1,331 matches
-
este dizolvat și se organizează din nou alegeri. Opoziția Unită, care își atinsese ținta, debarcarea guvernului Brătianu, se dezmembrează. Conservatorii conduși de Lascăr Catargiu aliați cu gruparea liberală condusă de George Vernescu, obțin majoritatea. Take Ionescu reușește, tot ca liberal disident, să fie din nou ales în același colegiu din Craiova. Perioada 1888-1891 a fost una de instabilitate politică, electoratul fiind chemat de trei ori la urne și cinci guverne perindându-se la cârma țării. Și pentru Take Ionescu perioada a
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
împins din spate spre grătar. Nu aveam intenția să iau tramvaiul din mers, fiindcă trebuia să văd întâi în ce tramvai și în ce vagon se urcă ea." Gheorghe Tomozei a scris, după anul 1989: "Labiș este primul poet român disident... El a anunțat o pauză feroce între poezie și ideologia zilei. Mai mult decât sigur, închisoarea nu era prea departe pentru el."
Nicolae Labiș () [Corola-website/Science/297551_a_298880]
-
1974, după care a ocupat funcția de președinte al Consiliului Județean Iași (1974-1979). În 1984 a fost exclus din PCR și până în decembrie 1989 a fost director la Editura Tehnică. În timpul revoluției din decembrie 1989, Iliescu și o parte a disidenților politici au constituit Frontul Salvării Naționale, care a preluat puterea cu sprijinul forțelor armate conduse de Gen. Stănculescu. Iliescu a fost recunoscut ca lider al FSN și , prin urmare, al autorității provizorii a statului până la alegerile din 1992. Calitatea de
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
nazist (german) și sovietic (rus) înainte de 1941, scris și regizat de Edvins Snore și sponsorizat de grupul politic UEN (național-conservator) din Parlamentul European. Filmul prezintă interviuri cu istorici din Occident și Rusia, cum ar fi și , scriitorul rus Victor Suvorov, disidentul sovietic , membri ai Parlamentului European, precum și cu victime ale terorii sovietice. Filmul arată că au existat apropieri filozofice și de doctrină, legături politice și organizatorice între sistemele naziste și sovietice, înainte și la începutul celui de al doilea război mondial
Povestea sovietelor (film) () [Corola-website/Science/317263_a_318592]
-
Vladimir Konstantinovici Bukovski (în ) (n. 30 decembrie 1942, Belebei, Uniunea Sovietică) este unul din cei mai cunoscuți disidenți antisovietici, autor și activist politic. Bukovski a fost unul din primii care a dezvăluit utilizarea închisorilor psihiatrice împotrivă deținuților politici din Uniunea Sovietică. După ce a fost condamnat din iunie 1963 până în februarie 1965 și ulterior din ianuarie 1967 până în ianuarie
Vladimir Bukovski () [Corola-website/Science/319834_a_321163]
-
și insignele care au aparținut persoanelor decedate rămân în patrimoniul familiilor acestora. De-a lungul timpului, Ordinul Republicii a fost conferit veteranilor de război, personalităților cu merite deosebite în cultură, știință, sport, medicină și alte domenii, cât și unor politicieni, disidenți politici sau oameni politici din străinătate. Mircea Snegur, primul președinte al Republicii Moldova, a oferit 104 medalii. Petru Lucinschi și Vladimir Voronin au decorat 59 și, respectiv, 74 de oameni și organizații. Președinții interimari Mihai Ghimpu și Marian Lupu, în doi
Ordinul Republicii (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/319838_a_321167]
-
lumii pământești va ajuta omenirea să progreseze și în cele din urmă să ajungă la „Împărăția de o Mie de Ani”. Priestley, care a crezut cu tărie în schimbul liber și deschis de idei, a susținut toleranța religioasă și egalitatea drepturilor disidenților religioși, care l-au condus să susțină apariția și dezvoltarea Unitarianismului în Anglia. Natura controversată a publicațiilor lui Priestley și felul deschis în care a susținut Revoluția franceză au trezit suspiciuni publice și guvernamentale; acesta a fost nevoit să fugă
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
o influență mai durabilă au avut-o lucrările sale metafizice: filozofi importanți ca Jeremy Bentham, John Stuart Mill și Herbert Spencer le-au considerat a fi unele dintre sursele primare ale utilitarismului. Priestley s-a născut într-o familie de disidenți englezi (adică o familie ce nu s-a conformat Bisericii Anglicane) din Birstall, localitate amplasată în apropiere de Batley. El a fost primul dintre cei șase frați ai lui Mary Swift și Jonas Priestley. Tatăl său era contramaistru într-o
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
pe baza lucrărilor lui Isaac Watts, Willem 's Gravesande și John Locke. În cele din urmă, Priestley s-a decis să se reîntoarcă la studiile sale teologice și, în 1752, a devenit student la Academia din Daventry, o academie pentru disidenți. Deoarece citise foarte multe lucrări, lui Priestley i s-a permis să treacă peste primii doi ani de studii. Și-a continuat studiile intense; datorită studiului și atmosferei liberale din școală, acesta a lăsat teologia deoparte și a devenit un
