19,836 matches
-
oportunităti rentabile (bµ-p>0), deasemenea în ordinea crescătoare a lui b µ-p. În această perioadă este în interesul proprietarilor o accelerare a ritmului de creștere prin mărirea ratei autofinanțării: renunțând la o parte din dividendele prezente ei vor putea încasa dividende mai mari pe viitor. Dacă nu fac acest lucru, valoarea întreprinderii va tinde către o limită finită, rata sa de creștere fiind negativă; în momentul în care nu mai există proiecte rentabile, firma va stopa investițiile, distribuind beneficiile în totalitate
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
viitor. Dacă nu fac acest lucru, valoarea întreprinderii va tinde către o limită finită, rata sa de creștere fiind negativă; în momentul în care nu mai există proiecte rentabile, firma va stopa investițiile, distribuind beneficiile în totalitate sub formă de dividende. Dar acest lucru nu are legătură cu dimensiunea optimă, ci se datorează conjuncturii macroeconomice; întreprinderea va putea relua creșterea în momentul în care reapar oportunități rentabile. Modelele de clasă B demonstrează încă o dată că pe termen lung interesele acționarilor coincid
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
conjuncturii macroeconomice; întreprinderea va putea relua creșterea în momentul în care reapar oportunități rentabile. Modelele de clasă B demonstrează încă o dată că pe termen lung interesele acționarilor coincid cu cele ale managerilor: creșterea întreprinderii înseamnă creșterea profitului și inclusiv a dividendelor. Abandonarea ipotezei actualizării perfecte (care afirmă că rata actualizării este constantă, nedepinzând de nici una din variabilelel modelului) aduce modelele mai aproape de realitate și generează rezultate interesante în ceea ce privește strategiile de creștere a firmei. Acționarii vor disconta dividendele cu atât mai sever
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
profitului și inclusiv a dividendelor. Abandonarea ipotezei actualizării perfecte (care afirmă că rata actualizării este constantă, nedepinzând de nici una din variabilelel modelului) aduce modelele mai aproape de realitate și generează rezultate interesante în ceea ce privește strategiile de creștere a firmei. Acționarii vor disconta dividendele cu atât mai sever cu cât termenul de încasare a lor este mai îndepărtat. Acest termen depinde în mod direct de rata de creștere a firmei: o rată de creștere ridicată presupune utilizarea majorității profiturilor pentru investiții, ca și pentru
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
dependenței ratei actualizării de rata autofinanțării și de cea a îndatorării. Cu cât rata actualizării este mai mare pe măsură ce ne îndepărtăm de momentul inițial, cu atât acționarii sunt mai puțin dispuși la risc: ei vor manifesta o preferință puternică pentru dividendele prezente, sigure. Modelele profilează două categorii de acționari: acționarii riscofobi, care vor încasa dividende anuale relativ mari în raport cu aspirațiile lor și cu riscul pe care sunt dispuși să și l asume (ei vor dori ca majoritatea beneficiilor să fie destinate
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
actualizării este mai mare pe măsură ce ne îndepărtăm de momentul inițial, cu atât acționarii sunt mai puțin dispuși la risc: ei vor manifesta o preferință puternică pentru dividendele prezente, sigure. Modelele profilează două categorii de acționari: acționarii riscofobi, care vor încasa dividende anuale relativ mari în raport cu aspirațiile lor și cu riscul pe care sunt dispuși să și l asume (ei vor dori ca majoritatea beneficiilor să fie destinate plății dividendelor), dar constante sau în creștere foarte lentă de la un an la altul
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
sigure. Modelele profilează două categorii de acționari: acționarii riscofobi, care vor încasa dividende anuale relativ mari în raport cu aspirațiile lor și cu riscul pe care sunt dispuși să și l asume (ei vor dori ca majoritatea beneficiilor să fie destinate plății dividendelor), dar constante sau în creștere foarte lentă de la un an la altul; acționarii riscofili, care vor accepta dividende reduse sau chiar nule în primii ani; în următorii ani însă aceste dividende vor crește foarte puternic ca urmare a creșterii dimensiunilor
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
lor și cu riscul pe care sunt dispuși să și l asume (ei vor dori ca majoritatea beneficiilor să fie destinate plății dividendelor), dar constante sau în creștere foarte lentă de la un an la altul; acționarii riscofili, care vor accepta dividende reduse sau chiar nule în primii ani; în următorii ani însă aceste dividende vor crește foarte puternic ca urmare a creșterii dimensiunilor și profiturilor firmei. Cel mai important aport al modelelor fără actualizare perfectă îl constituie faptul că definesc nivele
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
