1,706 matches
-
schimb, limitările spațiale ("fracția"), ori temporale ("secundă") obișnuite. În această existența originară, "substituțiile ferestrelor" - "the vacant eye-like windows" din povestirea lui Edgar Poe - , entitățile primare, pure, virtuale, impasibile și inactive, inconștiente, semnificând existența în sine, pe cale să se actualizeze, prin disociere, să devină, cu alte cuvinte, o existență pentru cineva (poetul), "entre (...) dans un espèce de circuit avec le présent" [intra într-un fel de circuit cu prezentul]24, în fapt, cu conștiința ("vegetale[le]25 raze"), care nu-i, să
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
normele morale, dar nici nu le interiorizează, deci nu le transformă în trebuințe. Ceea ce îl interesează este nu să fie moral, ci să , această înseamnă „afișarea de sentimente, opinii pe care individul nu le are. Ea este, ca dedublare, o disociere a unității personalității morale asociată cu grija permanentă de a nu se observa acest lucru”. pară moral, să fie recunoscut de ceilalți ca fiind moral. Individul duplicitar își ascunde intențiile, convingerile, trăirile prin mimarea Ipocrizia are atât temeiuri subiective (interesul
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
structură. Nu putem înțelege și analiza nici o operă literară fără să ne referim la valori, însuși faptul recunoașterii unei anumite structuri drept "operă literară" implică o judecată de valoare. Eroarea fenomenologiei pure constă în aceea că socotește posibilă o asemenea disociere, că socotește că valorile sunt suprapuse structurii, că ele nu sunt inerente structurii. De această eroare de analiză suferă și pătrunzătoarea carte a lui Roman Ingarden, care încearcă să analizeze opera literară fără referire la valori. Rădăcina greșelii se găsește
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
să ilustreze diversitatea în unitate, sub semnul inconfundabil al maiorescianismului și militantismului estetic. Însuși Vladimir Streinu, în binecunoscutul său eseu Critica literară românească dintre "-", publicat în " în câteva numere ale revistei "România literară", face o serie de necesare apropieri și disocieri între confrații de generație: "...ei practică o critică aplicativă asupra literaturii timpului în recenzia săptămânală și în eseul generalizat, inițiază reexaminarea scriitorilor clasici în sinteze monografice, întreprind studii de erudiție literară, compun ediții critice savante, câțiva devin autori ai câte
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
orientare estetizantă o dau desigur revista "Literatorul" și cel mai de seamă reprezentant al grupării, Alexandru Macedonski. Revista "deschide cel mai cuprinzător capitol din istoria lirismului român, prin influența directă a conducătorului ei." Vladimir Streinu observă cu subtilitate efortul de disociere ideologică al periodicului macedonskian: "În contra direcției socotită germanizantă "Literatorul" va susține modalitatea literară a latinității noastre; în contra așa-zisului cosmopolitism și universalism estetic, va recomanda scriitorilor identitatea națională; până și în contra ateismului grupării din Iași, va înscrie pe stindardul său
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a părut că romanitatea noastră se exprimă deplin." Comentând volumul apărut postum, Studii de literatură universală, ", ediție și prefață de George Muntean, Gabriel Dimisianu vorbește cu legimitate despre vocația universalistă a lui Vladimir Streinu, despre "spiritul de echilibru care priveghează disocierile criticului." Încheierea este probantă din perspectiva unei evaluări comprehensive: "Raționalismul consecvent și toleranța încadrată în principii, rigoarea judecății și demnitatea înaltă a expresiei, spiritul echilibrat, năzuind spre construcțiile armonioase, iată însușiri ale acestei eseistici care l-au atașat indestructibil pe
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
năzuind spre construcțiile armonioase, iată însușiri ale acestei eseistici care l-au atașat indestructibil pe Vladimir Streinu maiorescianismului activ..." . În volumul intitulat atât de frumos Singurătatea lecturii , criticul ieșean Daniel Dimitriu se ocupă exclusiv de poetul Vladimir Streinu. Câteva fine disocieri din finele articolului Vladimir Streinu poet, privind vocația poetică și vocația critică, merită întreaga noastră luare - aminte: "Criticul Vladimir Streinu nu dă impresia că are în față probleme insolubile. Poetul da. Și aceasta dă relief personalității creatoare luate în ansamblu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
La începutul anilor 1670 disputa din jurul lui Hobbes va face din gândirea hobbesiană "o referință culturală importantă. Hobbismul ca expresie a abuzului devenise o parte integrantă a polemicii politice și religioase, semnificând limitele inacceptabile ale discursului public"76. Asocierea sau disocierea hobbismului de patriarhalism și de partida monarhistă a condus la necesitatea unei reevaluări a dreptului natural. Pe de o parte, anglicanii radicali respingeau anti-episcopalismul lui Hobbes și îi acuzau pe dizidenții puritani că folosesc argumentele ateiste sau eretice ale lui
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
