43,048 matches
-
povestirii - memorie și realitate trăită în povestirea tradițională, e o adevărată delectare. Introducerea în esențele povestirii (înțeleasă ca epos, nu ca gen în sine) pe care o face autoarea dintr-o perspectivă antropologic-comparatistă nu se citește mai anevoios decât un discurs ficțional, pentru că scriitura mizează, subiacent, pe tertipuri de captatio care seduc cititorul și-l obligă cumva la un soi de (fals) pact ficțional. Știi că nu citești ficțiune, cu toate acestea suspense-ul lecturii e similar pentru că e construit după aceleași
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
de narațiuni canonice este singura licoare aducătoare de nemurire, chiar și pentru zei și regi" (p.125). Capitolele cărții urmăresc distilarea nucleelor arhetipale în cele trei tipuri de povestire - mit, basm, epopee - și mai apoi în romanele cavalerești și în discursurile modernității. După o analiză in extenso a basmului fantastic, dublată de compararea elementelor sale mitice și ritualice cu cele din mitologiile "clasice", după inventarierea asemănărilor /distincțiilor între mit, legendă și romanele cavalerești și a "zeilor și eroilor în societatea indo-europeană
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
amintite a fost preluat de arabul fanatic și psihopat, gata să apese pe un buton și să arunce lumea în aer, sau de sârbul criminal de război" (p.138). Cartea despre povestirea tradițională a Ruxandrei Ivăncescu depășește limitele procustiene ale discursului teoretic. O reală vocație scriitoricească o ajută pe tânăra (dar deja formata) autoare să evite frazarea prăfuită a studiilor de gen și să își construiască un text care să îmbine șarmul formei cu acuratețea informației și cu inteligența analizei.
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
sintaxa cum vântul iarba // scrii și triumfi scriind nimic despre nimic. A doua artă poetică, Nu te, este rostită cu totul altfel : nu mai avem într-un plan ușor îndepărtat pe insul scriptor, perceput ca un Tu-Eu, ci un un discurs autoritar al unui daimon lăuntric - adresat unui Tu-Eu susceptibil să se "grăbească" (deci să greșească) folosind metafore rare; avertismentele nu privesc doar actul poetic, ci însăși existența poetului din afara scrisului, totul culminând cu o punere la punct derutant-apodictică: Nu te
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
false, contrafacerile, stîngăciile. Ioana Bradea în schimb vădește o excepțională înzestrare de romancier, chiar dacă și la ea e vorba într-o anumită măsură de autoficțiune: are un auz perfect pentru limbajele străzii, capacitatea virtuoză de a crea personaje din doar discursurile lor, un mare interes pentru adevărul de viață, exterior, paralel cu un cinema interior care scoate la suprafață răni necicatrizate, are originalitate stilistică și construcție epică pe contrapuncte și complementarități. Persoajele naratoare din Pulsul lui Pan și Băgău au multe
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
profesional" adus, după știința mea, pentru prima oară într-un roman românesc, îi prilejuiește tinerei autoare un pariu dificil, cîștigat cu brio: reprezentarea obscenă, scabroasă uneori a relațiilor sexuale e pusă pe seama unor voci anonime, care se individualizează doar prin discurs. Raporturile imaginare bestiale, mecanice, dar și confesiunea sulfuroasă sau inocentă au ecou în inteligența și luciditatea Andreei, care investighează la rîndul ei în spațiul fără limite al nevoii de dragoste și al puterii cuvintelor și imaginației de a suplini realitatea
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
fascinații mărturisite din perspectiva cărora gîndirea istorică a lui Cioran intră în cîmpul analizei. Și astfel descoperim, de aproape, un Cioran moralist. I. Necula despică firele argumentației cioraniene cu acribie, fără teamă de repetiții (inevitabile poate) și încearcă să coloreze discursul, chiar cu riscul unor inovații lexicale sau formulări mai mult sau mai puțin hazardate. Cartea însă convinge prin minuția cercetării și obstinația analizei.
