9,387 matches
-
mănânci nimic? - Ba da, aș mânca ceva dacă se poate! În timp ce mânca, făcea pauze mici, își exprima exuberant bucuria și reda fragmente din discuția avută cu omul care îi întinsese o mână de ajutor tocmai când se afla în pragul disperării. - Și cu nunta, ești hotărât, Vișinel? - Da, mami, da...! -Nu ar trebui să te mai gândești? Mulți ne vor judeca pe noi pentru neputința de a te sfătui, de a te orienta pe un drum mai puțin riscant. Viața e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de vindecare - de ce nu? În cele din urmă, după alte zile de cercetare amănunțită a ciudatului caz care devenisem - caz nemaiîntâlnit de lumea medicală până atunci, după cum se afirma, ai mei (care În tot acest timp trecuseră prin toate fazele disperării, si nu voiră sub niciun chip sa semneze pentru a fi transportat la clinici mai avizate, de peste hotare - mai ales mama, biata de ea, se opusese cu vehemență!) hotărâră, sfătuiți și de directorul spitalului si de alți medici ori apropiați
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că nu a mai rezistat presiunii create, pedepsei cum Începuse el să o numească, și s-a apucat de băut, din ce În ce mai mult, devenind, cu timpul, de nesuportat, abject și violent În limbaj. Noaptea putea fi auzit strigând În balcon, spre disperarea vecinilor treziți din somn și a mamei mele, acoperită de groază și de rușine. Scotea niște sunete prelungi, de lup urlător la lună, după care un interminabil șir de “iartăăă-l, Doamneeee..., iartăăăăăă-l...” Apoi se covrigea la marginea patului, cu mâinile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de algebră peste cap, atunci când eram scoși la tablă și Încurcam formulele matematice. Era foarte slabă, exagerat de slabă, tipa asta, cu niște mâini atât de subțiri, de te așteptai să se rupă din clipă În clipă. Și totuși, spre disperarea noastră, nu se rupeau deloc. Ba, mai mult, pot spune că avea o forță În ele care ne Înspăimânta. Odată l-a pocnit peste ureche cu dosul palmei ei sfrijite atât de tare pe unul dintre colegii mei, că acestuia
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai văzut de secole (el nu mă vizitează de ani buni, din cauza lui Țiți Mițura, care a scornit tot felul de mizerii, de insinuozități pe seama noastră). Nici nu mi-e sete, nici foame nu-mi este. Trăiesc În mijlocul unei mari disperări, care mă macină tot mai adânc. Deschid șifonierul și privesc hainele Melaniei. Le mângâi cu o mână tremurătoare. Parfumul lor Îmi recreează imaginea părului ei bogat, a corpului ei divin. Deschid și ușa din stânga șifonierului. Sacoul meu gri-cenușiu și pantalonii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
copilărie, fata vecinilor pe care am poreclit-o „fetița cu chibriturile” pentru că odată, din greșeală, a aprins rochița păpușii ei preferate, care a ars toată, și Duța a plâns ore În șir cu mari sughițuri până s-a Învinețit, spre disperarea lui tanti Valeria, și a murit subit, stârnind În urma ei un val uriaș de dureri și de regrete. I-am vorbit despre nemernicul de Igor, cel care m-a bătut cu urzicile peste picioare până am leșinat de durere, pretinzând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vânt; devenise lividă. Din obraji îi fugise tot sângele, abia putând să articuleze câteva cuvinte: - N-am nimic, Ina, scuză-mă, nu mă simt bine, vreau să merg acasă... vreau să merg acasă, acasă... repetă ea cu un aer de disperare. Tatăl Inei se oferi să o conducă, casa Olgăi fiind foarte aproape de cea a Inei. Văzând-o pe Olga la poartă, însoțită de doi bărbați care-i sprijineau mersul instabil, mama ei ieși alarmată în prag, întrebând fără încetare: - Ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
din cauza tulburării permanente a liniștii locatarilor, îndeosebi între anumite ore din zi și noapte, pentru care sunt prevăzute sancțiuni pecuniare în Legea nr.61/1991. Din cauza zgomotelor repetate și interminabile din apartamente, nu rareori vecinii ajung în culmea enervării și disperării, recurgând nu numai la injurii și violențe verbale reciproce, dar și la amenințări cu moartea, existând chiar unele acte preparatorii în acest sens, așa cum s-a întâmplat într-un oraș de provincie, unde un bărbat de 40 de ani a
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
