19,850 matches
-
acestor gospodării, justificarea pare întemeiată. La Șeica Mare un proiect de înființare a unei societăți a eșuat din cauza, printre altele, „heterofiliei”1 dintre cei care urmau să devină membri ai acelei asociații. Tipuri de agenți comunitaritc "Tipuri de agenți comunitari" Distincția dintre „facilitator”, „agent de dezvoltare comunitară” și „promotor local” este greu de trasat. În diferite contexte se acordă sensuri diferite, iar suprapunerile de înțeles sunt frecvente. Toate cele trei concepte trimit la roluri sociale de participare în acțiuni ce au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
comunitar”. Acesta poate juca un rol complet, de la identificarea unor nevoi comunitare, identificarea resurselor locale sau extralocale până la implicarea în folosirea efectivă a resurselor pentru a rezolva problemele. Caledonia Centre for Social Development 2, spre exemplu, propune un set de distincții între „agentul comunitar”, „animatorul cultural” și „facilitatorul comunitar”, subliniind însă că termenii se suprapun adesea sub aspectul înțelesului. „Agentul comunitar” este o persoană care preia spre îndeplinire, cu contract sau nu, o cerință comunitară. „Animatorul comunitar” este un agent de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
mult în proiectarea și implementarea unor programe sau proiecte de dezvoltare comunitară. Trecerea de la profilul ideological comunității la proiectarea modului de acțiune în intervenția comunitară nu are reguli precise de tip științific, ci ține mai mult de arta agentului comunitar. Distincția dintre spații identitare și fenomene identitare este dezvoltată în ultimul subcapitol în legătură cu raportul dintre loialitățile regionale, comunitare și profesionale pe regiuni istorice. Ideologii sistematicetc "Ideologii sistematice" Succesiuni istoricetc "Succesiuni istorice" Producerea de bunuri publice la nivel comunitar prin mobilizarea resurselor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
În contextul acestei analize, în funcție de natura datelor disponibile (opinii pentru care contextul este puțin specificat) naționalismul va fi înțeles ca specie a fenomenelor identitare. Prin răspunsuri la întrebările din chestionar se înregistrează percepții, definiri personale ale unei identități sociale. Principala distincție adoptată în interpretarea datelor asupra naționalismului, în cadrul acestei analize, este cea dintre naționalismul identitar și cel exclusivist/de segregare. Primul este raportarea afirmativă de apartenență și loialitate la propriul grup, iar cel de-al doilea reprezintă simultan o raportare de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
naționalismul identitar și cel exclusivist/de segregare. Primul este raportarea afirmativă de apartenență și loialitate la propriul grup, iar cel de-al doilea reprezintă simultan o raportare de loialitate la propriul grup, și o raportare negativă la cele diferite, comparabile. Distincția dintre naționalismul identitar și cel de segregare este concordantă cu cea dintre „naționalismul universalist” și „naționalismul particularist”: „Acest naționalism particularist se află în aceeași relație cu naționalismul universalist, ca egoismul cu individualismul - egoismul fiind urmărirea propriilor interese, fără a ține
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
speculații ale celor care se consideră a fi depozitari de știință/legitimitate identitară. Fenomene și spații identitaretc "Fenomene și spații identitare" Date fiind complexitatea domeniului, multitudinea de interese, discursul identitar a devenit, în bună măsură, un spațiu privilegiat al ideologiilor. Distincția dintre ceea ce este realitate sau aspirație identitară și ceea ce constituie fals și artefact în acest domeniu implică, în primul rând, luarea în considerare a discursului identitar difuz și, în al doilea rând, distincția dintre fenomenele și spațiile identitare. O perspectivă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
bună măsură, un spațiu privilegiat al ideologiilor. Distincția dintre ceea ce este realitate sau aspirație identitară și ceea ce constituie fals și artefact în acest domeniu implică, în primul rând, luarea în considerare a discursului identitar difuz și, în al doilea rând, distincția dintre fenomenele și spațiile identitare. O perspectivă grupal-difuză o poate completa foarte bine pe cea elitară. La rândul ei, perspectiva grupală poate viza forme verbale sau comportamentale de acțiune identitară. Poate fi deci centrată pe discursul identitar difuz sau pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
cea care dă fundamentul relațiilor sociale. Acestea sunt de tip pozitiv sau negativ, desolidaritate sau de conflict. La rândul lor, relațiile de solidaritate pot fi comunale sau comunitare dacă sunt asociate cu sentimentul de apartenență comună sau de tip asociativ (distincție echivalentă cu cea a lui Tönnies dintre „comunitate” și „societate”). Ceea ce se cheamă sociabilitate poate fi identificat, în sens larg, cu relațiile sociale de tip solidar, aducătoare de beneficii reciproce. Acest sens al conceptului este mai aproape de concepția weberiană decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
