10,409 matches
-
spusese tot ce avea de zis. Și care-i concluzia? Fratele tău și ostaticii se ascund pe o rază de mai puțin de trei kilometri în jurul acestor cămile... Greșesc cumva? — Ar trebui să te împușc pe loc. Celălalt exclamă, bine dispus: — Și să încalci legea sfântă a ospitalității? Niciodată n-ai face-o, pentru că altfel toată povestea asta n-ar mai avea nici un sens. Ai încredere în mine! spuse în încheiere. Sunt prietenul tău și singurul care încearcă să te ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în anonimat. Ceea ce facem noi este o declarație de război, și în acest război dușmanul nu se ascunde. Dușmanul este întregul popor tuareg. Sunteți dispuși să omorâți? În toate războaiele mor oameni. Și sunteți dispuși să muriți? — Tuaregii sunt întotdeauna dispuși să moară. Și ce veți face dacă veți fi obligați să înfruntați armatele țărilor în care locuiți? Dacă aceste armate vor lupta cu noi pentru a apăra interesele murdare ale unui pumn de străini care ne calcă în picioare, merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Câți tuaregi crezi tu că sunt de aici și până la Cairo? — Nu am nici cea mai vagă idee! recunoscu cel întrebat. Sute, poate mii. Dar nu cred că are vreo importanță numărul lor. Sunt de-ajuns două duzini de fanatici dispuși să îndeplinească ordinele Sfatului bătrânilor, pentru ca jumătate din concurenții noștri să se întoarcă acasă între patru scânduri. — O imagine scârbos de plastică! — Dacă vrei, o împodobesc cu o fundă, că oricum asta mi-e meseria, dar cred că în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o să uite însă așa de ușor că șase europeni nevinovați au fost sechestrați de beduini în inima deșertului - plescăi din limbă, iritat și adăugă: Întotdeauna va fi o mamă, o iubită, o soră sau o asociație de prieteni sau vecini dispusă să răscolească rahatul și să ceară respectivelor guverne să-i elibereze imediat. Și presa, de obicei, este foarte sensibilă când e vorba de asemenea probleme, fiindcă întotdeauna suferința altora lasă loc multor speculații. — Mi se pare normal ca familia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
informații de aici. Și amintindu-i, de asemenea, că marea parte a celor ce-i cumpără ziarul o fac datorită publicității pe care i-o oferă clienții mei. Cred că în nici o țară civilizată nu există vreun mijloc de comunicare dispus să se înfrunte cu lumea automobilului, care, împreună cu cele ale tutunului și răcoritoarelor, investește cei mai mulți bani în publicitate. Și este știut că în ziua de azi fără publicitate nimeni nu rezistă. — Înțeleg. — Mă bucur că înțelegeți, și sper să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pun în pericol vieți omenești doar pentru capriciul tău de a obține un interviu pe care nici măcar nu-l poți publică. — Există și alte ziare. — Mă îndoiesc că există vreun ziar la care să aibă acces un tip ca tine, dispus să și-l facă dușman pe Alex Fawcett... - Nené Dupré se întoarse și se uită la el înainte de-a adăuga: Crede-mă, cel mai bine ar fi să o întinzi cât poți de repede și cât mai departe posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că, din păcate, au ajuns prea târziu, deoarece niște beduini sălbatici erau interesați doar să fure și să omoare... - Nené Dupré schiță un ușor zâmbet trist. - Ei manipulează presa, iar pe tine nimeni nu te va lua în seamă. Singurul dispus s-o facă se află acolo, singur în mijlocul deșertului. — Cel pe care l-ai lăsat? — De unde știi că am lăsat pe cineva? — Aparatul tău a apărut la orizont, apoi a coborât și a întârziat câteva minute până s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
blestemații ăștia de tuaregi. Se mișcă în deșert ca peștele în apă. — Am cei mai buni „pescari“. — Nu știu dacă sunt cei mai buni, dar cu siguranță sunt cei mai scumpi. — Sunt așa de scumpi pentru că nu-s mulți nebuni dispuși să se lanseze în plină noapte deasupra unor munți îndepărtați din Sahara. Mergi liniștit - în trei zile scapi de toate problemele. Așa sper... Și de acum înainte vreau să întrerupem orice contact. — Ce vrei să facă oamenii mei din Libia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
