1,397 matches
-
ca sănătate sau boală, în raport cu circumstanțele vieții individului. Pentru H. Ey, conform doctrinei organo-dinamiste, enunțată de el, disoluția ierarhiei funcțiilor se traduce prin tulburări negative și prin tulburări pozitive reacționale. În sensul acesta vom avea în față două aspecte: a) Disoluții globale la nivelul funcțiilor de sinteză ale vieții psihice (tulburările psihice); b) Disoluții funcționale la nivelul funcțiilor senzorial-motorii (tulburările neurologice). În condiții psihopatologice asistăm la mai multe modele de dezintegrare ale sistemului personalității, fiecare dintre acestea având o specificitate și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
organo-dinamiste, enunțată de el, disoluția ierarhiei funcțiilor se traduce prin tulburări negative și prin tulburări pozitive reacționale. În sensul acesta vom avea în față două aspecte: a) Disoluții globale la nivelul funcțiilor de sinteză ale vieții psihice (tulburările psihice); b) Disoluții funcționale la nivelul funcțiilor senzorial-motorii (tulburările neurologice). În condiții psihopatologice asistăm la mai multe modele de dezintegrare ale sistemului personalității, fiecare dintre acestea având o specificitate și o dinamică proprie. Le vom descrie pe fiecare în continuare. 1) Deficiența Deficiența
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intelectuală a proceselor mnezice; - memoria afectivă, constă în evocarea unei amintiri legată de starea afectivi care o însoțește. După J. Delay există trei niveluri psihologice ale proceselor mnezice, care exprimă, de fapt, nivelurile de evoluție, dar și pe cele de disoluție ale acesteia. Ele sunt următoarele: a) memoria senzorio-motorie privind amintirile elementare ale senzațiilor și mișcărilor; b) memoria autistă raportată, la vise, delir, cu un caracter strict personal și care exprimă o funcție a inconștientului; c) memoria socială, caracterizată prin „conduita
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de natură intelectuală privind elaborarea gândirii abstracte sau sintetice de diferite grade și intensități. Afaziile reprezintă un grup mare de tulburări reprezentate prin diferite tipuri clinice de afectare a limbajului, așa cum se poate vedea mai jos: - afazia globală constă în disoluția limbajului în totalitatea sa, atât în ceea ce privește înțelegerea, cât și expresia vorbirii, - afazia senzorială (Wernicke) interesează elaborarea limbajului, identificarea și înțelegerea simbolurilor verbale sau scrise (surditate și cecitate verbală); - afaziile sintactice sunt reprezentate prin două forme clinice: agramatismul lui Pick, în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unui cuvânt, „imaginea acustică” a acestuia (aspectul formal) cu „conceptul” pe care-l exprimă (aspectul intern), sau un „signifii” cu un „signifiant”. În cazul disociației limbajului, S. Piro remarcă existența următoarelor aspecte psihopatologice: creșterea haloului semantic, distorsiunea semantică, dispersiunea semantică, disoluția semantică. În afara celor mai sus menționate, se mai descriu și alte particularități psihopatologice ale limbajului bolnavilor psihici reprezentate prin următoarele aspecte: a) Tulburări ale ritmului vorbirii: logoreea. În crizele maniacale, discursul sărac în cazul melancoliei, stereotipiile verbale ale schizofreniei. b
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în mod deosebit de etiologia acestuia, aducând importante completări la datele anterioare. Tratatele clasice de psihiatrie, recunosc chiar o afecțiune psihică bine individualizată, în sensul acesta: „confuzia mintală”. Sindromul confuzional este un sindrom mintal generalizat acut sau subacut, caracterizat printr-o disoluție, mai mult sau mai puțin rapidă și completă a stării de conștiință cu obnubilare, optuzie intelectuală, lentoare a percepțiilor și a proceselor de orientare și identificare. Sinteza mintală se efectuează cu greutate întrucât datele perceptive și cele mnezice sunt incomplete