pp. 50). Poate fi măsurată prin agregarea (sumativă sau multiplicativă) a stărilor de satisfacție față de viață în prezent, în raport cu trecutul și prin considerarea viitorului față de prezent (optimism/pesimism). Una dintre tipologiile derivate din abordarea centrată pe satisfacția de durată face distincția între pesimism cronic (este rău și va fi și mai rău), pesimism recent (e bine, dar va fi rău), stabil temporal (va fi la fel), optimism de reacție (e rău, dar va fi bine) și optimism de continuitate (e bine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
de el până a închis ochii. Acum e acolo, în mormânt, încerc să mi-o imaginez așa cum era în zilele înainte să o îngropăm, frumoasă, cu hainele ei neasemuite, era una din țărăncile care își păstrase portul, îl purta cu distincție, veșmintele i se potriveau de parcă ar fi crescut în ele. Geloasă pe toate femeile satului fiindcă tata era un bărbat frumos, cu meșteșug la vorbă și trecere atât la femei, cât și la bărbați, femeile satului erau geloase pe mama
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
neliniște, filosoful se poate desăvârși prin lectură, prin cunoaștere, el va fi din ce în ce mai neliniștit, cu cât va cunoaște mai mult, problemele lui vor fi mai numeroase, cunoașterea produce foame de cunoaștere, incompletitudinea este un atribut al cunoașterii, un semn de distincție, matematica poate fi plină de poezie, iar poezia poate fi foarte precisă, seacă, chirurgicală..." Zinzin se uită la copilul ei cum perorează, parcă se află pe scenă, nu e nicio diferență între ei doi, ea chinuie o vioară, copilul chinuie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în comună urbană, la înființarea judecătoriei mixte de ocol din localitate, la punerea temeliei a două biserici monumentale și la atâtea alte opere de utilitate publică, autoritățile în drept recunoscându-i meritele și răsplătind râvna și patriotismul lui prin acordarea distincțiilor: Răsplata muncii pentru, școală și biserică și medalia Serviciul credincios. Prin moartea-i prematură cel ce a fost Constantin Cotlarciuc lasă în urma sa, pe lângă îndurerata sa soție, 4 copii, fiind ei parte la liceu, parte la universitate, iar în comuna
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
afirmarea spiritului nostru național, participând în fruntea lor la manifestările întregii suflări românești din Bucovina pentru apărarea sfântului nostru tricolor și a limbii noastre strămoșești. Pentru munca depusă și pentru deosebitele sale merite, a primit o serie de Ordine și Distincții, printre care: Ordinul Coroana României, Marele Cordon al Ordinului Sfântul Mormânt, Medalia Răsplata muncii pentru biserică Clasa I etc. După ce, în 8 iunie 1935, participă la Serbările Naționale închinate regelui Carol al II-lea, făcând parte din suita acestuia, fiind
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
incertitudinii prin care am de-finit comunicarea, credem că afirmația reverendului O. P. Hoyt din 1827, care considera relațiile publice o informare corectă a opiniei publice, este binevenită. Înainte de a încerca să analizăm termenul de PR, trebuie să facem o distincție foarte clară între alți doi termeni, și anume: sistemul de relații publice și consilierul pe probleme de relații publice. Prin sistem înțelegem un ansamblu de elemente fixe și mobile, interconectate printr-o serie întreagă de medii de legătură și care
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
3. atragerea unui anumit public; 4 . căutarea și găsirea de investitori; 5. dorința de a obține recunoașterea excelenței cu privire la un anumit serviciu; 6. schimbarea comportamentului publicului într-o anumită situație dată"39. De cele mai multe ori, conducerile firmelor nu fac o distincție foarte clară în ceea ce privește scopurile unui sistem, misiunea sau domeniile de activitate ale acestuia. În acest sens, o clarificare ne-o oferă Bernard Dagenais: "Misiunea este rațiunea de a fi a organizației; aceasta este o orientare generală care nu aparține, în
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
fi aflat el, dacă i-ar fi fost deconspirat dualismul!? * În clipele sale rare de răgaz, Alex reflecta la situația în care se afla. Conchidea întotdeauna că Ina se deosebea în multe privințe de Olga. În primul rând, avea o distincție care le înnobilează pe fete, mai ales când decența, comportamentul, ținuta, construirea dialogului, vin încă de la cei șapte ani de acasă, dintr-o educație aleasă, atent supravegheată. În genere, Ina vorbea puțin. Mai mult asculta. Lui Alex îi plăcea cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
doctrină a datoriilor, obligațiilor și virtuților) etc. (Capitolele I și II). Sub aceleași exigențe epistemologice ne sunt dezvăluite, În concept și În detaliu empiric: Conștiința juridică. Imperativele formale și Acțiunea liberă (Capitolul al-III-lea), moment explicativ din care trebuie să reținem distincțiile: „Orientarea subiectiv obiectivă a conștiinței și cunoașterii juridice”; „Dimensiunea axiologică a subiectiv-obiectivului”; „Normativitate și normă juridică”; „Perspectiva istorico-teleologică a datoriei”. Cartea scoate În relief, Întreg ineditul, conceptual și tematic, cercetării juridice, fond ideatic ce se propune a fi studiat și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