tiparelor. - Concasajul, distrugerea, s-ărâmarea vizează schimbarea unor mentalități, a unor puncte de vedere, concepții privitoare la un -enomen sau obiect, eliminarea “ochelarilor de cal”, care strâmtează orizontul. În acest scop, pot -i utilizate diverse operații, precum spargerea, distrugerea, ridiculizarea, relativizarea, disocierea, diminuarea, inversarea. - În cadrul metodelor antitetice sunt cuprinse și exerciții bazate pe întrebarea “ Ce se poate -ace cu (un anumit obiect)?” - având una din condiții: -ără a modi-ica obiectul; utilizând -orma inițială sau modi-icând-o; utilizând proprietățile sale materiale. - Antitextul sau dialectica
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cocuta BUNDUC, Liviu RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92838]
-
ar fi, bineînțeles, "sângele". În al doilea rând, Hitler apelează la un "instrument proiectiv"405, cu alte cuvinte, la "procesul "curativ" prin care cineva se debarasează de propriile neajunsuri proiectându-le asupra unui țap ispășitor, astfel garantându-și purificarea prin disociere"406. Această trăsătură, observă Burke, este prin excelență medicală, întrucât, cum știm, o dată ce omul se confruntă cu un dușman exterior, disociat, măcar la nivel simbolic - nu mai puțin eficient, însă! - de propria persoană, "lupta" devine mult mai ușoară. Evident, observă
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
activitățile celorlalte "rase""409. În al treilea rând, notează Burke, este vorba despre o consecință a celor două aspecte menționate în prealabil: "renașterea simbolică"410. Cu siguranță, o persoană care crede în propria "demnitate înnăscută" și s-a "purificat prin disociere" va avea o "viziune "pozitivă" despre viață"411, va simți că progresează, înaintând spre un scop. În acest caz, observă Burke, poate mai mult decât în celelalte, Hitler "dă o turnură malignă unui aspect benign al gândirii creștine"412, susținând
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
i se identifice cauza. Cauza este de natură "rasială". Cauza este evreul. Evreul înseamnă distrugere. Pentru a continua propriul proiect (constructiv), arianul "trebuie să distrugă distrugerea întreprinsă de evreu"420. Mai mult, notează Burke, Hitler nu va renunța niciodată la disocierea dintre starea proastă a Germaniei și războiul mondial în care țara se angajase. Pentru conducătorul fascist, factorii economici rămân, mereu, pe plan secund sau chiar terț, în timp ce "factorii politici, etico-morali, precum și cei legați de sânge și de rasă, erau de
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Nu întotdeauna un drum social spectaculos prin ascensiunile sale uimitoare este dublat de o devenire umană, de o primenire a energiilor. Există și parcursuri aparent umile care ascund o altitudine interioară nebănuită. Înțelegerea a ceea ce se întâmplă cu tine și disocierea părții negative din întregul devenirii pentru a o converti la pozitiv, este o mare izbândă pe care societatea noastră grăbită nu mai pare să dea doi bani. Individul însă are nevoie de sens. În absența sensului, viața lui nu mai
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pe care îl desprinde din ea însăși pentru a focaliza asupră-i compasiunea. Biata Ly își pierde dantura și suplețea pielii, biata Ly șchiopătează, biata Ly e luată în balon de necunoscuți pe stradă: Uite baba! Ceea ce rămâne din această disociere este însă un personaj care renaște din propria sa ardere. Corespondența cu fiica ei o remontează, îi irigă potențialul sleit de istorie, îi dă puterea de a supraviețui. Gândul reîntâlnirii, deși adesea suspendat, uneori pulsează forță în sărmana făptură îmbătrânită
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cu tradiții (sau mai bine spus cu netradiții) specifice, cu multe ambiguități, duplicități și jocuri de culise. La porțile Orientului, nimic, sau aproape nimic, nu este și nu poate fi descris în culori riguros tranșante, în alb și negru, prin disocieri radicale perfect delimitate. Intervin mereu nuanța, aproximativul, chiar echivocul. Iată, de pildă, cazul unui romancier (facem numai tipologie), care a făcut adesea aluzii anticeaușiste, dar nu și radical anticomuniste. El a criticat aberațiile sistemului, dar n-a respins niciodată sistemul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de la orice exigență radicală, exterioară, deoarece nu se considera ca făcând parte din categoria celor vizați sau vinovați; o autoiluzionare morală compensatorie îl salva de la dezastrul etic; 2. a sta de vorbă cu organele sistemului însemna, în conștiința sa, dimpotrivă, disocierea, delimitarea, distanțarea netă de sistem, definit în mod precis ca principiul răului; o rezervă de puritate funciară îl făcea deci să se considere distinct, nepoluat, chiar și după astfel de contacte profund impure; o altă lume, cu care dintr-un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
