6,361 matches
-
la Todirești. Totalul, este înspăimântător: 250 de pierderi irecuperabile! Media de vârstă a acestor copii a fost de 19,9 ani! Doar câțiva oameni bătrâni din Todirești au mai știut unde este cimitirul militar, deoarece nu mai există niciun semn distinctiv! r. Pușcași În 1917, satul Pușcași făcea parte din comuna Brodoc. Pe dealul numit „La Puști”, a fost campat Regimentul 34 Infanterie Constanța care a pierdut 32 de ostași, toți cu gradul de soldat. Pe cimitirul militar constituit în apropierea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
identității sintactice a subordonatului cu dublu regent simultan. Acesta urmează unui verb predicativ, care i se impune ca regent”: Mihaela s-a întors obosită acasă. Însușirea(acțiunea) exprimată este simultană cu acțiunea verbului. Articularea are rolul hotărâtor în marcarea identității distinctive, în planul expresiei, a subordonatului cu dublu regent simultan. Substantivul nu primește articol hotărât nici când este juxtapus verbului, nici când este precedat de prepoziția ca: După doi ani s-a întors doctor. Se distinge, prin aceasta, de subiect (După
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
partea secundară de propoziție, care exprimă starea sau aspectul modal al acțiunii, raportate la subiectul sau obiectul propoziției. Dubla funcției de determinant al subiectului sau obiectului, funcție principală, și cea de determinant al verbului, prin intermediul subiectului sau obiectului, constituie particularitatea distinctivă a acestei categorii sintactice. Predicatul circumstanțial este un determinant cu valoare predicativă al subiectului sau obiectului. Predicatul circumstanțial întregește sensul gramatical al propoziției. Predicatul circumstanțial de obicei stă la sfârșitul propoziției, în special după verb. Exemplu: ,,... și eu iar fugeam
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ți, i, ni, vi, li) se pare rezolvată. După cum observăm, pentru verbul a (se) părea, valoarea impersonală se păstrează și în situația prezenței formelor neaccentuate de dativ ale pronumelui personal (pentru toate persoanele). De obicei, verbele impersonale au ca marcă distinctivă pronumele reflexiv se (pers. III). Fac excepție unele verbe intrinsec impersonale: a trebui, a merita, a urma, care nu dispun de mărci formale pentru redarea acestei valori. „Un comportament aparte au structurile impersonale atunci când dublul subordonat simultan este actualizat printr-
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
muncă) luau forma feudelor, moșiilor și corporațiilor. Membrii individuali ai societății feudale nu se bucurau de nici o sferă privată; soarta lor era legată în totalitate de rețeaua de organizații publice corelate de care aparțineau. "Înlăturarea jugului politic" este o caracteristică distinctivă a orînduirilor burgheze moderne. Societatea civilă, domeniul necesităților și al intereselor private, munca salariată și dreptul privat s-au eliberat de controlul politic și devin baza și principiul statului modern. Societatea civilă este reprezentată de Marx în mod corect ca
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
mod necesar pe intimitatea mută (literal, idioția) a oikos. Pe măsură ce publicitatea mediatizată ia amploare dialoguri de televiziune precum Ricki Lake și copii care joacă jocuri digitale -, se presupune că fenomenele particulare sînt atrase în vîrtejul controverselor negociate, acestea reprezentînd semnul distinctiv al spațiilor publice. Domeniul intimității presupus de Hegel și de alții a fi fundația ascunsă a societăților civile moderne dispare. Procesul de politizare subminează diviziunea acceptată în mod convențional dintre "public" (unde controversele privind puterea sînt considerate a fi problema
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Aceste abilități sunt în legătură cu desfășurarea interacțiunii sociale cu succes. Contextul este mediul în care comunicarea are loc. Contextul poate fi fizic, social și cultural. Convențiile desemnează regulile pentru folosirea semnelor în coduri. Cultura o colecție de credințe, valori și comportamente distinctive pentru un grup mare de oameni și care este exprimată prin forme variate ale comunicării. Se obișnuiește să identificăm cultura în termenii națiunii (de exemplu, română), ariei (de exemplu, europeană), rasă sau religie (de exemplu, islamică). Cultura este reprezentată în
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
texte, compusă din reclame, rezumate și editoriale în cataloage, buletine periodice ale editurilor și o rețea de agenți, în care intră autorul, editorul, critica, publicul. Să reamintim, în această privință, definiția generică pe care G. Genette o dă epitextului: Criteriul distinctiv al epitextului, față de peritext, este, în principiu, pur spațial. Constituie epitext orice element paratextual care nu este anexat concret textului aceluiași volum, dar care circulă întrucîtva liber, într-un spațiu fizic și social nelimitat din punct de vedere virtual (1987
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
