1,929 matches
-
când apelează la formele folclorice ("folclor savant", zice G. Călinescu), și când recurge la "metrul antic". Împrospătarea formelor trebuie să vină din adâncul Ființei, nu prin împrumut sincronic. Formele particularizează, nu sunt universale: "Poziția lui Eminescu rezolvă cu suplețe relația dialectică de la național la universal. A rămâne în forme fără a fi pătruns de duhul veacului înseamnă a fi prizonierul unui specific național epigonic, cum vor risca sămănătoriștii minori. Criteriul rămâne cel al adevărului, în definirea naționalului. Nimic nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
într-un context în cea mai mare parte circumstanțializat. Finalitatea, ca de obicei, este de a învăța să fim oameni și de a înțelege arta printr-un fel de concentrare-relaxare morală. Voluptatea de a gândi desfide imobilismul și reclamă vlaga dialectică. Rezultă jocuri foarte serioase ale minții, raportate la categorii fundamentale ale spiritului sub forma zicerilor fulgurante. Pledoaria pentru scrisul scurt, de maximă concentrare, incitant, vine imperios din imboldul esențializării, împotriva prolixității. De pildă, Maiorescu scrie concis, pe câtă vreme Gherea e dezlânat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dacă e să folosim un termen la modă, Mihai Eminescu și George Bacovia. E de apreciat efortul autorului de a escalada piscurile universului literar românesc punându-le, cum se va vedea, într-o relație directă, în viziune călinesciană. Surprinde demersul dialectic în abordarea fenomenului pus în discuție, ipotezele avansate și nu în ultimul rând, argumentele care susțin construcția în sine. Cartea începe cu stabilirea unei relații directe dintre eminescianism și caragialism, din perspectiva unei antiteze pozitive, iar demonstrația potrivit căreia Caragiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dar în cazul lui Caragiale, raportarea arhetipului se face "cu diferență" (p. 53), încât autorul se întreabă "dacă nu cumva e un mod de a-l confunda pe Nenea Iancu cu autorul și pe Proteu cu ipostazele sale" (p. 56). Dialectic procedează autorul eseului și când pune în discuție problema adevărului; potrivit lui Caragiale, "cel ce se angajează să spună adevărul e prizonierul unei iluzii" (p. 58), citând în acest sens un text caragialian: "Adevărul... omul politic? mai ales el minte" (p.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
162). Astfel, capacitatea stilistică a lui Caragiale caricaturizează două personaje ale lui Poe, regele și Dupin, adică Trahanache și Pristanda, primul ca simbol al puterii înșelate iar al doilea nu-și găsește locul. Demonstrația autorului eseului pune în evidență capacitatea dialectică, dovedită și în alte cărți; e aici o întreagă înlănțuire de idei fundamentate teoretic dar și practic. Dupin înlocuiește scrisoarea spre a-i da iluzia ministrului sperjur că stăpânește încă situația. Cât îl privește pe Trahanache, puterea, "nu vede nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
remarcă "ingeniozitatea și pertinența", Zoe Dumitrescu-Bușulenga îl consideră "unul din cei mai interesanți critici ai generației sale", Adrian Marino îi estimează "nivelul metodologic", George Munteanu "imprevizibilul relaționărilor", Mihai Cimpoi "inteligența" și "focul polemic", Constantin Călin "independența atitudinii, imprevizibilul analogiilor, pasiunea dialectică", Dan C. Mihăilescu "spiritul analitic asociativ" etc. Nici vorbă de... "mitizarea" lui Theo, pe mine mă încântă contrastul dintre prezența molcomă și scrisul polemic sprinten, spiritul critic moldovenesc și hărnicia ieșită din comun.] Discutând despre mitul Eminescu, automat exegetul intră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Aron și Arnold Toynbee, în al XX-lea. În esența ei, teoria lui Neagu Djuvara era una postmodernă, dar și cu indici de transmodernitate, depășind ca și cei amintiți, hegelianismul de dreapta, ca și pe cel de stânga, al materialismului dialectic și istoric, ultimul pariind pe un progres linear în istorie, pornind de la un fundament economic." Nu ne putem opri, din păcate, la savantele nuanțări, pornite din această dihotomie autohtoni-periferici, care și în istoria noastră a demonstrat și încă mai demonstrează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
RUSU Canonul criticii revoluționariste Evoluția culturală și spirituală a unui popor nu se produce de la sine, ci în urma unor ciocniri și conflicte dintre anumite tendințe de dezvoltare ale spiritului uman, fenomen cunoscut în știința filosofică, în special sub aspectul ei dialectic, ca negarea negației. Etapele de dezvoltare a literaturii române, demonstrează elocvent cum așa-zișii pășuniști sau "clasicii" întârziați, după George Călinescu citire (Văcăreștii, Costache Conachi, Matei Millo) au fost contraziși de romantici (Vasile Cârlova, Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu), aceștia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ironizați de cohorta postmoderniștilor în frunte cu M. Cărtărescu. În mod firesc, și pe aceștia îi așteaptă, inevitabil, aceeași soartă, fiindcă pe moșia literară lucrată de ei, răsar deja cei care urmează să-i conteste. E un tablou al dezvoltării dialectice, în evoluție, a unei literaturi, el