18,838 matches
-
a cuprins o poveste de șantier: lui tata i s-au aprins călcâiele după o fufă din Constanța pe care-o angajase să aibă grijă de niște hârțoage; fufei, căreia nu i se distingea tenul sub farduri, dar i se distingeau sânii sub decolteuri și picioarele sub fuste mini, i s-a năzărit să profite de sfârâitul călcâielor și să facă bani frumușei; subinginerul Sandu, viclean copil de casă, a pus ochii și pe fufă și pe banii frumușei; când lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tata, poate apăruse din senin din vreun cotlon neștiut al bibliotecii sau poate să fi fost o simplă nălucire (lumina veiozei? chipul împietrit al lui Filip? un bec pâlpâind din ce în ce mai stins pe scara blocului?), țin minte că abia mă mai distingeam prin aburul acela irespirabil, încremenisem pe un fotoliu roșu, îmi vedeam de undeva de la înălțimea tavanului doar creștetul capului, respiram, eram dintr-odată doi: unul sus, plutind, celălalt jos, pierdut, înspăimântat, copleșit, bâjbâind prin ceață, neînțelegând o groază de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe scală, treceam peste tot felul de muzici arăbești și posturi slave, prusace sau anglofone, mai răsunau pasager arii din opere, exclamații în franceză și hituri pop, roteam și roteam, până când, în zona uneia din frecvențele cunoscute, ajungea să se distingă o voce în română, uneori mai clar, alteori mai stins. Pârâielile, țiuiturile, sâsâielile și bâzâiturile se întețeau atunci, ca și cum toate s-ar fi înfuriat cumplit și ar fi vrut să-l ciupă, ca niște viespi, pe domnul de la microfon. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în privința crucii. Ceea ce părea mai greu de crezut era stăruința cu care susținea că nu eu, ci el ar fi descoperit mai întâi adevărul. Nu avea nici un sens să-i amintesc că în timpul în care căpcăunul de Șchiopu Bărbosu se distingea tulbure în desenul de pe scoarța copacului, el era preocupat (fascinat, vrăjit, acaparat) de aripile furnicilor. Era la fel de clar că, odată pornit pe panta enervantă a contrazicerii, Radu ar fi negat până în pânzele albe chiar și chestiunea, mai mult decât evidentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru copii, În imagini, și am presupus că intru Într-un soi de templu. Suprafețele albe și perfecte și metalul argintiu și strălucitor aveau un aer cît se poate de solemn. (La vîrsta aceea, Încă mai aveam dificultăți În a distinge solemnul de sanitar.) Prima dată, am explorat marginea unui bazin oval pe jumătate plin cu apă, cu interiorul vîrstat cu pete maronii, după care am ronțăit un pic dintr-un sul de hîrtie igienică albă și moale prinsă Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
până la venirea unor vremuri mai bune. Mergând mai departe pe această temă, „nu a fost lăsată să prindă viață nici o deviație de la normele osificate ale realismului socialist. Arta sovietică (și imitațiile ei vagi din «democrațiile populare») putea fi cu greu distinsă de monumentalismul neoclasic nazist, inspirat de dogma unui heroischvölkischer Realismus (realism popular eroic). Estetica triumfalistă, stalinistă și nazistă au fost, fără putință de tăgadă, două fețe ale aceleiași monede. Ambele își aveau originea în aversiunea față de cultura superioară a elitelor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
monede. Ambele își aveau originea în aversiunea față de cultura superioară a elitelor burgheze și ambele erau instinctiv potrivnice spiritului modernității. Nu e de mirare că tovarășul Jdanov, cât și dr. Goebbels disprețuiau avangarda culturală în care ei nu puteau să distingă decât anarhie politică, decadență culturală și perversiune morală;” Romanul lui Orwell, vorbește despre coșmarul utopiei realizate, despre moartea iluziilor și despre triumful logicii birocratice. În lumea descrisă de Orwell, în universul blocat al societății închise, toate speranțele au fost anulate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
al evoluției istorice a marxismului trebuie remarcat că Marx își constituie, în primul rând, opera ca un efort de cunoaștere științifică a existenței umane, ca un instrument de dezvăluire a formelor ei de determinare [...] Chiar de la începutul activității sale Marx distinge cunoașterea științifică, teoria, de ceea ce - ținând seama de reticența sa pentru termenul de ideologie, identificat cu cel de mistificare - numește teoria care «devine o forță materială de indată ce cuprinde masele». Cu alte cuvinte, «teoria» și «teoria care cuprinde masele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