reale și lumea există în contrastul dintre orbirea persistentă și lumina orbitoare. În roman, peisajul este invizibil tocmai datorită evidenței lui: Nu vedeam nimic afară, totul era alb", "Soarele înghițea tot". Cele două epigrafe din Zona erogenă au două funcții distinctive: Am învățat să trăiesc, ca să zic așa, cu ideea că nu voi găsi niciodată nici pacea, nici fericirea. Dar din moment ce știu că, totuși, s-ar putea să ating una cîndva, am să fac tot ce îmi stă în putință printre
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
rațională. Dacă vă concentrați atenția pe ambele distincții, ambele ar putea deveni mai clare. Un student serios la matematică, care își dorește să facă din asta opera vieții lui, trebuie să învețe raționamentul demonstrativ; aceasta este profesia lui și semnul distinctiv al științei sale. Și totuși, pentru a avea cu adevărat succes el trebuie să învețe, de asemenea, și raționamentul plauzibil; acesta este tipul de raționament de care va depinde munca sa creatoare. Studentul general sau amator ar trebui, de asemenea
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
525-526) Comentând această afirmație, într-o lucrare anterioară notam: ""Potrivit adevărului" semnifică aici potrivit unei realități ascunse, profunde și eterne (physis n.a.), căci adevărul nu poate fi pus în relație decât cu un asemenea tip de realitate. Noblețea, ca trăsătură distinctivă a unora, ține așadar de planul aparenței, al nesemnificativului, de acele "lucruri înșelătoare" care țin de percepția senzorială și de părere...". (Stan, 2003, p. 66) Dacă excelența nu depinde de naștere (de noblețea părinților), atunci ea poate fi dobândită prin
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pe care îl introducem pentru a renunța la utilizarea termenului nimic, datorită conotațiilor sale negative). Toate aceste elemente trebuie gândite ca funcționând simultan, astfel încât acțiunea unuia "întreține" și sporește acțiunea celorlalte. Un non-loc poate fi descris prin absența unor caracteristici distinctive care să-l ancoreze într-un spațiu geografic anumit și într-un moment temporal specific. Fără să se revendice de la o epocă anume sau de la un spațiu geografic dat, non-locul este funcțional peste tot, deși este străin în orice peisaj
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
lor, tot ceea ce fac este prevăzut într-un scenariu detaliat, așa că nu are nicio importanță cine anume poartă costumul respectiv. În ceea ce spune și face un personaj din distribuția lui Disney nu prea este loc de complexitate sau de substanță distinctivă, iar consecința este că orice individ poate fi înlocuit; de fapt, un costum poate fi îmbrăcat în aceeași zi de mai mulți angajați". (Ritzer, Globalizarea nimicului, 2010, pp. 110-111) Deși profesorul poate utiliza și lucruri, de fapt el va interacționa
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cu non-lucruri; aceasta înseamnă că profesorul este pregătit să fie (și este) un utilizator al unor elemente prefabricate în condiții prefigurate de alte persoane; rezultă că "un non-lucru este conceput și controlat la nivel central și este lipsit de substanță distinctivă". (Ritzer, Globalizarea nimicului, 2010, p. 104) Planurile de învățământ, programele analitice, modul de organizare a școlii, modalitățile de evaluare etc. sunt exemple de prefabricate (non-lucruri) pe care le utilizează profesorul (ca non-persoană). Poate că manualul este cel mai bun exemplu
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de informație, de studenți și profesori care se conectează sau se deconectează și este foarte puțin probabil să devină un spațiu în care aceste fluxuri să încetinească sau să înceteze o vreme (...)". (Ritzer, Globalizarea nimicului, 2010, p. 80) Absența "substanței distinctive" a absolventului (nimicul produs de un sistem care a înlocuit educația cu instruirea) este reprezentativă pentru ceea ce George Ritzer numește "grobalizare", ca unul dintre cele două procese fundamentale ale globalizării (celălalt este "glocalizarea"). Grobalizarea presupune expansiunea, cucerirea de noi piețe
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cu un număr semnificativ de gene în comun. Rasele majore au un număr mai mare de gene în comun decât subrasele. La nivel superior rasei, se găsesc complexele rasiale care pot fi definite ca un grup de rase cu caracteristici distinctive în comun, morfologice, biologice și de areal. La nivel inferior rasei, se situează populațiile locale care pot fi definite ca grupuri de indivizi esențial asemănători, dar care se deosebesc de indivizii celorlalte populații ce alcătuiesc rasa, prin una sau câteva
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
și căreia îi va găsi vindecarea. Dar cum a ajuns Nietzsche la problema nihilismului? Termenul este folosit pentru prima dată în însemnările din vara lui 1880, dar Nietzsche recunoscuse și identificase de ceva vreme, urmând motivul "morții lui Dumnezeu", trăsăturile distinctive ale fenomenului. Perceput ca o problemă capitală, nihilismul devine axa tematică în jurul căreia gravitează ultima și extenuanta sa cercetare. Când au organizat fragmentele, editorii Voinței de putere, a cărei primă carte, din cele patru, are ca temă " Nihilismul european", au
