1980, Habermas a intrat în dezbaterea postmodernă, articolul "Modernity An Incomplete Project"109 și Discursul filosofic al modernității 110 putând fi lecturate ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în ceea ce privește teza nivelării diferenței de gen dintre filosofie și literatură), instalarea criticii autoreferențiale, ce conduce la desființarea interpretărilor concurente și a failibilismului, inexistența diferențelor și a contradicțiilor și chiar a nediferențierii rezultatelor discursurilor avute în vedere (sunt pomenite, de pildă, dialectica negativă, genealogia și deconstrucția). Chiar dacă acceptă o parte dintre criticile postmodernilor, Habermas preferă să reconstruiască tezele modernității și nu să le respingă în totalitate; în această direcție, pune bazele unei concepții alternative a raționalității, "raționalitatea comunicativă", bazată pe teoria acțiunii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care au afectat regulile de joc ale științei, literaturii și artelor, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea", și, mai general, drept "neîncrederea în metapovestiri"119, Lyotard va aduce în prim plan problema legitimării și a crizei marilor povestiri precum dialectica spiritului, hermeneutica sensului, emanciparea subiectului rațional etc. În acest context, după cum bine subliniază Rorty, "din punctul de vedere al lui Lyotard, Habermas oferă o metapovestire ca oricare alta, o "povestire despre emancipare" mai generală și mai abstractă decât metapovestirea freudiană
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
identității de sine reflexive. 4. Argumentează că trăsăturile universale ale pretențiilor de adevăr se impun asupra noastră într-un mod irezistibil datorită caracterului primordial al problemelor globale. Cunoașterea sistematică a acestor evoluții nu este împiedicată de reflexivitatea modernității. 5. Analizează dialectica lipsei de putere și a investirii cu putere atât în raport cu experiența, cât și cu acțiunea. 6. Consideră viața de zi cu zi drept un complex activ de reacții la sistemele abstracte, care implică atât apropierea, cât și pierderea. PM MR
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
estetice și respingerea, la fel de puternică, a ideii sale fundamentale de autonomie formală"137. Prin urmare, deși postmodernitatea reprezintă o condiție a postmodernismului, fundamentul pe care prima îl instituie trebuie să poată fi din principiu criticabil și contestabil, instituind astfel o dialectică interesantă între stabil și subversiv. Un alt exemplu în ceea ce privește lipsa unei înțelegeri unitare a acestui cuplu terminologic este oferit de The Routledge Critical Dictionary of Postmodern Thought, în care postmodernitatea este prezentată ca descriind "situația culturală pe care tocmai o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în concepția lui Hassan, care a alcătuit un cuvânt-valiză din reunirea lor: indetermanence 207, termen definitoriu pentru cultura postmodernă. În "From Postmodernism to Postmodernity: the Local/ Global Context", Hassan explică acest termen ca pe o îmbinare mai curând contrastantă decât dialectică, în spirit postmodern, a indeterminării culturale cu imanența tehnologică a postmodernismului, tocmai pentru a putea surprinde cât mai sugestiv aceste două tendințe disparate din interiorul curentului. 1. Indeterminare (indeterminări). Această caracteristică include o multitudine de alte trimiteri la noțiuni dragi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard critică teoria marxistă, în timp ce afilierea cu ideile lui Georges Bataille este evidentă: "marxismul este totuși o critică mic burgheză limitată ("petit bourgeios critique"), încă un pas în banalizarea vieții către "buna utilizare" a socialului! Bataille, dimpotrivă, mătură toată această dialectică de sclav dintr-o perspectivă aristocratică, aceea a stăpânului care se luptă cu moartea sa. Putem acuza acest punct de vedere ca fiind presau post-marxist. În orice caz, marxismul este doar orizontul dezvrăjit al capitalului tot ceea ce îi precede sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al modelelor cibernetice și al simulării. Baudrillard afirmă un set de concepte-cheie ale modernității care au ajuns la sfârșitul lor și pe care nu intenționează să le restaureze, ci să le transgreseze: "Sfârșitul muncii. Sfârșitul producției. Sfârșitul economiei politice. Sfârșitul dialecticii semnificat/semnificant care permitea acumularea cunoașterii și a semnificației, lineara sintagmă a discursului cumulativ. Sfârșitul simultan al dialecticii valorii de schimb/valorii de întrebuințare, singura în stare să facă posibilă acumularea de capital și producția socială. Sfârșitul dimensiunii lineare a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sfârșitul lor și pe care nu intenționează să le restaureze, ci să le transgreseze: "Sfârșitul muncii. Sfârșitul producției. Sfârșitul economiei politice. Sfârșitul dialecticii semnificat/semnificant care permitea acumularea cunoașterii și a semnificației, lineara sintagmă a discursului cumulativ. Sfârșitul simultan al dialecticii valorii de schimb/valorii de întrebuințare, singura în stare să facă posibilă acumularea de capital și producția