1,346 matches
-
poarte", care are adică o anumită experiență în ceea ce privește femeile. Chipeș și misterios, Julien nu poate să nu placă femeilor, indiferent de poziția lor socială. Natura l-a înzestrat cu "una dintre acele figuri fericit alcătuite, la care visează femeile, dar displac tuturor bărbaților". Părul negru și ondulat îi umbrește fruntea netedă și smeadă. Ochii îi sunt întunecați, mângâietori și adânci. Iar "genele lungi și dese împrumutau privirii acea elocvență pătimașă care tulbură în saloane femeile frumoase și mândre și face să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pas de a-l considera o mascaradă, o comedie care stârnește mila. Așa cum afirmă în jurnal, personalitatea sa este una dublă: "nu mi se cunosc decât ideile și gusturile din afară: că iubesc cu patimă cărțile și că nu-mi displac romanele, că îmi place nespus de mult să mă hârjonesc și mă fugăresc cu băieții, [...] și această plăcere înflăcărată pe care mi-o trezesc societatea, dansul, teatrul, balurile și plăsmuirile fanteziei. Ah, ah, ah, ah! Iat-o pe Catherine cea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
normele epocii. Acea partidă prestigioasă, bogată și strălucită pe care o caută cu disperare se va dovedi imposibil de găsit. Un prinț slav pe nume Soutzo, îndrăgostit nebunește de ea, o cere în căsătorie în 1880. Însă tânăra, căreia îi displac averea lui insuficientă și inteligența mediocră, îl respinge disprețuitoare. Cuvintele pe care i le adresează sunt biciuitoare: Nu vă iubesc, așa că faceți avere, jefuiți o bancă sau mergeți acasă și zburați-vă creierii". Din 1878, înțelegând fără îndoială că ambițiile
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
independență se va împlini grație alianței românilor cu rușii, alianță care trebuie să fie înțeleasă pe mai multe nivele: tactic, Rusia fiind puterea care se înfruntă cu turcii; cultural rușii sînt frații ortodocși; dinastic prințului Carol de Hohenzollern nu-i displace să lupte alături de împăratul Rusiei în vreme ce Curțile de la Berlin, Viena și Sankt-Petersburg se consultă asupra problemei ordinii europene în cadrul Sfintei Alianțe. În sfîrșit, identitatea rusă este ea însăși ambivalență și oscilează între occidentalismul mimetic al evoluțiilor din vestul extrem european
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un joc bine temperat, însă riscant, ca orice aventură în neprevăzut - conturul limpede și neobișnuit al unui protagonist de prim rang al culturii române posbelice. Paradoxal, deși mai mult decât îndreptățit să și le asume, lui Mircea Ivănescu i-au displăcut atributele excelenței și termenii sonori din vocabularul îngust al canonizării. Așa cum l-a caracterizat prietenul său Matei Călinescu, Ivănescu a fost un scriitor (și, implicit, un personaj) borgesian, iar acesta e un motiv suficient pentru a-l însoți pe Gabriel
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
să supună ochiul față de puterea ochiului pentru a-și face arătată puterea. Victor Hugo știa despre ce este vorba cînd scria: "A obliga mulțimea să te privească înseamnă a-ți arăta puterea". Îndepărtîndu-i încetul cu încetul pe cei care-i displac sau pe cei care-i sînt potrivnici, conducătorul înalță în jurul lui o vastă oglindă care-i trimite înapoi gîndurile, voința și îi reflectă atotputernicia 531. Acest comentariu vi se va părea sumar cînd știm în ce măsură omul a fost ascultat, adulat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
puternice; - îl deranjează uneori textura hainelor; - este anxios atunci când se afla în apă, când urca pe scara/spalier, când picioarele nu-i ating pământul; - uneori face crize de nervozitate, devine autoagresiv sau se trântește pe jos; - se întâmplă să îi displacă activitățile cu capul în jos - se împotrivește când este îmbrățișat - devine foarte supărat dacă își murdărește hainele, mâinile sau fața - devine nervos, agitat la schimbarea rutinei zilnice Motor - îi plac activitățile fizice (ex. săriturile, ținutul in aer); - îi plac activitățile
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
Ei, dragă fra' Tommaso, fii atent: în ochii multora, eu trec drept un ticălos, sunt, cum să zic?, un infect, ce trebuie evitat. Tommaso asculta în liniște, dar nu își dădea seama despre ce e vorba; omul acela nu-i displăcea; în haosul acelei stranii spovedanii, a acelei grăiri în cascadă, se regăsea ceva intrigant și atractiv laolaltă, mai ales în acea împrejurare. Fusese o zi lungă, iar la gestul săvârșit în Catedrală adăugase fuga de confrați; trebuia să se întoarcă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lățime reprezintă numai 2/5 din lungime. Aceste figuri le-a răspândit în mod neregulat pe o masă și le-a prezentat subiectului spunându-i să aleagă figura care-i place mai mult și să indice pe aceea care -i displace mai mult (sau este cea mai puțin plăcută). Subiectului i s-a atras atenția să considere fiecare figură în ea însăși, fără vreo legătură cu utilitatea sau alte asociații. Dacă subiectul nu se poate decide să aleagă între două dreptunghiuri