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nu numai. Pornind de la această concepție originală, el a întemeiat de asemenea un diagnostic al civilizației occidentale folosind în acest context categoria de "nihilism", devenită centrală pentru el. Mai cu seamă insistența sa asupra nihilismului și asupra tehnicii ca semne distinctive ale lumii contemporane au dus la asocierea analizei sale cu celebra teză heideggeriană cu privire la sfârșitul metafizicii în nihilism și în esența tehnicii moderne. Cu toate acestea, nimic mai înșelător decât să înțelegem gândirea severiniană ca un fel de heideggerianism de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
felul acesta, următoarea etapă, în care cultura este mai mult decât un proces (de educare), reprezentând finalitatea cunoașterii (starea de spirit cultivat prin instruire, starea individului "care are cultură"). În plin iluminism, cultura ajunge să fie privită drept o caracteristică distinctivă a speciei umane, ca un patrimoniu spiritual al lumii, constituit din suma cunoștințelor acumulate și transmise de omenire. Cultura este unică. Ea esențializează trăsăturile spirituale cele mai înalte ale oamenilor și este asociată cu ideile de progres, evoluție și educație
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
au pus bazele a două viziuni importante asupra culturii: universalismul și particularismul, marcând, totodată, etape importante în evoluția termenului de "cultură". În secolul al XVIII-lea, în Franța, cei doi termeni, "cultură" și "civilizație", erau folosiți cu semnificație echivalentă, note distinctive fiind date de faptul că progresele individuale erau asociate "culturii", iar cele colective "civilizației". În Germania, însă, cultura și civilizația se aflau în opoziție. Contrarietatea celor doi termeni reflecta tensiunea și diferențierea socială și politică dintre aristocrația și burghezia germană
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
și, ca atare, în modul în care termenul de "cultură" avea să fie folosit. În Germania, reprezentanții intelectualității, identificați de acum ca portdrapelul conștiinței naționale, sunt preocupați de consolidarea unității culturale a națiunii și de afirmarea caracterului său unic și distinctiv. Cultura va servi pentru proclamarea identității naționale și, în special, pentru afirmarea superiorității acesteia. Unul dintre reprezentanții intelectualității germane, Johann G. Herder, în lucrarea O altă filosofie a istoriei (1774), susținea ideea diversității culturilor, combătând astfel ideea iluministă a unui
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
familială, tehnologie medicală, inovarea politicilor etc.25. 1.3.3. Difuziunea culturală Cultura s-a schimbat pe măsură ce lumea a evoluat și a trecut de la o epocă istorică la alta, marile procese și transformări social-istorice punându-și amprenta într-un mod distinctiv asupra manifestării culturii. Comunicarea între culturi și între reprezentanții unor culturi diferite s-a intensificat în ultimul secol, schimburile culturale se realizează cu o mult mai mare ușurință în anul 2010, decât se întâmpla în anul 1900. De exemplu, nunta
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
educațională prin tehnici de marketing similare cu cele folosite pentru a vinde meniurile McDonald's. Toate aceste manifestări întemeiază câteva temeri față de procesul de globalizare și mcdonaldizare a societății contemporane, culturile ajungând să se exprime prin mijloace din ce în ce mai asemănătoare, aspectele distinctive ale acestora diluându-se pe măsură ce procesele menționate se intensifică. Tehnologia și difuziunea culturală Un rol important în difuziunea culturii îl joacă tehnologia, în special atunci când se pune problema transmiterii interculturale a rezultatelor științifice. Sociologul Gerhard Lenski a definit tehnologia ca
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
de cărți scrise în domeniu 44. Enciclopediile americane din domeniul științelor sociale apărute în ultimele două-trei decenii tratează pe larg problema culturii. "Concentrarea asupra culturii în toate sferele cercetării a crescut radical; iar cultura este acum revendicată ca un domeniu distinctiv și autonom de cunoaștere"45. Mai mult, chiar și în abordările tradiționale materialiste, ca în cazul studiilor marxiste, activitățile culturale nu sunt tratate ca fiind subordonate explicațiilor economice din cercetarea curentă 46. "Studiile și analizele culturale au devenit unele dintre
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
sute de scrieri etnografice din perioada menționată, A.L. Kroeber și Clyde Kluckhohn au formulat următoarea definiție a culturii: "Cultura este alcătuită din pattern-uri (modele), explicite sau implicite, ale și pentru comportamentelor învățate și transmise prin simboluri, constituind realizările distinctive ale grupurilor umane; esența culturii constă din ideile tradiționale (istoric derivate și selectate) și în special din valorile asociate acestora; sistemele culturale pot fi considerate, pe de o parte, produse ale acțiunii, iar, pe de alta, elemente condiționale ale viitoarei
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]