fiind reflectat în pagini de istorie adecvată, cea română cunoscând și niște veritabili cronicari. George Călinescu este primul autor care a rămas în analele literaturii cu monumentala sa Istorie a literaturii române de la origini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se numără printre "puținii critici români importanți care au eșuat în fața lui Eminescu". Și acest eșec explică sau ne face să înțelegem de ce e vorba într-adevăr de un rateu, cum zice Th.C., ale cărui rădăcini "vin din perioada materialismului dialectic și istoric, când ideologia oficială respingea tot ce ținea de specificul și spiritualitatea națională". De unde și excelenta comparație pe care o face Th.C. așezând canonul manolescian sub denumirea banală de "un soi de struțocămilă didactică". "Bucovina literară", nr. 12, decembrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Theodor Codreanu. Din capul locului, formula "stângism de dreapta", oricine ar apăra-o, este, de fapt, o eroare. La o analiza istorică precisă, se poate vedea că a avut trecere multă vreme în secolul anterior "corectitudinea politică" rezultată din filosofia dialectică a istoriei, în mod exact, din marxismul sovietic, ca să preiau titlul cunoscutei cărți a lui Marcuse. Dar "corectitudinea politică" cu care ne întâlnim după prăbușirea autorității intelectuale a marxismului, din 1989, are altă proveniență. Ea vine acum din inițiativele neoliberalismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
s-a născut, în anii aceștia de diviziune, ca o unitate prezentă în conștiințe sub forma unei identități cu conținut complex, dar profund înrădăcinat, sub forma unor rețele în care se integrează elementele dinamice ale societății medievale. Sub această formă dialectică a aparentei împrăștieri și a sentimentului permanent al unei unități subiacente, istoria Europei își continuă drumul. Capitolul l MIGRAȚIILE ȘI REGATELE BARBARE ÎN OCCIDENT (SECOLELE V-VIII) Înghesuiți la frontierele Imperiului Roman, barbarii formează două grupuri foarte diferite: populațiile germanice
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
și alege din capitlul catedralei un discipol însărcinat să controleze ortodoxia învăță-mîntului și moralitatea elevilor și magistrilor. Programul de studii continuă să se bazeze, ca pe vremea carolingiană, pe cele șapte arte liberale, grupate în două "cicluri": trivium (gramatică, retorică, dialectică) și quadrivium (aritmetică, geometrie, teorie muzicală, astronomie). Învățămîntul magistral se reduce la o lectură a textului, comentat de magistru și discutat de către elev. Puțin cîte puțin, între școlile episcopale operează o specializare: se studiază dialectica și filosofia cu precădere la
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Filosofia, spune el, este dragostea de înțelepciune, iar înțelepciunea este desăvîrșita înțelegere a adevărului care există, înțelegere care nu poate fi obținută decît dacă iubești." Înainte de a ajunge aici, însă, se trece la făurirea instrumentului de înțelegere sub forma raționamentului dialectic. În lectura cărților sfinte și a scrierilor Părinților Bisericii, Sf. Anselm și discipolii săi (Anselm de Laon, de exemplu), introduc o parte de reflecție personală, care se adaugă glosei, anume comentariului literal al textului. Aceasta este originea scolasticii: cînd, în privința
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
scolastică a fost repede considerată ca un pericol de către cei care, din sînul Bisericii, privilegiind demersul mistic, spiritualitatea Bisericii primitive și cuvîntul sacru al Vechiului Testament, al Părinților greci și al Sf. Augustin, privilegiază, în fond, credința necondiționată în detrimentul rațiunii dialectice. Este cazul lui Hugues de Saint-Victor și încă și mai mult al lui Bernard de Clairvaux care, la Conciliul de la Sens, în 1140, va cenzura anumite propozițiuni considerate prea îndrăznețe ale lui Pierre Abelard și-1 va obliga, în 1148
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de cancelarie și liturgică 1. Există, desigur, și factori economici, dincolo de cei ce țin de prozelitismul religios, care și-au adus aportul la instituționalizarea limbii române ca limbă oficială. P.P. Panaitescu, aflat în faza de biografie intelectuală tributară doctrinei materialismului dialectic - după ce trecuse mai înainte prin cea a naționalismului critic interbelic și mai apoi prin cea a naționalismului fanatic exprimat în crezul legionar - arată că ridicarea unei noi pături sociale de români transilvăneni orășeni alcătuită din boieri, boiernași, producători, meșteșugari și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
M. Foucault (1999) nu există discursuri singulare disparate, ci cheaguri interrelaționate de formațiuni discursive. Aceste blocuri discursive sunt alcătuite din întregi corpusuri de cunoaștere care creează obiectul în numele căruia vorbesc. Mai exact, între formațiunile discursive și realitatea socială există o relație dialectică: realitatea socială stimulează constituirea unor corpusuri de cunoaștere care să o descrie, însă acestea afectează prin însăși articularea lor realitatea descrisă. Accentul cade mai pregnant pe forța discursurilor de a fasona realitatea pe care se presupune că o reflectă. Analiza