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
putea fi întâlnită numai la Marin Preda. Geo Dumitrescu nu transformă cuvintele în focuri de artificii, nu le risipește orgiastic, ci le păstrează intactă autoritatea pe care o au în dicționar. El se exprimă clar, analitic, ca și cum ar ține un discurs. În loc să-l epateze pe burghez, îl cucerește prin seriozitate și distincție chiar în momentul săvârșirii actelor de teribilism. Este " s-ar putea spune " un contestatar îmbrăcat cu costum și cravată. Un teoretician stilat al libertății de a trage cu pușca
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
aproape douăzeci de ani, Geo Dumitrescu ni se înfățișează destul de mult schimbat în deceniul șapte, când revine în viața literară. Exploatându-și experiența pe care o are în practicarea poeziei discursive, el se străduiește acum să scrie texte asemănătoare cu discursurile rostite în ședințele "de partid": Și-apoi,/ unde sunt inovațiile noastre, tehnica nouă,/ metodele îndrăznețe, înaintate?.../ Dar vastele noastre resurse interne,/ resurse uitate?:/ nopțile pierdute în somnul adânc al veacurilor,/ în drumul nesfârșit al istoriei,/ nopțile ucise în lungii ani
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
narațiune a vălmășagului, motivul icarului prăbușit, care mă preocupă, transpare în forme extreme. în ambele sfere (biografie + operă) este atins superlativul în antiteză. Derapajele pe planul vieții îl înscriu pe Céline în catgoria retrograzilor, care nu pregetă să repete un discurs cinic și rasist. Pe de altă parte, în artă, se ridică la o cotă maximă, cota marii performanțe. Unde să-l plasăm într-o apreciere obiectivă? Cât cântărește ideologia (destructivă) în raport cu inspirația artistică (fecundă, foarte originală)? Ne întoarcem la antagonismul
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
o emoție, un gând abia schițat, lăsat în evanescența lui. Foarte atent la arhitectura textului, propune o sintaxă voit "săracă", reduce propoziția la esențial, pune punct, uneori, înainte de încheiere, șterge adesea pronumele de lângă verb, dând un anume accent de impersonalitate discursului, o ținută vag ermetică, provocând mici distanțe între secvențele concentrate, sugerând spații ale contemplației, singurătăți așteptând comunicarea, absențe receptive, tăceri gata să se exprime. Selectate cu precădere din spațiul marin, elementele care compun aici ambianța - orizontul infinit, stâncile albe, solare
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
își vădește aspecte și reliefuri inedite, semnificații cu totul aparte. Ion Pop observă, în acest sens, că " Ceea ce a surprins la Emil Brumaru - în contextul literar al anilor �70 încă din Versuri-le începutului, a fost deliberata de-problematizare a discursului liric. Regimul, dominant, al interogației neliniștite, al Ideilor cu majusculă, s-a văzut înlocuit de unul al exclamației candide în fața unui univers ce părea depășit și compromis, în mare măsură, ca minor și insignifiant. Energia lirică se cheltuia - și avea
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
a poetului, facultatea sa dominantă, felul său de a-și anexa realul, cu multiplele sale înfățișări și metamorfoze. Pe de altă parte, poemele lui Emil Brumaru nu sunt altceva, la o analiză mai atentă, decât tot atâtea fragmente ale unui "discurs îndrăgostit", hrănit din fervori senzoriale și din voluptățile clipei de acum, aflată, nu de puține ori, în conjuncție cu clipa revolută, cu universul imponderabil și diafan al amintirii. Dinamica spațiului poetic trasat de autor este, astfel, una a abundenței senzoriale
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
umplînd valea cu păduri de portocali tu ai iubit neprihănirea, Rabbi, și ai urît nelegiuirea, tu ai dus pușca la ochi și ai ochit bine, lupul acela avea o carne cu gust de ceață și ne-am înfruptat amîndoi din discursuri și imagini și m-ai lăsat să mă satur de semn, dar apoi ai arătat cu degetul în direcția mea, explicînd pietonilor surprinși de noul val la intersecție că un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
noimă fir al întâmplării, să particip la această evocare a lui Minulescu în casa sa. Un cadru apropiat unei întruniri de rubedenii la pomenirea celor de mult plecați, dar cu duhurile cutreierând încă odăi, suflete. O pomenire fără colivă, fără discursuri, fără oficialități, fără diplome sau suculente onorarii. Doar cu câteva lacrimi ale doamnei Nina Stănculescu. După tipic, ar trebui să închei aceste însemnări cu câteva stihuri din Minulescu. Nu pot. Constat, cu melancolie, că ultimul volum cu versurile sale l-
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
actului traducerii, lucrurile se schimbă. Da, la asta mă refer. Ei bine, traducerea e un soi de gimnastică frazeologică prin care eviți o formă primejdioasă de anchiloză. Transpunînd scriitori cît mai variați în românește, dobîndești o flexibilitate necesară. Ai un discurs mai suplu, te familiarizezi cu tehnici narative care ți se par indigeste dacă îți sînt livrate într-un curs de teorie pură, cîștigi un control tot mai sigur asupra claviaturii textului. În ce mă privește, mă consider norocos pentru că am
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