40-a aniversare a RDG: «Istoria nu iartă pe cei care i se opun», era valabil și pentru liderul de la București, prezent și el la festivitățile din 6-7 octombrie 1989. [...] «Cei doi lideri, Ceaușescu și Honecker (din RDG) s-au distins printr-o fidelitate absolută față de dogma marxistă, care a devenit pentru ei nu numai un instrument de menținere a propriei puteri, ci și un surogat de religie, prin care doreau să-și mântuiască supușii». (publicistul William Totok);” În realitate, Ceaușescu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
destramă. Nu întâmplător, potrivit ultimelor sondaje, aproape un sfert dintre români au ajuns să nu mai vadă cu ochi buni economia de piață. [...] Din nenorocire, tocmai în asemenea momente ne lipseau marii bărbați de stat, marile inteligențe politice, capabile să distingă între «interesul național» real și vorbăria despre «interesul național». Ne lipseau și criteriile.” Prezentul ne demonstrează impasul în care a ajuns omenirea însăși. S-a ajuns la un „exces de civilizație” prin promovarea fără limite a societății de consum și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sărac, dar cinstit» întreținute de politicieni veroși «consiliați» de oameni de afaceri dubioși ca Adrian Costea, care își fac campanie electorală și își iau costume de haine și pantofi pe banii contribuabililor.” În această lume complexă, trebuie să învățăm a distinge între bine și rău. Nu ne putem permite să ne lăsăm manipulați și înșelați. A învăța mereu, la orice vârstă, nu este o rușine ci o necesitate obiectivă. Trebuie să fim pregătiți pentru a supraviețui și a ne dezvolta într-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
tău din Alfabeta nr. 6, intitulat chiar Întrebări pentru Italo Calvino. Voi încerca, pe cât pot, să-ți răspund. Voi începe cu partea din articolul tău care nu pune întrebări, cea în care discursul tău coincide cu al meu, pentru a distinge apoi punctele în care drumurile noastre se bifurcă și încep să se îndepărteze. Tu descrii foarte fidel cartea mea și mai ales definești cu precizie cele zece tipuri de roman propuse pe rând cititorului: „...Într-unul dintre romane, realitatea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ei element vital, iar lumea era o cloacă cu crocodili din care nu puteam scăpa Tot așa, aplecându-mă de pe terasă, priveam către fundul acelei curți interioare. Cerul se lumina, dar acolo jos era tot întuneric beznă și abia puteam distinge pata neregulată în care se transformase Jojo, după ce se răsucise în gol cu poalele hainei întoarse, ca niște aripi, și după ce-și rupsese toate oasele cu un zgomot ca de armă de foc. Sacul de plastic îmi rămăsese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să-mi dau seama că obiectivul principal este captura manuscrisului meu. Sunt tineri de la APO, cu siguranță; dar ultimii recrutați îmi sunt total necunoscuți; chipuri grave și păroase, o atitudine de suficiență nu sunt elemente care să-mi permită să disting căreia dintre cele două facțiuni ale mișcării îi aparțin. Nu vă mai povestesc pe larg peregrinările perplexe ale avionului nostru, a cărui rută a continuat să sară de la un turn de control la altul, dat fiind că nici un aeroport nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
O echipă de scriitori-umbre, experți în imitarea stilului maestrului în toate nuanțele și manierismele lui, e gata sa intervină ca să astupe golurile, să finiseze și să completeze textele pe jumătate lucrate, în așa fel încât nici un cititor să nu poată distinge părțile scrise de o mână sau de alta... (Se pare că au avut o contribuție importantă în ultima operă a Maestrului). Dar acum, Flannery le spune tuturor să aștepte, amână scadențele, anunță schimbări de program, promite să se reapuce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
goană înapoi fără să mai bag nimic în seamă, nici n-o să mai recunosc casa aceea, o voi depăși fără să-mi dau seama. De altfel, e o casă la fel cu toate celelalte, iar unicul mod de a o distinge ar fi dacă telefonul ar suna din nou, lucru imposibil... Cu cât învârt gândurile astea în minte, alergând pe pantă în jos, cu atât mi se pare că aud din nou țârâitul acela, mereu mai clar și distinct; sunt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-o într-un moment determinat, o dată pentru totdeauna. Așa cum le păstrezi în memorie, așa îți place să păstrezi cărțile ca obiecte, să le ții lângă tine. Printre cărțile tale, în acest ansamblu care nu formează o bibliotecă, se poate totuși distinge o parte moartă sau inactivă, adică volumele puse deoparte, citite și rar recitite, sau pe care nu le-ai citit și nici nu le vei citi, dar păstrate oricum (și șterse de praf), și o