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
Deoarece citise foarte multe lucrări, lui Priestley i s-a permis să treacă peste primii doi ani de studii. Și-a continuat studiile intense; datorită studiului și atmosferei liberale din școală, acesta a lăsat teologia deoparte și a devenit un disident rațional. Detestând dogma și misticismul religios, disidenții raționali se ocupau cu analiza rațională a lumii naturale și a Bibliei. Priestley scria, mai târziu, că lucrarea ce l-a influențat cel mai mult, exceptând Biblia, a fost cartea "Observations on Man
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
i s-a permis să treacă peste primii doi ani de studii. Și-a continuat studiile intense; datorită studiului și atmosferei liberale din școală, acesta a lăsat teologia deoparte și a devenit un disident rațional. Detestând dogma și misticismul religios, disidenții raționali se ocupau cu analiza rațională a lumii naturale și a Bibliei. Priestley scria, mai târziu, că lucrarea ce l-a influențat cel mai mult, exceptând Biblia, a fost cartea "Observations on Man" de către David Hartley din 1749. Tratatele psihologice
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
În al treilea an la Daventry, Priestley s-a angajat la preoție, despre care spunea că este „cea mai nobilă dintre toate profesiile”. Robert Schofield, cel mai important biograf modern al lui Priestley, a descris prima sa „chemare” la parohia disidenților din Needham Market, Suffolk, din anul 1755, ca o „greșeală” atât a lui Priestley cât și a comunității. Priestley tânjea după viața de la oraș și după dezbateri teologice, în timp ce Needham Market era un târg mic cu o comunitate iubitoare de
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
câțiva ani, din cauza lipsei de fonduri, el a fost obligat să întrerupă publicarea revistei. Priestley a reluat publicarea revistei în 1784, având rezultate similare. Multe din scrierile politice ale lui Priestley susțineau abrogarea Testelor și Actelor Corporației, ce limitau drepturile disidenților. Disidenții nu puteau deține o funcție politică, nu se puteau înrola în armată și nu puteau urma cursurile universităților de la Oxford sau Cambridge. Aceștia au semnat în mod repetat petiții adresate Parlamentului, cu scopul de a abroga Actele, argumentând faptul
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
ani, din cauza lipsei de fonduri, el a fost obligat să întrerupă publicarea revistei. Priestley a reluat publicarea revistei în 1784, având rezultate similare. Multe din scrierile politice ale lui Priestley susțineau abrogarea Testelor și Actelor Corporației, ce limitau drepturile disidenților. Disidenții nu puteau deține o funcție politică, nu se puteau înrola în armată și nu puteau urma cursurile universităților de la Oxford sau Cambridge. Aceștia au semnat în mod repetat petiții adresate Parlamentului, cu scopul de a abroga Actele, argumentând faptul că
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
puteau urma cursurile universităților de la Oxford sau Cambridge. Aceștia au semnat în mod repetat petiții adresate Parlamentului, cu scopul de a abroga Actele, argumentând faptul că ei erau tratați ca cetățeni de clasa a doua. Prietenii lui Priestley, în special disidenți raționali, l-au îndemnat pe acesta să publice o lucrare cu privire la nedreptățile cu care se confruntau disidenții; rezultatul a fost lucrarea sa "Essay on the First Principles of Government" (1768). Fiind Această lucrare este cea mai profundă abordare a acestui
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
cu scopul de a abroga Actele, argumentând faptul că ei erau tratați ca cetățeni de clasa a doua. Prietenii lui Priestley, în special disidenți raționali, l-au îndemnat pe acesta să publice o lucrare cu privire la nedreptățile cu care se confruntau disidenții; rezultatul a fost lucrarea sa "Essay on the First Principles of Government" (1768). Fiind Această lucrare este cea mai profundă abordare a acestui subiect de către Priestley și, deși era o lucrare timpurie despre teoria politică liberală modernă, aceasta făcea cu
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
religia, în particular, mai susținea acesta, sunt chestiuni de conștiință privată și nu trebuiau administrate de către stat. Radicalismul târziu al lui Priestley a apărut din convingerea sa că guvernul britanic încălca aceste libertăți individuale. De asemenea, Priestley a apărat drepturile disidenților împotriva atacurilor lui William Blackstone, un eminent teoretician juridic, a cărui lucrare "Commentaries on the Laws of England" (1765-69) devenise ghidul juridic legal de atunci. Cartea lui Blackstone afirma ideea că disidența de la Biserica Engleză era o crimă, iar disidenții