socială. Sfârșitul dimensiunii lineare a discursului. Sfârșitul dimensiunii lineare a pieței. Sfârșitul clasicei ere a semnului. Sfârșitul erei producției"432. Se observă astfel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pentru prestația scriitoricească din acest text a fost considerat un veritabil "driver-writer". Succesiunea rapidă a secvențelor discursive accentuează caracterul imediat și direct al percepțiilor, transformând propria scriitură într-un script sau scenariu de film, efectele textuale obținute fiind de ordinul dialecticii dintre distanțarea necesară față de spațiul american, pentru a descrie nefamiliarul, exoticul și alteritatea sa, dar în același timp înscrierea și prezentarea din interiorul acestui spațiu, pentru a conferi veridicitate și credibilitate lucrării. O referință care apare de câteva ori în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
termenului de seducție pe trei paliere distincte: primul, conturat de stadiul ritual al seducției, în care aceasta are caracteristicile dualității, magiei și agon-ului; al doilea, stadiul estetic, caracterizat de strategia seducătorului kierkegaardian, apropiindu-se de ironie, diabolic, relații interumane și dialectica lor; al treilea, cuprinzând trăsăturile etapei politice, în care seducția se pierde în simulare, în solicitare și schimb. În Stategiile fatale, Baudrillard adaugă o lume a patra, a transpoliticului, care este locul preferat al catastrofei, al crizei și al anomaliilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
bine, dar și eficient, această ultimă trăsătură permițându-i să se poată descrie și ca studiu al tehnicilor de influențare, persuasiune sau chiar manipulare a auditoriului. Însuși Aristotel, în Retorica, accentuând importanța elementului argumentativ în arta oratoriei, susține că, alături de dialectică, retorica este o facultate de a procura argumente și o definește ca arta de a convinge: "Fie, deci, retorica o facultate de a cerceta, pentru fiecare caz în parte, ceea ce poate fi capabil de a convinge"531. Comentând această definiție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ca un joc impersonal, care se conformează propriilor reguli, dar nu celor contractuale; c) seducția poate fi global mărturisibilă, spre deosebire de manipulare, care nu poate fi în nici un caz comunicată. Mărturisirea seducției nu scade tensiunea acesteia, deoarece se bazează pe o dialectică a secretului și a vizibilului, în timp ce comunicarea intenționalității manipulatoare o anulează pe aceasta din urmă; d) seducția nu este performanțială, iar seducătorul nu este un nesincer, din moment ce seducția exercită un proces de desubiectivizare. Parret adoptă perspectiva baudrillardiană conform căreia seducția
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
necomune; * strategia ambivalenței, care, înlocuind logica bivalentă, conduce la polarizarea și tensionarea conceptelor în interiorul unui text, astfel încât acesta își pierde funcția de comunicare pentru a se deschide unei funcții-joc, ritualice; * strategia reversibilității, întâlnită în special în schimbul simbolic, care alcătuiește o dialectică specială între echivalență și supralicitare; * strategia excesului, care este și un rezultat al patosului cu care și-a scris lucrările, și un procedeu prin care sensul poate fi destabilizat din matricile sale bine fixate (excesul comută liniile inițiale de analiză
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
eds.), Forget Baudrillard?, p. XVI. 336 Richard J. Lane, Jean Baudrillard, Routledge, London and New York, 2000, p. X. 337 Richard J. Lane se ocupă și de influența lui Hegel asupra întregii filosofii franceze moderne, în special prin conceptul său de dialectică, care este preluat și în marxism în combinație cu materialismul. Lane consideră că gânditori precum Bataille sau Baudrillard s-au arătat suspicioși în fața sistemelor de gândire totalizatoare, argumentând că există experiențe ce nu pot fi subsumate dialecticii. Exemplul lui Bataille
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conceptul său de dialectică, care este preluat și în marxism în combinație cu materialismul. Lane consideră că gânditori precum Bataille sau Baudrillard s-au arătat suspicioși în fața sistemelor de gândire totalizatoare, argumentând că există experiențe ce nu pot fi subsumate dialecticii. Exemplul lui Bataille pare a fi cel al potlatch-ului, concept pe care l-a utilizat ulterior și Baudrillard. 338 Steven Best, Douglas Kellner, Postmodern Theory. Critical Interogations, nota 3, p. 144. 339 Douglas Kellner, Jean Baudrillard. From Marxism to Postmodernism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un ținut pustiu și terifiant, locuit de animale vorace și de monștri (unul dintre aceștia fiind omul însuși, în starea sa frustă și de nefinisare), care trebuie înfrânt, supus prin raționalizare, disciplinat prin rigoare, prin programe educative precise și prin dialectică. Prima consecință a fenomenului spun specialiștii este conturarea omului european ca om agonal: ca un om care luptă mereu și la tot pasul împotriva a ceva, fie că e vorba de iraționalul terifiant care-l înconjoară, sau de terifiantul lăuntric
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]