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta vine în contact. Aceste viziuni au un caracter halucinator, cu o încărcătură afectivă variabilă de factură penibilă și anxioasă sau chiar terifiantă, declanșând reacții diferite din partea bolnavului. Delirul oniric este, de regulă, asociat cu confuzia mintală, rezultând dintr-o disoluție a stării de conștiință, cu ștergerea facultății de percepere a realității (Chaslin, Charpentier). El apare în mod frecvent în cursul intoxicației alcoolice, în care delirul oniric halucinator este deosebit de intens. Delirul oniric prelungit, cu o mare încărcătură anxioasă, poate duce
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a Bolilor) și DSM (manualul american de diagnostic statistic al bolilor psihice), așa cum se poate vedea, comparativ, mai jos: CIM DSM 1) Nevroză de angoasă - panică - anxietate generalizată 2) Isterie a) cu conversie - tulburări de conversie - dureri psihogene b) cu disoluție - amnezie psihogenă - fugă psihogenă - personalitate multiplă - somnambulism 3) Nevroza fobică agorafobie cu atacuri de panică - agorafobie fără atacuri de panică - fobie socială - fobie simplă - angoasă de separație 4) Nevroză obsesivă - tulburări obsesiv-compulsive 5) Depresie nevrotică - depresie majoră (episod izolat fără
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aspecte se raportează la „dispozițiile morbide” ale personalității legate de un anumit „teren” sau „constituție” favorizantă. b) Procesul psihotic desemnează dinamica sau evoluția temporară a psihozei, ca manifestare psihopatologică de dezorganizare a sistemului personalității bolnavului respectiv, în conformitate cu teoria organizării și disoluției personalității formulată de H. Jackson și reluată în psihiatrie de H. Ey. c) Boala psihică este reprezentată prin specificitatea tabloului clinic al psihozei, în raport cu funcțiile psihice afectate în mod direct (exclusiv sau preponderent), precum și cu modelul de evoluție clinico-psihiatrică al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesta, de viața sa afectivă. Toate aceste aspecte contribuie la formarea convingerii delirante a bolnavului respectiv, în virtutea lor ordonându-se reacțiile, acțiunile și comportamentul acestuia. În cadrul stărilor delirante H. Ey distinge următoarele două aspecte: experiențele delirante acute care reprezintă o disoluție de diferite grade, temporară, a personalității și conștiinței cu eliberarea unor imagini similare celor din cursul visului; organizările delirante cronice ale personalității în care sunt incluse următoarele aspecte: o anumită predispoziție ereditară, cronicizarea unui episod oniric, o tulburare primară a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o întâlnim în demența senilă simplă. Sentimentele afective și cele morale sunt, în general, bine conservate. 3) Demențele abiotrofice presenile Acest grup de demențe apar în perioada presenilă datorită unui proces specific de abiotrofie cerebrală, care antrenează o stare de disoluție progresivă a funcțiilor instrumentale ale limbajului, praxiilor și gnoziilor. Se constată o atrofie corticală cu predominanță lobară, ca localizare cerebrală. Din punct de vedere psihopatologic și anatomo-clinic se descriu două forme clinice: demența Pick și demența Altzheimer. Debutul clinic al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
motorii, raportată la o experiență psihotraumatizantă anterioară și care marchează persoana și conduita acesteia. Confabulație: fabulație morbidă legată de o tulburare de imaginație, adesea de factură delirantă. Dispoziție constituțională patologică a unor indivizi. Confuzie mintală: tulburare psihică caracterizată printr-o disoluție, mai mult sau mai puțin rapidă a conștiinței, cu obtuzie intelectuală, lentoarea percepțiilor, a orientării și recunoașterii. Sinteza mintală este dificilă. Tulburări mnezice fragmentare. Operațiile intelectuale sunt grav afectate sau imposibil de realizat. Constituție: tip structurat somatic specific (biotip) având
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