m-a întrebat acum cîțiva ani de ce nu emigrez. Am rîs ca de-un banc spumos. Unde-aș mai găsi asemenea materie primă? În ce altă țară coexistă atît de voios patriotismul de frizerie, mîrlănia cu ștaif, bodega parlamentară și discursul retardat? De cîte ori vine vorba de emigrare, mă agăț cu voluptate de titlul unui cîntec din perioada cincinalului în patru ani și jumătate: "în lume nu-s mai multe Românii". Gura păcătosului" În urmă cu nu foarte multă vreme
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
Alexandru Lungu, am ales pentru bunul cititor doar câteva propoziții sub semnătura lui Al. Cistelecan: "Sentimentul lumii e unul al prezenței, al unei vecinătăți deopotrivă diafane și impetuoase a misterului, ceea ce creează o relație de intimitate cu indefinibilul și indicibilul. Discursul ia turnura murmurului imnic, lăsând limbajul să se contamineze de aceste influxuri tainice și să exulte în peripeția iluminării. Melancolia e ghidată, ineluctabil, spre reverie căci starea de bază a poetului e una a împărtășirii. Imanența iradiază iar iminența fascinează
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
medic ORL, camuflată sub o pălărie cu boruri largi, stingeam seara lumina în cameră, aprindeam beculețul unind bornele unei baterii și începeam să debitez cu voce cavernoasă - atît cît putea fi la cei șase ani abia împliniți - tot soiul de discursuri fanteziste, prefăcînd în “fantome” diverse personaje ale lumii în care trăiam. Erau, mai ales, profesori de la liceul “Petru Rareș“, despre care nu aveam decît informații indirecte, de la elevii care îi evocau cu spaimă și se bucurau nespus să-i vadă
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
o tematică ce acoperă un larg spectru: poezii populare, balade, povești, legende, ornitologie populară, descântece, satire, o trilogie despre sărbători, o alta despre naștere-nuntă-înmormântare, un studiu despre insecte în limba, credințele și obiceiurile românilor. Era, din 1881, membru al Academiei Române, discursul său de recepție, din 1882, despre cromatica populară, făcând, scria Liviu Marian, “mare senzație pe acea vreme prin noutatea și importanța subiectului”. Primirea sa în Academia Română avea loc într-un moment când nu tipărise marile sale lucrări, în primul rând
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
Liviu Marian, “mare senzație pe acea vreme prin noutatea și importanța subiectului”. Primirea sa în Academia Română avea loc într-un moment când nu tipărise marile sale lucrări, în primul rând amintitele trilogii, însă B. P. Hasdeu, care a răspuns la discursul de recepție al distinsului bucovinean, și-a argumentat elogiul și pe bogata publicistică, pe fragmentele pe care noul venit le dăduse la iveală din viitoarele sale studii despre mitologie, ornitologie și botanica populară. Se puneau în proaspătul academician mari speranțe
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
reprezentanți ai FSN, jumătate ai altor partide, noul organism avea ca sarcină pregătirea alegerilor parlamentare și prezidențiale și adoptarea legii electorale. Era, cum s-a spus, un miniparlament. Funcționînd în aula din Dealul Mitropoliei, unde încă nu se stinsese ecoul discursurilor lui Ceaușescu și al aplauzelor aferente, adunarea emana aerul proaspăt și naiv al unei democrații aurorale, care încerca să meargă copăcel ținîndu-se de prichiciul humuit al vetrei. Dar nu duhul lui Creangă îi prezida lucrările, ci, din prima clipă, duhul
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
stau lângă zidul plângerii / îmi număr degetele / două le-a luat apa”), la sugestia de profunzime “nocturnă” a eului (“sam ai plătit lumina mă-ntrebai / erai pudică te duceam cu vorba / îmi plăcea întunericul tău / mă bălăceam în el”), la discursul amoros (“unde ești sam iubitule / s-auzea de sub pat / și-au început să iasă pe rând / fostele mele femei / treizeci și șapte la număr”), ori la pasiunea adolescentină pentru o femeie idealizată, asimilată capodoperei artistice: “și mă îndrăgosteam de mona
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
puzzle controlat intelectual, ce aproximează, doar, un întreg menținut într-o anumită stare de tensiune. Miron Radu Paraschivescu, care a încurajat scrisul poetei și i-a prefațat prima carte, nota deja “ecourile salutare ale suprarealismului”, aerul de “neglijență ordonată” al discursului, disponibilitatea ludică, cu o discutabilă, totuși, trimitere, privind aceasta din urmă, la Rimbaud, iar Ion Caraion prefera să sublinieze “conceptul de convulsie”, ilustrat de “o serie de noțiuni între dezgust și moarte, între tijele absurdului și paradigmele morții (din categoria
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
expresioniștii la stânga / la nord și la sud / câțiva ocoliți de binefacerile absolutului / și noi în centrul pământului / într-un ochi de reptilă”... Tocmai acest joc, și liber și reglat, între extrema grav-dramatică și ironismul carnavalesc al viziunii e definitoriu pentru discursul cultivat de Nora Iuga:”Toate cărțile junglei topite în groapa cu var”, - dar, imediat, și: “deschide fereastra / să intre puțină frivolitate”; sau: “la micul dejun gura / din care zboară zece misive de pace / o ciroză frumoasă / și maioul jilav confortabil
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]