parte vie, cărțile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu buzele subțiri și dinții prea albi, o mână inelată ce strânge un revolver se repetă gigantice în oglinzi și între aceste bucăți strâmbe ale ei se interpune pielea Lornei în racursiuri, ca un peisaj de carne. Nu mai pot distinge ceea ce aparține uneia sau alteia, mă pierd, mi se pare că m-am pierdut pe mine, nu-mi mai văd reflecția, ci doar reflecția lor. Într-un pasaj de Novalis, un inițiat care a reușit să ajungă la locuința secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că printr-un rar concurs de împrejurări mă atinsese în aceeași clipă sfârcul stâng al fiicei și cel drept al mamei, și trebuia să-mi adun toate puterile să nu pierd contactul minunat și să apreciez cele două senzații simultane, distingându-le și comparându-le. — Îndepărtați frunzele, spuse domnul Okeda, și tulpina florilor se va apleca spre mâinile voastre. Era în picioare, în spatele grupului nostru de trei, întinși deasupra nuferilor. Avea în mână bastonul lung cu care i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
adresează unui tânăr, sau dacă înseamnă ceea ce cuvântul înseamnă. Buzele îmi ard de la mirodeniile picante cu care Anacleta a condimentat mâncarea, de parcă gustul acela ar trebui să conțină toate aromele duse la extrem, arome pe care eu nu le pot distinge, nici numi și care se combină în cerul gurii ca niște văpăi de foc. Mă gândesc la toate aromele gustate în viața mea, încercând să recunosc acea aromă complexă, și ajung la o senzație opusă, dar poate echivalentă: laptele dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
țările, în fine, în care se aruncă pe piață zilnic cărți pentru toate gusturile și ideile, într-o indiferență generală. — Nimeni nu apreciază astăzi valoarea cuvântului scris mai mult ca regimurile polițienești, spune Arkadian Porfirici. Ce element ne permite să distingem națiunile în care literatura se bucură de o adevărată considerație, mai bine decât sumele alocate pentru a o controla și reprima? Acolo unde e obiectul unei astfel de atenții, literatura dobândește o autoritate extraordinară, inimaginabilă în țările unde e lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e nocivă sau superfluă în armonia ansamblului. E ora când mulțimea personalului funcționăresc părăsește birourile supraîncălzite, își încheie nasturii paltoanelor cu guler de blană sintetică și se înghesuie în autobuz. Închid ochii și au dispărut: numai rari trecători se mai disting în depărtare, pe străzile pustii, de unde am avut grijă să elimin mașinile, camioanele și autobuzele. Îmi place să văd caldarâmul gol și neted ca pista de popice. Suprim apoi cazărmile, corpurile de gardă, comisariatele; toate persoanele în uniforme dispar, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
revoca în orice clipă, se sfârșise cu adevărat. — Trebuie să fim realiști, spun funcționarii Secției D. Ajunge să privim în jur. Universul întreg... să spunem că e în faza de transformare... - și arată cerul, unde constelațiile nu se mai pot distinge, aici închegate, dincolo rarefiate, harta cerească răvășită, cu stele explodând una după alta, aruncând ultimele licăriri și stingându-se. Important e ca acum, când sosesc cei noi, să găsească Secția D. perfect eficientă, cu organigrama cadrelor sale completă, structurile funcționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
intervine un alt cititor, ridicându-și fața de ceară și ochii înroșiți de pe paginile volumului său, lectura e o operație discontinuă și fragmentară. Sau, mai bine zis, obiectul lecturii e o materie punctiformă și pulvisculară. În desfășurarea scrierii atenția cititorului distinge segmente minime, alături de cuvinte, metafore, grupuri sintactice, pasaje logice, particularități lexicale dovedind o încărcătură de semnificații extrem de concentrată. Sunt ca particulele elementare ce compun nucleul operei în jurul căruia se învârte tot restul. Sau ca golul în fundul unui vârtej, care aspiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
În larg, că eternul miracol se repetase și albastrul celui mai mare ocean Începea să se murdărească din pricina petelor maronii ale bancurilor de sepii care, pe neașteptate, Într-o nestăvilită explozie de viață, se nășteau În apropierea insulei ce se distingea acum, neagră, sălbatică și pustie, dedesubtul aripilor lui mari. Acolo era locul lui, iar el știa asta. Patria albatroșilor uriași; locul unde se năștea, iubea și murea pasărea care domnea asupra mărilor și În fața căreia pescărușii, pelicanii americani, fregatele, bâtlanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]