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
modelului sovietic. Ideologia internaționalistă a comunismului timpuriu recomanda păstrarea ancorării în universalitate a istoriei provinciale a poporului român. Manualul lui Roller respectă acest dictat internaționalist, istoria națională fiind încastrată în ritmurile istoriei universale. În cel mai pur stil al materialismului dialectic, istoria societății omenești este divizată în cinci orânduiri fundamentale, forța motrică ce asigură propulsia dintr-o orânduire în alta fiind lupta de clasă. Tabel 26. Periodizarea marxistă a istoriei universale și a celei naționale Orânduirea socială Istoria universală Istoria națională
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dramatică, drept tragedia originală a proto-românității abandonată de imperiul-mamă în fața barbarității, este acum revăzută ca o eliberare. Independența. Până la momentul de ruptură produs de istoriografia comunistă, ideea independenței românești se confunda cu ideea independenței politice. În noua paradigmă a materialismului dialectic, "neatârnarea politică" a fost înlocuită cu "independența economică". În prefața programatică a manualului, se specifică faptul că adevărata istorie științifică a României trebuie să redea "lupta de veacuri a poporului împotriva exploatării, pentru libertate și independență națională și care să
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
semantică clasială. În viziunea istoriografiei naționaliste interbelice, construirea statului național unitar român, mai întâi prin tentativa eșuată de la 1600, apoi prin unirea din 1859 și finalizată în 1918, a fost văzută ca o concretizare politică progresivă a "duhului național". Materialismul dialectic a înlăturat în totalitate factorul idealist din principiile motrice ale istoriei. Ideea națională a fost astfel eliminată și înlocuită cu principiul material al intereselor obiective de clasă. Construirea statului unitar român, departe de a fi o materializare a vreunei idei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
incipient s-a răsfrânt inevitabil și asupra ideii de spiritualitate românească, până acum identificată exclusiv cu ortodoxia. Această reconsiderare trebuie pusă în contextul mai amplu al programului de ateizare societală demarat de autoritățile comuniste. Din punctul de vedere al materialismului dialectic, religia în general și ortodoxia în particularul românesc a fost un opiu al popoarelor care le-a alterat conștiința de clasă și adormit avântul revoluționar. Acesta este motivul pentru care programele școlare de istoria le cere dascălilor ca "explicând apariție
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
populației autohtone. "Lupta Bisericii ortodoxe împotriva catolicismului a fost o parte integrantă din lupta pentru independență" (Roller, 1952, p. 82). Totuși, la bază stau tot rațiuni funciare, Biserica Ortodoxă fiind la rându-i mare proprietar de pământ. În logica materialismului dialectic, factorii materiali bat întotdeauna factorii spirituali. În 1948, Biserica Unită a fost desființată, episcopii săi depuși din funcție, iar întreg patrimoniul, inclusiv enoriașii, a fost transferat Bisericii Ortodoxe Române. Persecutarea Bisericii Unite, culminând cu desființarea prin decret a instituției ecleziale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și a misiunii istorice a națiunii chiar și în orânduirea utopică a comunismului. Soteriologia comunistă adoptă o față națională, metamorfozându-se într-o soteriologie național-comunistă. Deși Marx a proorocit sfârșitul destinului națiunii în istorie, "analiza dezvoltării sociale în lumina materialismului dialectic și istoric demonstrează că națiunea nu și-a încheiat rolul în istorie. Dimpotrivă, viața atestă cu putere că națiunea, statul național, sînt chemate să aibă în continuare, pentru o lungă perioadă de timp, un rol de mare însemnătate în societate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
național independent, pe de o parte, și solidaritatea și colaborarea dintre țările socialiste, internaționalismul proletar pe de altă parte, sunt două laturi ale construcției socialismului care nu numai că nu se exclud, ci, dimpotrivă, se află într-o strînsă unitate dialectică" (p. 146). Contradicția ideologică este dizolvată în unitate dialectică! Oricine crede contrariul săvârșește o "gravă eroare". Iar "orice alt mod de abordare a acestei probleme - negarea rolului națiunii, opunerea acesteia internaționalismului sau invers - este greșit și dăunător" (p. 147). Turnura
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
colaborarea dintre țările socialiste, internaționalismul proletar pe de altă parte, sunt două laturi ale construcției socialismului care nu numai că nu se exclud, ci, dimpotrivă, se află într-o strînsă unitate dialectică" (p. 146). Contradicția ideologică este dizolvată în unitate dialectică! Oricine crede contrariul săvârșește o "gravă eroare". Iar "orice alt mod de abordare a acestei probleme - negarea rolului națiunii, opunerea acesteia internaționalismului sau invers - este greșit și dăunător" (p. 147). Turnura naționalistă pe care a luat-o comunismul matur a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]