toate celelalte 8. Este vorba despre necesitatea imperioasă de a gîndi ceea ce se află între discipline, ceea ce le traversează și le depășește: omul. Teoria posibilelor-imposibilelor este o antropologie. Transdisciplinaritatea este o exigență morală, o necesitate politică, conturîndu-se ca reacție la disoluția ideii de om, promovată mai ales de științele umane. Să reluăm expresia poetului. Demersul transdisciplinar este o cărare și mai puțin bătută. Cărare care străbate, cărare care taie de-a curmezișul, o cale plină de riscuri: "Transdisciplinaritatea ne obligă să
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
primul deceniu de ajustări după Războiul Rece. Se poate afirma că evoluțiile recente reflectă o revenire la instabilitatea internațională și la balansarea marilor puteri, care au fost anticipate de multă vreme de neorealiști. Așadar, vom examina măsura în care aparenta disoluție a alinierii la marile puteri poate fi înțeleasă ca reflectând predicțiile neorealiste despre ordinea emergentă post-Război Rece. Imediat după 11 septembrie 2001 comentatorii s-au grăbit să afirme că era vorba de primul atac direct, la scară mare asupra teritoriului
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
morală. Ca urmare, proletariatul trebuie să cucerească puterea politică și să folosească în acest scop "violența pentru a distruge violența" căreia i-a fost victimă. Ajuns la putere, proletariatul va distruge proprietatea privată și celelalte "cauze" ale înstrăinării sale. Anunțând disoluția ordinii existente până atunci, proletariatul nu făcea decât să exprime secretul propriei sale existențe, considerându-se dizolvatorul efectiv al acelei ordini mondiale. VII. GERMANIA ÎN REVOLUȚIA EUROPEANĂ DE LA 1848 1. Contextul european Favorizată de gravele dificultăți economice, susținută de liberali
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
principiul autodeterminării. Doctrina politică a Austriei Mari, așa cum este descrisă în lucrarea lui Aurel C. Popovici, apărută în 1906 la Leipzig, se află în opoziție cu sistemul dualist, despre care autorul scrie că "a purtat în el, dintru început, germenele disoluției" (op. cit., p. 143). 564 N. Iorga, Originea și desvoltarea statului austriac zece lecții făcute la Iași, Tipografia ziarului Neamul Românesc, Iași, 1918, p. 117. 565 M. F. Boemeke, G. D. Feldman, Elisabeth Glaser (ed.), op. cit., p. 190. 566 R. Johannet
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
o normă de cordialitate prudentă, cu deosebire, observabilă în societăți nordice foarte modernizate economicește". Între timp, se pare că "molima" s-a extins peste întreaga Europă și Americă de Nord. Nu este uitată nici familia tradițională, aflată într-o accentuată disoluție. "La întîlnirea dragostei sexuale cu prietenia și economia stă familia, care pretindea să le lege pe toate trei prin autoritate. Ca unitate economică ea continuă să existe, galvanizată prin legi și prin tehnica vieții zilnice. Însă autoritatea părintească se surpă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nouă împărțire teritorială a țării fără o consultare publică în această chestiune, fără să explici detaliat cum se vor separa competențele pe fiecare strat de administrație și care e calendarul fezabil al unui asemenea proiect. Cum s-ar putea justifica disoluția nivelului departamental (județul de azi), deși absolut toată lumea civilizată l-a păstrat, modificând doar competențele alocate lui (adică ceea ce în păsăreasca europeană se numește principiul subsidiarității și care ar putea fi exemplificat astfel: finanțarea grădinițelor și a școlilor primare se
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sunt reprezentări în teritoriu ale ministerelor care au obligația de a veghea la aplicarea politicilor naționale în domeniu. Din aceste poziții, ele controlează autoritățile locale; ca să le treci în subordinea acestora trebuie să fii smintit și să generezi cu adevărat disoluția statului, pentru că primarii vor tinde, în mod natural, să transforme orașul în feuda personală. De exemplu: la Iași, în fața Halei Centrale, odată cu lucrările la un pasaj subteran, a fost descoperită singura construcție de arhitectură civilă din acest oraș (unde doar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