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
Refuzul laudelor este plăcerea de a fi lăudat de două ori. (Proverbul Își are originea În cugetările moraliștilor francezi, care nu o dată au sesizat faptul că unii oameni lasă, În mod deliberat, impresia că laudele Îi incomodează sau că le displac, pentru a atrage astfel atenția asupra modestiei lor și a-i face, În felul acesta, pe cei din jur să se simtă obligați să le acorde laudele cuvenite.) Arta de a păstra nu e mai puțin grea ca aceea de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ei rubrică sînt mult mai bine cunoscute și reprezentate În istoria literaturii moderne decît ultima. Nu poate fi vorba nici despre puritatea tipurilor inventariate, căci știe toată lumea, literatura este la fel de umană - și deci impură - precum viața. În ciuda faptului că-mi displac etichetele, În ciuda declarațiilor scriitoarelor franceze care au vizitat Bucureștiul În acest sezon - Claire Légendre și Camille Laurens - este limpede că prima jumătate a schiței tipologice enunțate este apanaj masculin, În timp ce a doua, constituie un domeniu de elecție al mult contestatei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
într-o manieră agresivă. La fel de temerar va rămâne poetul și în volumele următoare; atât limbajul, adesea deloc ceremonios, cât și codul atitudinal pe care și-l impune par a demonstra că el pune preț pe cunoscuta plăcere aristocratică de a displăcea unui public sancționat adesea pentru neînțelegere. De aici, revalorizarea marilor teme, imagini sau mituri poetice, inclusiv a acelora pe care congenerii săi le adulează (un exemplu elocvent este atitudinea total ireverențioasă față de lumină din Plecat sunt de mult din Abdera
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al lui Romanescu trimite, în text sau subtext, la una dintre aceste ipostaze ale timpului, ce adâncește lumea în "limba universală a plânsului". Apare, spre exemplu, un timp-havuz, foarte rar, e adevărat, căci Ioanid Romanescu e un poet căruia îi displace profund să-și imagineze cum arată viitorul, și cu atât mai puțin să creeze utopii. Asta nu înseamnă că nu consideră, cu bine știutul orgoliu, că poate întâmpina cu semeție orice s-ar putea întâmpla: "Acum la toate mă aștept
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și întreaga linie de ansamblare a fost închisă timp de aproape o săptămînă, pînă la finalizarea reparației. Cînd angajatul i-a spus că suspectase ceva, managerul s-a înfuriat, și pe bună dreptate. De regulă, șefii nu agreează surprizele. Le displace în special să fie singura persoană luată pe nepregătite. Informează-ți șeful în legătură cu tot ceea ce se petrece, fără a omite aspectele neplăcute. Adesea evităm să le spunem șefilor lucrurile de genul acesta, deoarece ne facem griji în legătură cu modul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
maturizeze, asumându-și roluri care îi apropie ca vârstă de propriii copii: "În zilele noastre, autoritatea familială s-a diluat. Ea e împărțită în cel mai bun caz cu mama, dar adeseori mama e singură. Cât despre tați, acestora le displace să-și asume rolul: în nici un caz nu vor să pară niște idioți reacționari. Tați-amici și mame-amice". (Sévillia, 2009, p. 20) 2.4. Hedonismul și educația Refuzul maturizării se combină cu sentimentul de vinovăție față de abandonul copiilor, abandon impus de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
exprimăm dezacordul decât după ce am întrebat respectiva persoană care sunt motivele pentru care gândește în felul acesta. De exemplu, Alan Gamer a cunoscut odată pe cineva care i-a spus că sportul lui favorit este vânătoarea. Deși lui Alan îi displace chiar și gândul de a vâna, în loc să spună așa ceva și să dea impresia că întrebările ce aveau să urmeze sunt un interogatoriu, l-a întrebat pe respectivul ce-i place mai mult când merge la vânătoare. Discuția i-a oferit
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
din dorința de a nu fi sursa unor discuții inoportune, 73 neglijează aluziile și faptele celorlalți, îndreptate cu răutate asupra lui; p. 214, r. 6 7 : „nu ne era a învăța, cum nu-i e cânelui a linge sare”învățătura displace de multe ori copiilor, nu prezintă nici un fel de atracție pentru ei; p. 216, r. 22 23 : „Ne-am pricopsit cu cai cu tot” aluzie ironică adresată omului care a pierdut toate bunurile materiale în urma unor conjuncturi nefavorabile; r. 31