practica juridică actuală, atunci când asumă eșafodajul argumentativ caracteristic al Teoriei dreptului. Capitolul al-IV-lea insistă, persuasiv, asupra Binarității raportului dintre „ceea ce trebuie să se facă” și „ceea ce nu trebuie Împiedicat să se facă”. Cu o foarte bună informație bibliografică, Întemeiată pe distincțiile Logicii speciale ale Științelor dreptului, Vanda Vlasov definește strâns, din aproape În aproape: Principiul dreptului; Dreptul În sens obiectiv și În sens subiectiv; Dreptul public și Dreptul privat; Autonomia cunoașterii juridice; Dreptul natural și Dreptul pozitiv. De asemenea, găsește necesar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Fundată pe o bogată bibliografie, cu o deosebită capacitate comparatistă (cu alte opere, precum aceea a lui Ernst Cassirer, ș.a.), scrisă Într-un limbaj adecvat și cu talent real, lucrarea Filosofia dreptului la Giorgio del Vecchio se impune prin forța distincțiilor conceptuale, prin calitatea stilistică a argumentării și prin meritul de a trata problematica, de pe un teren mișcător, dificil În găsirea soluțiilor, cu totul specific contemporaneității. Lucrarea vine să umple un gol cultural din filosofia dreptului de pe mapamond, dar și din
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cuprinde orin urmare și Filosofia dreptului, alteori În sens restrâns, În care caz e sinonim cu filosofia morală excluzând pe cea juridică”. Giorgio del Vecchio simțea, la ceasul său de pion al noii discipline didactice, nevoia de a face precizări, distincții și subdistincții În măsură să clarifice domeniul. El observa - În mod necesar și rațional - că dacă studiul dreptului, În ceea ce el are universal constituie obiectul Filosofiei dreptului, de asemenea dreptul poate (și trebuie) fi studiat și În caracterele sale particulare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cunoaștem dreptul În totalitatea sa logică, adică să știm care sunt elementele esențiale comune tuturor sistemelor și să urmărim conceptul universal al dreptului. Definiția acestui concept implică și presupune mai multe cugetări, precum: asupra raporturilor dintre morală și drept, asupra distincției diferitelor aspecte sau momente constitutive ale dreptului; subiectiv și obiectiv și chiar necesită lămurirea multor altor concepte care se Întrepătrund și se leagă cu acel al dreptului: așa spre exemplu noțiunea de coercibilitate; afară de acestea, conceptele de subiect de drept
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu același obiect, și un drept fără obligație corespunzătoare cu același obiect, cu excepția numai dacă suprimăm sensul normativ al acestor noțiuni, și atribuim semnificația unei simple pretenții de fapt, iar celeilalte semnificația unei simple supuneri la o amenințare de fapt: distincția juridică dintre „un drept” și „un interes” s-ar evapora, iar Împreună cu ea Însuși Dreptul. Nu există așadar nici un motiv de a refuza să admitem aceeași corelație și În morală: este imposibil de a pune o obligație morală, fără un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
morală, fără un drept corespunzător, având un același obiect, adică fără un drept „moral”. În consens cu Giorgio del Vecchio, observând dificultățile teoretice care pot sta În fața intenției definirii noțiunii de drept, filosoful român al dreptului, Mircea Djuvara făcea o distincție importantă Între cele două Înțelesuri ale cuvântului „drept”: „Cuvântul drept are două accepțiuni diferite. Numim pozitiv dreptul impus de societate și efectiv practicat sub garanția ei. Normele și regulile dispuse prin lege constituie În acest sens drept pozitiv; nu numai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
necesarului și universalului normativității. Există o deosebire esențială care desparte ca un abis lumea empirică, fenomenală de lumea moralității, și anume: În planul fenomenal acționează legea cauzalității, pe când În domeniul moralei, principiul suprem este reprezentat de libertatea voinței. Este aceeași distincție fundamentală, ontologică și totodată axiologică Între ceeea ce este (Sein), și ceea ce trebuie să fie (Sollen), din punct de vedere moral. Această deosebire presupune implicit o altă distincție fundamentală pentru Întemeierea moralității, dintre autonomia voinței - ca principiu suprem al moralității
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În domeniul moralei, principiul suprem este reprezentat de libertatea voinței. Este aceeași distincție fundamentală, ontologică și totodată axiologică Între ceeea ce este (Sein), și ceea ce trebuie să fie (Sollen), din punct de vedere moral. Această deosebire presupune implicit o altă distincție fundamentală pentru Întemeierea moralității, dintre autonomia voinței - ca principiu suprem al moralității, și eteronomia voinței - ca izvor al tuturor opiniilor false ale moralității. În explicarea autonomiei voinței, conceptul-cheie este libertatea. Autonomia voinței nu este decât proprietatea voinței prin care ea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]