vor dori ca majoritatea beneficiilor să fie destinate plății dividendelor), dar constante sau în creștere foarte lentă de la un an la altul; acționarii riscofili, care vor accepta dividende reduse sau chiar nule în primii ani; în următorii ani însă aceste dividende vor crește foarte puternic ca urmare a creșterii dimensiunilor și profiturilor firmei. Cel mai important aport al modelelor fără actualizare perfectă îl constituie faptul că definesc nivele optime ale ratei autofinanțării (b) și ratei îndatorării (h), adică nivele optime ale
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
obiective, indicatorii din bilanț care ne interesează sunt: volumul activelor fixe (ACTFIX); volumul amortizărilor (AZ); volumul activelor totale (ACT); capitalul propriu (CPR); datoriile pe termen mediu și lung (DML); datoriile totale (DAT); cifra de afaceri (CA); profitul net (PNET); volumul dividendelor plătite acționarilor (DIV); autofinanțarea (AUTOF), partea din profit care rămâne în întreprindere după plata dividendelor și care este destinată - cel puțin în principiu - investițiilor. Valorile acestor indicatori pentru perioada studiată au fost calculate cu ajutorul documentelor financiare ale firmei.. Prima problemă
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
volumul activelor totale (ACT); capitalul propriu (CPR); datoriile pe termen mediu și lung (DML); datoriile totale (DAT); cifra de afaceri (CA); profitul net (PNET); volumul dividendelor plătite acționarilor (DIV); autofinanțarea (AUTOF), partea din profit care rămâne în întreprindere după plata dividendelor și care este destinată - cel puțin în principiu - investițiilor. Valorile acestor indicatori pentru perioada studiată au fost calculate cu ajutorul documentelor financiare ale firmei.. Prima problemă legată de utilizarea acestor indicatori pentru cercetare a fost desigur eliminarea efectelor inflației. În perioada
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
la firma “X” cea mai importantă resursă financiară pentru creșterea vânzărilor în perioadele viitoare (o creștere a ratei profitului cu 1% determină o creștere cu cca. 15% a lui g’). Evident, aceasta depinde și de rata autofinanțării: o creștere a dividendelor (deci o scădere a lui R) are un efect negativ asupra lui g’. Reducerea cheltuielilor de producție în condițiile menținerii unei autofinanțări suficiente este recomandarea noastră pentru managerii firmei; împrumuturile ocupă un loc secundar ca sursă de creștere, dar creșterea
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de stopare a creșterii se întâlnesc uneori și în întreprinderile mai mari, unde managementul este net separat de acționariat: managerii consideră că firma a atins o dimensiune optimă pentru sectorul său de activitate, iar majoritatea acționarilor se mulțumesc cu un dividend sigur și constant (chiar dacă relativ redus). Dacă nu se schimbă condițiile de pe piață, o asemenea întreprindere își va putea păstra status-quo-ul vreme îndelungată. Lucrarea de față nu face din creștere o dogmă, nu susține că există legi inexorabile care obligă
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
și educa cererea de pe piață prin intermediul unor campanii promoționale de amploare. În plus, ea obține accesul la o serie de surse de finanțare inaccesibile de regulă firmelor mici (de exemplu, emiterea de acțiuni și obligațiuni). Acționarii vor fi recompensați cu dividende din ce în ce mai mari, salariile managerilor vor crește, băncile vor fi dispuse să acorde împrumuturi în condiții mai avantajoase, iar prestigiul managementului întreprinderii în rândul comunității de afaceri va crește proporțional cu dimensiunile acesteia. În final, bunăstarea firmei va antrena creșterea bunăstării
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
unul sau altul dintre criterii, în funcție de interesele și motivațiile lor particulare, pe care le-am prezentat pe larg în capitolul al treilea la lucrării. Din punctul de vedere al proprietarilor, creșterea întreprinderii ar trebui să se concretizeze în încasarea unui dividend din ce în ce mai mare de la an la an. Acesta este motivul pentru care am utilizat drept criteriu de evaluare a politicii întreprinderii valoarea sa pe la un moment dat (calculată ca sumă a dividendelor actualizate plătite proprietarilor până la acel moment), valoare a cărei
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
întreprinderii ar trebui să se concretizeze în încasarea unui dividend din ce în ce mai mare de la an la an. Acesta este motivul pentru care am utilizat drept criteriu de evaluare a politicii întreprinderii valoarea sa pe la un moment dat (calculată ca sumă a dividendelor actualizate plătite proprietarilor până la acel moment), valoare a cărei maximizare o urmăresc în principiu acționarii sau asociații. Pentru manageri un criteriu echivalent cu acesta este, după cum am văzut, venitul economic actualizat al firmei (suma profiturilor actualizate, pe un orizont de
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
este, după cum am văzut, venitul economic actualizat al firmei (suma profiturilor actualizate, pe un orizont de timp finit sau infinit). Interesele managementului coincid aici parțial cu cele ale acționariatului, deoarece în condițiile în care profiturile cresc este posibilă atât creșterea dividendelor cât și formarea unor resurse financiare suficiente pentru dezvoltarea întreprinderii. Deasemenea, în relație strânsă cu creșterea profiturilor este creșterea cifrei de afaceri și, legate de ea, creșterea capitalurilor proprii și a activelor imobilizate; toate acestea pot fi criterii de creștere