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
pe DESTINATOR (mai degrabă decît pe unul din ceilalți FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII), el are (în principal) o funcție emotivă. Mai exact, se poate spune că acele pasaje din narațiune care se concentrează asupra NARATORULUI îndeplinesc o funcție emotivă: Îmi displace profund să evoc evenimentele care s-au întîmplat atunci". ¶Jakobson 1960 [1964]; Prince 1982. funcție expresivă [expressive function]. Vezi FUNCȚIE EMOTIVĂ. ¶K. Bühler 1934; Jakobson 1960 [1964]. funcție fatică [phatic function]. Una din FUNCȚIILE COMUNICĂRII în raport cu care se poate structura
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
FRECVENȚĂ de așa natură, încît ce se întîmplă o dată e povestit de n ori (cu sau fără variații stilistice): "La două fix, Maria a văzut-o pe Nadia! La două fix, Maria a văzut-o pe Nadia! Nu i-a displăcut". ¶Genette 1980. narațiune singulară [singulative narrative / singular narrative]. O narațiune sau o parte a ei cu o FRECVENȚĂ de așa natură, încît ce s-a întîmplat o dată e povestit o dată (sau ce s-a întîmplat de n ori este povestit
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sau pentru binele altcuiva. Astfel, în primul caz, poate fi vorba de sentimente negative față de cineva apropiat, sentimente pe care persoana nu poate sau nu trebuie să le manifeste; în al doilea caz, poate fi vorba de obligația de a displăcea cuiva pentru a se proteja sau pentru a proteja pe altcineva, așa cum face părintele care spune «nu» sau își ceartă copilul pentru a-l feri de un pericol. A fi agresat îl plasează, dimpotrivă, pe cel ce visează în poziția
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și ei nu. Simplitate Mai puțin este mai mult, a spus marele arhitect Mies van der Rone, și dacă toți lectorii și-ar reaminti acest adagiu, întreaga audiență ar fi, în același timp, mai înțeleaptă și mai fericită. V-a displăcut vreodată o prelegere pentru că era prea elementară? Sunt sigur că există persoane care ar răspunde da la această întrebare, dar nu multe. De fiecare dată când am pus această întrebare, persoana întrebată a spus nu, și apoi a părut puțin
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Paulescu, care însemna precipitare și purificare prin acid clorhidric și sodă caustică și chiar tratare cu alcool, cu emulsia lui Kleiner (un mojarat filtrat și izotonizat cu ser fiziologic), însăilând pe această confuzie de diletant un discurs care i-ar displace chiar și lui Kleiner, cercetător care, dincolo de ipotezele greșite de la care pleca, era totuși conștient de drumul extrem de complicat și greu de parcurs până la introducerea principiului antidiabetic în tratamentul diabetului zaharat. Iată așadar cum banalizarea voită a extractului Paulescu, bagatelizarea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Iliescu va fi reales pentru ultima dată în 2000, ca o garanție a continuității "liniștite" în fața candidatului partidului România Mare, Vadim Tudor, reprezentând extremismul naționalist al vechilor nostalgici ai epocii Ceaușescu, dar și aspirațiile justițiare ale tinerilor, cărora nu le displace limbajul său de violență populistă. În 1990/1991, odată cu restaurarea timidă a dreptului la proprietate privată, prin legea din 18/1991 care anunță restituirea parțială a pământurilor înglobate în cooperativele agricole maximum 10 hectare -, se părea că ritmul "normal" fusese
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în final, cedează autoritatea femeii transformate într-o creatură minunată simbolizează reintegrarea cavalerului în societatea de care s-a distanțat. Povestea târgoveței din Bath nu problematizează despre moarte sau indulgență, ci despre reabilitare.428 Cavalerul va descoperi că ceea ce le displace reprezentantelor sexului slab este tocmai tendința de a fi conduse, dominate, ele însele sunt, de fapt, stăpâne. Acceptând căsătoria cu dizgrațioasa bătrână, tânărul învață un alt lucru important: cum este să fii violat, el înțelege astfel gravitatea actului comis și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
zelului roman pentru glorie și teama de rușinea publică, din cauza credinței în niște zeități care nu cunoșteau căința și cedarea, care erau intransigente, de unde și actul decisiv al femeii. Lucreția a ales moartea tocmai pentru a arăta că i-a displăcut profund situația în care a fost implicată, dar și din teamă și rușine.704 Însă teama și rușinea nu pot fi catalogate în rândul virtuților, sunt mai curând dovezi de slăbiciune, așa cum este și dorința de a nu mai exista
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]