însă nici unul nu a avut curajul să mă întrebe ce se întâmplase, nici măcar managerul. Ziua a decurs cât se poate de normal, ca și cum aș fi avut două picioare. În dimineața următoare m-am trezit din nou într-o stare de disperare, dar eram convins că, dacă îmi păstrez și de data aceasta calmul, voi reuși să mă adaptez la noua mea condiție: acum îmi dispăruse și cel de-al doilea picior. Îmi era imposibil să mă deplasez și cu atât mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Spre ziuă, totuși, am ațipit și, când am deschis ochii, am simțit că-mi lipsea iarăși ceva: mâna stângă. Nu mai puteam să fiu calm, dacă lucrurile continuă în felul acesta, într-o dimineață voi fi dispărut cu totul. Totuși, disperarea era prea profundă pentru mine. Trebuia să ignor acest lucru, să mă comport ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, încercam să mă conving de unul singur că totul se petrecea în mintea mea și că în secunda următoare îmi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu ceea ce-mi mai rămăsese. Mă linișteam treptat. De undeva din afara apartamentului se ivi o mână imensă, înarmată cu o gumă de șters și se apropie de mine. Eram convins că mâna mea dreaptă era cea vizată. Mă cuprinse disperarea. Am început să strig, să implor, să ameninț, să mă ascund. Degeaba. Guma îmi șterse trei degete. Mă zbăteam, dar ceva mă ținea țintuit în scaunul cu rotile. Singura scăpare era să ies din casă, din bloc, din oraș. Goneam
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a renunțat la bomboana și biscuitele de prânz în favoarea puștiului. Acesta ieși entuziasmat, se prinse cu mâinile și picioarele de frânghia care atârna în spatele cabinei, dar nu apucă să facă aproape nici o mișcare, căci mâinile îi alunecară și căzu, în ciuda disperării cu care încerca să se salveze. Ceilalți rămaseră încremeniți, pe bătrân îl înțeleseră, dar nu și pe puști. În orele care urmară nimeni nu scoase nici un cuvânt, apoi doamna începu să plângă și să strige isteric, încât bărbatului și secretarei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nașteri, în ciuda tuturor măsurilor luate de oamenii de pază. Nu putură să meargă mai departe. Holul era despărțit printr un geam securizat, ceea ce constituia o adevărată barieră în calea intrușilor. Soțul Rafirei cu fața lipită de geam căuta însă cu disperare un cadru medical și, văzând o duduie îmbrăcată în halat alb, începu să o implore cu insistență: - Doamna doctor, doamna doctor, vreau să-mi văd copilu’... Olga, fiind în drum spre salonul noilor născuți, cu gândul de a-l liniști
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
avea puțin sprijin în creșterea copilului. Acest lucru o făcea să aibă coșmaruri, nopți de chin, o viață lipsită de lumină. Orizonturile sale se încețoșau fără încetare. Văzându-se în situația de a nu putea ieși din impas, apelă în disperare de cauză la un subterfugiu: îi scrise Inei, nu mamei sale care din prima clipă, când îl văzuse pe Victor îi spusese : Cu prefăcutul ăsta, n-ai să faci casă bună, fata mea! De aceea, îi detalie Inei până în cele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
obstacol ce i-ar fi putut provoca un nou accident. Nu trecuse nici o lună de când Ina primise o misivă de la Olga, în care fiecare rostire era o amărăciune, că poșta îi aduse o alta, și mai amară. De rândul acesta, disperarea părea a fi și mai pronunțată, fiind înscrisă cu litere înnegrite, înspăimântate: Dragă Ina, Această scrisoare pe care ți-o trimit acum este de fapt o continuare la prima, de aceea s-ar putea să te surprindă. Am vrut să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
exigență, fascinat în egală măsură de nebunie și moarte, obsedat de rigoare și de sarcasm clarificator. Pesimismul fundamental îl angajează pe două căi diferite, dar secret complementare: aceea a unei aspre ironii, cu accente deseori nemiloase, și aceea a unei disperări, departe de orice emfază, încăpățânându-se să sape în dureroasa și măreața sa deșertăciune. În ceea ce privește intenționalitatea artistică, revelată printr-o lectură fidelă, care nu ține seama de obscurul simbolism criptic, putem spune că eroul e un visător solitar, izolat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vedeam suprapunându-se în mine, de parcă ar fi fost reflexele mele. Erau toți în mine; și totuși nici unul nu-mi aparținea cu adevărat. Propria-mi fizionomie se modelase oare sub imperiul câtorva excitări misterioase, al unor manii, împerecheri, al unor disperări ancestrale? Depozitar al acestui patrimoniu, eu asiguram deci, inconștient, constrâns de o ridicolă nebunie, persistența unor atare expresii! Poate că fața mea nu trebuia să se elibereze de aceste tentații decât în moarte. Abia atunci, în sfârșit, și-ar găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