crească temerile, pentru că își dădu seama în ce măsură devenise cea mai vulnerabilă ființă din deșert. Când, în sfârșit, lumina lunii îi permise să distingă direcția indicată de acul busolei, porni din nou la drum, cu toate că, de data asta, cămila nu părea dispusă să-l ajute, mișcându-se mult mai leneș ca de obicei. Își legă de mână capătul căpăstrului, de teamă ca nu cumva din neatenție sau într-una din multele dăți când se împiedica, încăpățânatul animal s-o rupă la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vină avionul? — Poimâine. Și cum știu eu că nu vă aduce întăriri? Nu poți să știi, pentru că nici măcar eu nu știu - recunoscu foarte cinstit Sam Muller. Dar știu că nu e așa de ușor să recrutezi atât de repede oameni dispuși să vină într-un asemenea loc. - Își ridică mâinile cu palmele în sus, ceea ce putea fi interpretat ca un gest de oboseală sau de neputință. - Singurul lucru pe care-l dorim e să plecăm de aici cât mai repede. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fi făcut parte din două fracțiuni diferite ale aceluiași partid. Dacă asta se poate numi trădare. Și totuși, rămîn atîtea amănunte pe care n-ai chef să le spui și care ar fi fără Îndoială mult mai elocvente pentru cel dispus să-ți descifreze viața din cîteva mărturisiri asvîrlite la nimereală pe niște biete foi de hîrtie. Naiba știe ce mi se Întîmplă. Semăn tot mai mult cu o rumegătoare, mereu dau afară numai Întîmplări gata mestecate, și iarba proaspătă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
epocală, vreau ca fiecare dintre voi care a simțit că se naște din nou în sufletul său să vină aici, sus pe scenă. Iisus nu dă nici o ceapă degerată pe ceea ce a fost vechea voastră viață. El este tot timpul dispus să ierte și să uite. El vă va întâmpina cu brațele deschise. El vă vrea. Încercați să trăiți cu Iisus și să vedeți cât de glorioasă poate fi viața voastră. Ce batalion de cruciați vor fi, prietenii mei, aceia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
trezie, se aud pe scară tocurile înalte ale lui Edith. Imediat parcă toată tipografia se umple de parfumul ei. Beppo se ridică îngreunat în capul oaselor, luând în mâini corecturile abandonate și prefăcându-se că lucrează. Dar Edith e prost dispusă. Se apropie vacanța de vară și, ca în fiecare an, o apucă neliniștea. Cuvintele „Oceanul Indian“ au devenit pentru ea sinonime cu o mare primejdie. E hotărâtă să facă totul pentru a-l împiedica pe Beppo și pe fiul lor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
revoltat și gata să facă o faptă necugetată, Ionel este năpădit totalmente de obsesiile care-l bântuie de-o viață. Nici nu se mai poate controla. Sătul de hățișul uriaș de abstracțiuni în care s-au încurcat Fiii Omului, deloc dispus să mai accepte fie și o singură clipă responsabilitatea programării acestui monstru și nu în ultimul rând dornic să-și repare greșeala, Ionel se îndreaptă hotărât spre calculator pentru a-l decupla. Oricum nu mai e cale de întoarcere. Cifrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fundul în mașină și vii acasă. Nu știu ce să fac. E și foarte greu să iei o hotărâre! îl persiflă Traian. Îți faci bagajele și mâine o iei din loc. Ce mare lucru? Deși în seara aceea nu era de loc dispus să urmeze sfatul prietenului său, dis de dimineață Cristian Toma își aruncase în geanta de voiaj câteva schimburi și obiectele de igienă personală, făcuse plinul la mașină și pornise spre vestul țării. Îl sunase pe Traian de pe drum ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
văzuse acum câteva momente, extrem de eficientă. Fără discuție că așa ceva nu trebuia să apară pe piață. Orice spărgător ar fi dat bani grei ca să pună mâna pe ea. Pe loc, ar fi putut spune cel puțin trei nume de infractori dispuși să dea oricât numai să intre în posesia ei. Înapoie șperaclul după care își trase pe mâini o pereche de mănuși subțiri. Apucă mânerul portierei, puse piciorul pe scară și se urcă în cabină. Așezat pe scaunul șoferului, Cristi încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stea cu ochii pe el, ori pusese pe cineva să se țină scai de urma lui. Ne-am înțeles, nu-i așa? insistă Pop. Cristi se mulțumi să clatine din cap fără să-i răspundă. Voia să vadă cât de dispus este comandantul să-l pună la curent cu superstițiile locale. Mai este ceva ce aș vrea să discutăm așa, ca de la bărbat la bărbat. Nu vreau să mă înțelegi greșit, spuse Pop încurcat, e vorba de fiică-mea Ileana. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca și cum nu o interesa nimic. Inspectorul rămăsese în urmă. El se deplasa mai încet, cu capul în jos căutând să sesizeze toate detaliile. Nu se mai aștepta să găsească mare lucru, dar era un tip tenace și nu se arăta dispus să abandoneze căutarea atât de ușor. Dacă ar fi fost nevoit să răspundă la întrebarea ce caută, i-ar fi fost greu să spună ce. Pădurea părea neumblată și nu se vedea nici un semn că cineva trecuse pe acolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
e foarte schimbătoare. Nu am crezut că la vârsta ta trebuie să te învăț și asta, mă gândeam că știi și singur. Calistrat nu vorbea cu răutate, el pur și simplu spunea ce gândea însă Cristian nu era de loc dispus să fie înțelegător. Era ud și îi era frig, iar situația în care se aflau nu era de loc una plăcută. Rolul de momeală pe care se oferise singur să-l joace, nu era de loc de natură să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
privea prin binoclu și văzuse că întorsese mașina. Din moment ce nici o rachetă nu plecase spre el, însemna că ori se afla în afara razei de acțiune a lansatorului ori poate, într-adevăr, nu aveau de gând să-l omoare. Nu era însă dispus să ia de bună această ultimă presupunere, așa încât hotărî să-și continue drumul. Închise încet telefonul și rămase tăcut mai departe. Atunci se decisese să-și caute un șef de operațiuni. Până în acel moment acționase ca un amator, tratase afacerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și imediate. Discutase cu niște aventurieri care îi împuiaseră capul cu o grămadă de povești despre continentul negru. Îi povestiseră cum aurul se găsea acolo în praful de pe drum și în albiile râurilor, neașteptând decât să fie scos afară de cineva dispus să investească niște bani și ceva efort. Încercase să cumpere dreptul de prospectare și exploatare a unor zăcăminte de aur din Africa. La început se izbise de refuzul funcționarilor din ministerul republicii bananiere. Vlad Mihailovici era însă obișnuit cu asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știi că eu am umblat prin munții ăștia, nu de alta dar voiam să văd care sunt limitele concesiunii. Crede-mă, e o suprafață imensă. Vlad nu răspunse, nu voia să-l contrazică pe Boris dar nici nu se arăta dispus să îi dea dreptate. Avea un sentiment care îi venea greu să-l explice. Mai fusese în situații critice și înainte dar, în ultima clipă reușise să se redreseze. Nu știa cum se întâmpla dar o conjunctură de moment îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cerut de Vlad, indiferent care era acela, dar asta numai după ce avea loc demonstrația. Își luase angajamentul să-i ducă bestia direct acestuia, fără să mai aibă loc nici o licitație. Traficantul voia să înlăture concurența, iar pentru aceasta se arătase dispus să plătească gras. Boris nu avea nici o apăsare pe conștiință, în cazul în care ar fi fost dăruit de Dumnezeu cu așa ceva. În definitiv, învățase de la Vlad că, în afaceri, mustrările de conștiință nu își au locul. Știa foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici Chianti 1 de la Triest, mai bucuros ar sta acasă cu un vîrtos de Mostar sau cu un vin alb de Prokuplje, simplu. PÎnă la urmă l-am Împins să-și scoată un pașaport. S-a Întors furios și prost dispus, plouat, certîndu-se cu mama; pantofii cumpărați de ea luaseră apă și-l mai și juliseră, iar miliția, cînd l-a ajuns pe la Indjia, i-a cotrobăit și i-a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rămasă netencuite la exterior, până când timpul le-a măcinat și risipit. O altă modalitate de a obține o construcție rezistentă din lemn constă în aceea că lemnul finisat superficial, chiar despicat, este secționat la dimensiunile determinate de distanța dintre „amânarii” dispuși vertical în talpa casei și prinși prin întapare în costoroabe. Pentru întaparea lemnului de umplutură se folosea sistemul mai vechi de „șănțuire” a amânarilor, cu toporul, barda și dalta. În funcție de locul ocupat de amânari, „șănțuirea” se făcea pe două sau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]