chiar în nas. Se confruntă de fapt două structuri morale, sociale și ideologice. Două tipuri umane, între care dezgustătorul om nou ceaușist. La limită, chiar două Românii. Mesajul Doinei Cornea ne ajută să vedem cu și mai mare claritate această disociere și situație dificilă. Iată de ce cartea sa este de o evidentă actualitate și de o reală semnificație. Trebuie citită și ca un breviar de edificare morală și de înțelepciune politică. Ea reprezintă întâi de toate primul document organizat și dezvoltat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Și, de fapt, la marii creatori ele au și dispărut. Pur și simplu ele nici nu există. Apariția unui nou tip de scriitor cu dublă și pe deplin firească identitate: a fi român și european în același timp, fără nici o disociere (după cum am subliniat anterior), constituie o a doua formă de depășire profundă a complexelor identității. A avea o dublă calitate nu mai constituie un defect, o anomalie sau un conflict, ci reprezintă doar o nouă formă de sinteză. A cultiva
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ale țarului. Londra nu dădea însă semne că ar și „asculta” rapoartele lui Blutte, acestea fiind doar „auzite”, fără ca nici o decizie să fie luată pentru a contura o politică mai fermă față de Rusia pe tărâmul chestiunii românești. însuși Metternich critica disocierea chestiunii românești de cea greacă, lipsa unor garanții colective asupra Principatelor, ca și conciliatorismul englez față de Rusia: „Excluzând teritoriul european al Turciei de sub garanția generală a statelor europene, s-a făcut o mare greșeală. A doua greșeală, mult mai gravă
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
a tulburărilor dislipidemice și ale presiunii arteriale pot fi mai largi sau mai strânse. Determinarea LDL mici și dense, de exemplu, nu se face de rutină, conducând astfel la o subevaluare a tulburărilor metabolismului lipidic. Când putem vorbi de o disociere între T2DM și sindromul dismetabolic? Teoretic (și practic s-ar putea spune) într-o singură situație: când în loc de hiperinsulinism (considerat factor patogen central în geneza sindromului), înregistrăm un hipoinsulinism (relativ uneori, absolut alteori). Chiar și așa, sunt puține cazurile de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
contingentă, designatori redați prin structuri cu determinanți nehotărâți), într-o mișcare neîntreruptă "pe verticală, în sus și în jos, de la om la zei, de la "derivă" spre "primordialitate", de la denominabil la de-ne-numit"181. 4.5. Spre "mitologia mitului". Numele transparent În legătură cu disocierea dintre proza fantastică și cea mitică, Ștefan Borbély făcea o subtilă distincție metodologică, pornind de la două scrisori ale lui Eliade: una către Mircea Handoca, în care vorbește despre Pe strada Mântuleasa, "o lungă povestire fantastică (eu i-aș zice mitologică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în care mitul "încă mai este viu" Eliade distinge: "istorii adevărate" (miturile) și "istorii false" (basmele, fabulele). "Istoriile adevărate" sunt cele referitoare la originile lumii având ca protagoniști ființele divine, supranaturale; cele "false" povestesc isprăvile eroului excepțional (pp. 8-9). Folosind disocierea lui Eliade, sacru-profan, "istoriile adevărate" intră în categoria sacrului, pe când cele "false" se încadrează în dimensiunea profanului (p. 9). Spre deosebire de basme care "pot fi povestite oricând și oriunde", miturile sunt recitate doar "în cursul unui interval de timp sacru" (p.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
francez îl numește "marea paradigmă a Occidentului"833. Prin ce se caracterizează "marea paradigmă a Occidentului"? După Morin 834, aceasta a fost formulată de către Descartes și impusă prin dezvoltarea istoriei europene după secolul al XVII-lea. Ea stă sub semnul disocierii carteziene dintre subiect și obiect și al metamorfozelor acesteia, traversând întregul univers: suflet corp, spirit materie, calitate cantitate, finalitate cauzalitate, sentiment rațiune, libertate determinism, existență esență etc. Relația logică pe care o impune este disjuncția. Ea împarte câmpul epistemic în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
factorii de transcripție NF-kB. În forma lui inactivă, NF-kB este un complex alcătuit din 3 subunități: o subunitate de 50 kDa, alta de 65 kDa și o subunitate inhibitorie (IkB). Complexul NF-kB se află în citozol și este activat prin disocierea subunității inhibitorii. Recent, Flamez și col. (61), folosind analiza particulelor exprimate în celule β stimulate, subliniază posibila lor participare în mașinăria insulinosecreției. În general, efectele rapide ale glucozei asupra insulinosecreției depind în mare parte de modificările alosterice sau covalente în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
57]. Oferta de oxigen miocardic este direct proporțională cu conținutul arterial în oxigen și cu fluxul sanguin coronarian. Conținutul arterial în oxigen este dependent de cantitatea de hemoglobină, de presiunea parțială a oxigenului și de factorii care afectează curba de disociere a oxihemoglobinei. Fluxul sanguin coronarian este dependent de tensiunea arterială diastolică și de cea sistolică, fiind invers proporțional cu rezistența vasculară coronariană. Pentru a asigura un consum optim de oxigen, valoarea hemoglobinei trebuie să fie între 10-12 g/dL, presiunea
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]