exploziei limbajului, a sfîrșit prin a fi Încununat cu Nobelul ...pentru literatură ; nonconformistul Ionesco, virtuozul absurdului, a murit ca un clasic, dublat de un bogat academician burghez ; iar coreutul furiei și al violenței, John Osborne, a fost uns sir, spre disperarea eroului său exemplar, Jimmy Porter... Pedeapsa cumplită a avangardei ? Depinde : pentru unii este uitarea. Pentru alții, vai!, consacrarea...Așa cum urma scapă turma, ariergarda scapă avangarda... În cartea sa Bulgakov și secretul lui Koroviev - volum pe care l-am devorat cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
După cîteva clipe, nu mai res pira. Trecuse din viață În moarte cu simplitatea-i obișnuită. Era 2 iulie 1904. Pendula arăta ora trei. Un fluture mare de noapte, cu aripile negre, intrase pe fereastra deschisă și se izbea cu disperare de lampa aprinsă. Această zbatere Înăbușită În jurul mortului, devenea cu timpul obsedantă. Medicul s-a retras după ce a rostit cîteva cuvinte de consolare. Deodată, o pocnitură veselă: sărise dopul sticlei Începute de șampanie, iar spuma dădea pe dinafară. Fluturele a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
visează apa”; În fine, tot ei, ludicul tandru Îi adresează descumpănitoare rînduri tip „Sunt al dtale. din cap, pînă-n picioare, din tot sufletul, pînă la uitarea de sine, pînă la tîmpenie și pînă la nebunie!”... Hm! Să fie joacă, ori disperare? Discretul Antoșa a luat cu el secretul, În mor mînt ... Oricum, Lika s-a regăsit În Nina din Pescărușul. Dar nu s-a simțit jignită de faptul că aventura ei cu Potapenko a apărut pe scenă, fiindcă totuși Cehov a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pasat. Moldoveanul parcă se scufundase într-o transă hipnotică privind contra mea. După vreo jumătate de minut a dat re-contra, încăpățânat, sfidându-mă. Dacă legile jocului ar fi permis, aș fi dat re-re-contra. Doru păru să mă privească cu o disperare mută. I-am trimis un zâmbet regal și liniștitor. Se resemnă și pasă din nou. Ce să mai vorbim! Partenerul meu mi-a atacat cât se poate de inspirat. Returul meu însă a fost ucigător. Ucigător pentru noi, fiindcă nenorociții
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
toate părțile, cu atât se înmulțeau dilemele, sporindu-mi nehotărârea. O nehotărâre care tindea să se amplifice până la dimensiunile unui blocaj total, menit să aneantizeze orice acțiune. În mod obișnuit, când ajungeam la faza asta, mă apuca un soi de disperare sau de lehamite care mă determinau să las lucrurile să se desfășoare de la sine, mizând mai apoi, când ajungeam la deznodământ în situație de avarie, pe inspirația de moment. Uneori, chiar spre uimirea mea, mă mai descurcam. Acum însă eram
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
berica din punctul în care le lăsaseră. Nea Vasile a fost mult mai înțelept. Nici măcar nu s-a mișcat de pe scaun, dar a continuat să se distreze pe cinste, gratis, ca un băiat deștept ce era, martor la nervii și disperarea celor doi profesori. În cele din urmă, asistentul cel revoltat și-a dus acțiunea până la capăt, uimindu-și mai vârstnicii colegi bine, asta abia prin toamnă, când aceștia au aflat. Ce a făcut? Și-a depus demisia și a plecat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Avu însă proasta inspirație să insiste: "Totuși, ce s-a întâmplat? La cine strigai așa?". "La niște gândaci ordinari!", recunoscu, chiar și spre surprinderea mea, dând dovadă de niște dezinhibiții uimitoare. Moșul meu făcu ochii mari și amuți, căutând cu disperare resurse raționale pentru continuarea acestui dialog. Nu același lucru îl făcu Veronica. Întrebă curioasă nevoie mare: "Vă certați cu gândacii!?". "Păi ce? Credeai că urlu de nebună, aiurea-n tramvai?" Da' ce făceau, doamnă?" "Scriau tot felu' de mizerii despre
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se zburătăceau în cadrul ferestrei, plutind apoi lin către bulevard, spre marea bucurie a trecătorilor. Câteva, urmând o mișcare turbionară de mult mai mică amploare și de sens contrar celei generale, mai planau nițeluș și prin cameră. Dar, spre marea lui disperare, erau foarte, foarte puține comparativ cu cele ce-și luaseră zborul spre exterior. În câteva clipe se dezmetici și trânti furios ușa. Se repezi disperat spre pervaz. Tocmai la țanc pentru a vedea cum aproape un fișic de o sută
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]