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
disidenților împotriva atacurilor lui William Blackstone, un eminent teoretician juridic, a cărui lucrare "Commentaries on the Laws of England" (1765-69) devenise ghidul juridic legal de atunci. Cartea lui Blackstone afirma ideea că disidența de la Biserica Engleză era o crimă, iar disidenții nu puteau fi subiecți loiali. Furios, Priestley a răspuns provocării prin lucrarea "Remarks on Dr. Blackstone's Commentaries" (1769) în care corecta, pe lângă interpretările făcute legilor de către Blackstone, și gramatica sa (un subiect foarte politizat la acel moment) și aspecte
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
corecta, pe lângă interpretările făcute legilor de către Blackstone, și gramatica sa (un subiect foarte politizat la acel moment) și aspecte istorice. Astfel mustrat, Blackstone și-a modificat edițiile ulterioare ale lucrării: a reformulat pasajele incriminate, a înlăturat secțiunile care susțineau că disidenții nu puteau fi subiecți loiali dar a reținut descrierea disidenței ca o crimă. Deși Priestley susținea că filosofia naturală era doar un hobby, el a luat această materie în serios. În "History of Electricity", el i-a descris pe oamenii
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
Am citit carțile sa Corruptions of Christianity și Early Opinions of Jesus, în repetate rânduri; și mă bazez pe ele ...cum mă bazez pe credința mea. Aceste scrieri nu au fost niciodată răspunse.” Deși câțiva cititori ca Jefferson și alți disidenți raționali au fost de acord cu munca sa, el a fost aspru recenzat datorită poziției sale teologice extreme și în special datorită refuzului credinței în Sfânta Treime. În 1785, în timp ce Priestley a fost ocupat cu un pamflet despre "Corruptions", el
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
drept „Gunpowder Joe”. După publicația acestei chemări aparente la revoluție din mijlocul Revoluției Franceze, pamfletarii și-au intensificat lupta împotriva lui Priestley iar el și biserica sa au fost chiar amenințați cu acțiuni juridice. În anii 1787, 1789 și 1790, disidenții au încercat din nou să abrogheze Testele și Actele Corporației. Deși la început se părea că ei ar reuși, din 1790, cu frica unei revoluții ce părea că se ivește din Parlament, puțini au fost influențați de chemarea la revoluția
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
frica unei revoluții ce părea că se ivește din Parlament, puțini au fost influențați de chemarea la revoluția pentru drepturile egale. Pancartele politice, unele dintre cele mai eficace și populare forme de mass-media de la aceea vreme, i-au distrus pe disidenți și pe Priestley. În Parlament, William Pitt și Edmund Burke nu au susținut abrogarea, această faptă fiind o trădare care i-a înfuriat pe Priestley și pe prietenii săi, care așteptau sprijinul celor doi. Priestley a scris o serie de
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
prietenii săi, care așteptau sprijinul celor doi. Priestley a scris o serie de "Scrisori către William Pitt" și de "Scrisori către Burke" încercând astfel să-i facă să se răzgândească, dar aceste publicații mai mult au ridicat populația împotriva sa. Disidenții ca Priestley care au sprijinit Revoluția Franceză au intrat sub suspiciunea crescândă și sub scepticism cu privire la creșterea revoluției. În propaganda sa împotriva „radicalilor”, administrația lui Pitt a folosit declarația „prafului de pușcă” pentru a susține că Priestley și alți disidenți
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
Disidenții ca Priestley care au sprijinit Revoluția Franceză au intrat sub suspiciunea crescândă și sub scepticism cu privire la creșterea revoluției. În propaganda sa împotriva „radicalilor”, administrația lui Pitt a folosit declarația „prafului de pușcă” pentru a susține că Priestley și alți disidenți doreau să răstoarne guvernul. Burke, în lucrarea sa faimoasă "Reflections on the Revolution in France" (1790), i-a legat pe filozofii naturali și în special pe Priestley de revoluționarii francezi, scriind că radicalii care au suportat știința în Marea Britanie „au
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
ar trebui să fie baza societății civile, în timp Priestley, un preot disident, a susținut că religia nu poate furniza baza societății civile și ar trebui să fie limitată la viața privată a fiecăruia. Dușmănia care a fost construită între disidenți și suporterii revoluționarilor americani și francezi a dispărut în luna iulie a anului 17911. Priestley și alți disidenți au plănuit să aibă o cină comemorativă pentru aniversarea Căderii Bastiliei, o acțiune provocatoare într-o țară în care mulți au dezaprobat
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]