scuze și pretexte pentru a tolera lipsa de libertate din Orientul Mijlociu"; "democratizarea Orientului Mijlociu este un proiect cu o importanță istorică al cărui rezultat nu poate fi predeterminat. Cel puțin două elemente vor fi indispensabile pentru succesul acestui proiect. Primul, disoluția tiraniei și a mișcărilor bazate pe violență din țările Orientului Mijlociu este o precondiție care precede stabilirea unui guvern reprezentativ funcțional. Cel de al doilea, bazat pe largi coaliții internaționale și în primul rând pe alianță Americano- Europeană, va juca
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
din cu totul alte rațiuni -, o vedetă de film, precum Shirley MacLaine, nu se mulțumește să-și publice doar o singură (auto)biografie, ci - până În 1993 - nu mai puțin de șapte! Biografii din ce În ce mai „autorizate”, nuanțând și remodelând aceleași evenimente până la disoluția totală. Am ajuns, așadar, Într-un moment În care literatura autobiografică a atins o culme a popularității și, de ce nu, chiar a valorii estetice. Invazia masivă de jurnale, memorii, autobiografii răspunde În primul rând unei nevoi psihologice: o nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
premeditare e aproape Întotdeauna fals. În loc să oglindească, el interpretează și, În loc să exprime, propune varianta trucată a unui Întreg care-și permite luxul să ignore tocmai detaliile care-l compun. Ego-grafii Autoportretul se află la antipodul demersului deconstructivist și al filozofiei disoluției. El organizează nu doar segmentele, fragmentele, așchiile de realitate, ci și energia internă a eului. Mobilizat și adus la suprafață, acesta suferă un proces de obiectivare ce scapă de sub controlul tiraniei auctoriale, oferindu-se, În schimb, acesteia, drept nemiloasă oglindă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ivește o tensiune, În urma căreia autorul trece grija construcției pe seama timpului. Opțiune nu lipsită de ciudățenie, pentru că același timp care edifică ampla construcție o și erodează interior, o distruge. Altfel spus, principiul Însuși al scrierii jurnalului este autodistrucția 43. Dar disoluția jurnalului Înseamnă și disoluția eului. Nemaiavând un spațiu de manifestare, acesta dispare, constrâns la o nesfârșită tortură interioară. Din această cauză, misticii, marii mistici nu au scris jurnale intime: dezagregarea eului nu Îngăduie ordonarea În jurul tiraniei temporale. În cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
căreia autorul trece grija construcției pe seama timpului. Opțiune nu lipsită de ciudățenie, pentru că același timp care edifică ampla construcție o și erodează interior, o distruge. Altfel spus, principiul Însuși al scrierii jurnalului este autodistrucția 43. Dar disoluția jurnalului Înseamnă și disoluția eului. Nemaiavând un spațiu de manifestare, acesta dispare, constrâns la o nesfârșită tortură interioară. Din această cauză, misticii, marii mistici nu au scris jurnale intime: dezagregarea eului nu Îngăduie ordonarea În jurul tiraniei temporale. În cel mai bun caz (Ignațiu de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
viața extrafamilială s-a extins, această formă a instituțiilor medico-sociale tinde să fie principala formă optimă de acordare a îngrijirii unei persoane dependente. Accesul la astfel de servicii poate împiedica apariția unor disfuncționalități în cadrul familiei, cea mai gravă fiind chiar disoluția acesteia, cu efecte dintre cele mai traumatizante asupra tuturor celor implicați. Astăzi, din pricina abordării fragmentare a problemelor de sănătate, există încă tendința ca spitalele să despartă pacienții de familiile lor (prin interzicerea vizitelor, prin ignorarea efectelor pe care spitalizarea le
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]