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de ea, creșterea capitalurilor proprii și a activelor imobilizate; toate acestea pot fi criterii de creștere a întreprinderii urmărite îndeaproape de către manageri. Ținând seama de acestea, problema care se pune este găsirea raportului optim între profitul repartizat sub formă de dividende și profitul reținut pentru dezvoltarea firmei. Acest raport depinde de restricțiile formulate de fiecare actor - proprietari sau manageri - în parte, precum și de modul în care una sau alta din părți reușește să-și impună propriile restricții. Raportul dintre dividende și
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de dividende și profitul reținut pentru dezvoltarea firmei. Acest raport depinde de restricțiile formulate de fiecare actor - proprietari sau manageri - în parte, precum și de modul în care una sau alta din părți reușește să-și impună propriile restricții. Raportul dintre dividende și autofinanțare determină într-o bună măsură traiectoria întreprinderii, așa cum demonstrează modelele dezvoltate în capitolul al patrulea. În cadrul acestui capitol am construit două categorii de modele, pe care le-am numit generic modele de clasă A și modele de clasă
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
volumul maxim de credite pe care i-l permit bancherii, în măsura în care sunt respectate următoarele două condiții: (1) circumstanțele interne și externe ale întreprinderii îi permit acesteia să susțină o creștere întrun ritm ridicat și (2) marja de profit permite acoperirea dividendelor, autofinanțării și a costului împrumutului. În acest fel ea poate maximiza rata de creștere a capitalurilor proprii. 4. Dacă, dintr-un motiv sau altul, întreprinderea nu se poate împrumuta la maxim, ea va trebui să determine acel volum al împrumuturilor
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
prin stoparea contractării creditelor și rambursarea celor existente, iar pe de o parte prin folosirea masivă a autofinanțării pentru investiții. 6. În cazul în care împrumuturile sunt foarte scumpe sau inaccesibile, o altă sursă posibilă de creștere este mărirea capitalurilor. Dividendele plătite ar putea fi foarte mici sau chiar nule în perioadele de expansiune, deoarece firma are nevoie de capitaluri importante pentru a finanța această expansiune. În plus, în perioadele de creștere firma este de multe ori și foarte îndatorată, iar
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
repartizarea către acționari a unei părți mari a acestuia. Dacă doresc într-adevăr creșterea firmei ei vor trebui să si sacrifice temporar interesele lor personale pentru aceasta. 7. Totuși, în unele cazuri managerii se vor vedea nevoiți să distribuie un dividend, fie el și minimal, din două motive. (1) Lipsa totală a remunerațiilor i-ar putea nemulțumi pe proprietari. Ei vor reacționa fie prin înlăturarea managerilor și înlocuirea lor, fie prin vânzarea acțiunilor la Bursă, fapt care va duce la schimbarea
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
expansiunea rapidă a întreprinderii poate necesita atragerea de fonduri de la acționarii actuali sau potențiali sub forma majorărilor de capital; or, pentru ca acțiunile firmei să fie atractive pentru cei dispuși să investească pe termen lung, ar trebui să fie purtătoare de dividende. 8. În mod normal, managerii întreprinderii nu vor mai avea interes să apeleze la resurse financiare externe atâta vreme cât marja de profit poate suporta ea singură investițiile. Aceasta se poate întâmpla atunci când creșterea are loc pe cale internă (după cum am văzut, această
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
dezvoltare cunoaște o reducere. 9. Alegerea principalei modalități de creștere externă (împrumuturi sau majorări de capital) depinde, pe de o parte, de costul acestora, iar pe de altă parte de momentul în care acest cost trebuie efectiv plătit. Întrucât plata dividendelor (costul capitalurilor proprii) poate fi adesea amânată în scopul eliberării resurselor financiare necesare creșterii, unele firme ar putea prefera aceasta cale de finanțare. Există, este adevărat, și un motiv care le-ar putea face să evite, totuși, majorările de capital
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
putea face să evite, totuși, majorările de capital: teama actualilor proprietari că vor pierde controlul asupra firmei. 10. În momentul în care firma ajunge în punctul de echilibru, ea va putea distribui, cel puțin teoretic, întreg profitul sub formă de dividende (deoarece în condiții de mediu extern invariabil - o altă premisă a modelelor de clasă A - întreprinderea poate rămâne teoretic în poziția de echilibru oricât de mult timp). În realitate, “echilibrul” este instabil, după cum am arătat anterior: condițiile de mediu (economice
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]