2,212 matches
-
rănd din cauza abordării istorice a creștinismului în forma sa cea mai pură, liberă și nescrisă, forma în care a fost întemeiat și trăit de Iisus Hristos. Contestarea bisericii și întoarcerea la Iisus nu pot fi considerate ca un refuz al divinului, ca o contestare a nevoii de măntuire. Ele trebuie să fie privite mai întăi în sensul unor căutări disperate ale izvoarelor prime ale ființei umane. Chiar dacă Nietzsche exagerează, strigătul său rămăne la fel de obscur pentru suflete, în timp ce pentru fondul cultural și
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]
-
op. cit., p. 13): stăpînirea mișcării și reasigurarea împotriva angoasei: aceste practici permit exprimarea și eliberarea neliniștii umane în fața corpului și a lumii, "canalizarea emoțiilor puternice" (conjurație, sacrificiu, doliu, inițiere, îngrijire corporală, pasaj de spații, limite sau timpuri particulare); medierea cu divinul sau cu anumite forțe și valori oculte sau ideatice prin activarea codurilor, gesturilor, semnelor, obiectelor, rugăciunilor, formulelor și actelor de superstiție diverse; comunicare și reglementare, atestînd și întărind le-gătura socială într-un sentiment comunitar și prin reuniri (sărbători, diverse manifestații
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în prima dintre aceste viziuni, termenul sacru face referire la orice creație cu caracter religios, considerând, prin urmare, că orice artă este sacră, prin însăși calitatea ei de a fi artă, și desemnând relațiile cu tot ceea ce depășește planul umanului: divinul, cosmicul, forțele naturii, ocultismul, iraționalul, transa etc. O altă accepțiune a termenului implică o anumită diferențiere în funcție de prezența sau lipsa caracterului religios din operele de artă. Astfel, conceptul de sacru și relațiile sale cu domeniul creației artistice desemnează existența unei
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
divinității în această ecuație asigura caracterul sacru al actului sacrificial, a cărui etimologie exprimă ideea în sine a "facerii de sacru". Tot în acest spirit, filosoful român Nae Ionescu afirma, încă din 1925, referindu-se la trăsătura de sanctitate a divinului, că "divin este acea realitate sau acea valoare căreia noi îi sacrificăm orice"46, punând la originea vieții religioase, însăși "structura sufletească a jertfei"47. Să revenim însă la teoria lui Girard, care identifica 48 sacrul cu violența, fără a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
elementele componente ale faptului religios"64, introducând noțiunea de Mister 65 ca element comun al tuturor formelor de divinitate, printr-o conceptualizare diferită însă de cea a lui Rudolf Otto. Autorul afirmă existența unei multitudini de modalități de reprezentare a divinului 66, oferind exemplul popoarelor "primitive", pentru care divinitatea poate îmbrăca imageria extrem de bogată a celor mai stranii elemente ale ambientului uman67, între care se enumeră animalele, plantele, ființele fantastice, oamenii, semnele și figurile geometrice, dar și unele simboluri ale dispariției
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Eliade le enunțase, afirmând independența existenței sacrului, indiferent de opțiunea spirituală a omului 72. În final, mai amintim și faptul că definiția sacrului 73 oscilează în teoriile de specialitate între doi poli distincți, unul constând în identificarea sa totală cu divinul 74, iar altul în care sacrul apare ca un concept de mediere între lumea divinului și cea a profanului. În primul caz, așa cum remarcă anumiți autori, preluând definiția sacrului de la Nae Ionescu (care departajează cele două concepte), Mircea Eliade nu
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
final, mai amintim și faptul că definiția sacrului 73 oscilează în teoriile de specialitate între doi poli distincți, unul constând în identificarea sa totală cu divinul 74, iar altul în care sacrul apare ca un concept de mediere între lumea divinului și cea a profanului. În primul caz, așa cum remarcă anumiți autori, preluând definiția sacrului de la Nae Ionescu (care departajează cele două concepte), Mircea Eliade nu mai face distincția între sacru și divin, suprapunând semnificațiile acestora 75. Alți autori însă, acreditează
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și-o însușește 76. În acest fel, viziunea creștină conferă omului religios posibilitatea transcenderii spre sursa sacrului, adică spre Dumnezeu, prin originea divină a lui Iisus Hristos, care nu este nici sacru, nici profan, ci sfânt 77. "Sacrul stă între divin și om"78. Privitor la înțelegerea termenului în creștinism, Julien Ries este unul dintre cei care remarcă esența acestor concepte, subliniind că dacă "sacrul prebiblic implică o apropiere între om și divinitate"79, atunci cel al Noului Testament "apare ca
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
al Noului Testament "apare ca natură a lui Dumnezeu și ca atribut al puterii și al eternității lui"80. Prin urmare, pendularea sacrului între cei doi poli amintiți credem că apare și datorită faptului că acesta "poate fi atribuit atât divinului (cea mai înaltă formă de sacru), cât și omului sau lucrurilor create"81, expunându-se unei interpretări extrem de complexe și de ambigue, pe care au sesizat-o numeroși autori 82, printre care și istoricul de artă Juan Plazaola, care a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Beatrice), poate fi relaționată cu copacul arhetipal al cunoașterii"137. Fig. 5. Bogdan Maximovici, Experiment ADAM Fig. 6. Zamfira Bîrzu, Pomul cunoașterii Folosind această comparație, autorul inversează de fapt însemnătatea exemplului biblic, iubirea și viața principiile fundamentale ale actului creator divin fiind înlocuite aici cu puterea și moartea prerogativele impuse ale pretinsului act de creație al lui Rappaccinni. Prin urmare, cauza eșecului total al unui astfel de experiment în care dorința de cunoaștere prevalează în fața dragostei părintești, constă în însăși iresponsabilitatea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
se află într-un raport special cu gradul de maturizare biopsihică a individului și, totodată, cu gradul său de cunoaștere. Legat de acest aspect, înțelegând religia ca un ansamblu al credințelor și actelor de cult ce definesc legăturile omului cu divinul, în mod diferențiat de înțelesurile acordate conceptului de sacru, încă din Antichitate, asupra originii și esenței sale s-au pronunțat un număr mare de teorii. Despre însemnătatea religiei au tratat o multitudine de studii de specialitate, care, până la dobândirea actualei
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
prin mijloacele propriei rațiuni. Moartea însă a fost cea care, așa cum indica și istoricul francez Fustel de Coulanges, i-ar fi sugerat omului ideea supranaturalului, a celui dintâi mister, înălțându-i mintea de la vizibil la invizibil și de la omenesc la divin. De aici pornește prima experiență religioasă a omului, din contemplarea siderantă a morții și din frica dispariției totale, care au impus apariția imaginii asemenea unui "vicleșug indirect, o oglindă în care umbra prinde prada"141, opunându-se descompunerii prin recompunerea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
însemnătatea atributului religios al omului, acesta condiționând în mare măsură esența și calitatea experienței religioase. Legat de acest aspect, cardinalul Paul Poupard arăta, în deplin acord cu concepțiile lui Mircea Eliade, că "oriunde homo religiosus intră în contact cu sacrul, divinul sau transcendentul, rezultă o experiență religioasă specifică, care se cuvine valorificată și explicată în profunzime de istoria religiei"148. Putem astfel înțelege care ar fi premizele pe care se sprijină această apropiere a creației artistice de experiența religioasă, atât în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
care nu vede în el zeul în persoană. Dimpotrivă, adoratorul se știe artizanul care, din metal, din lemn sau din pietre, a lucrat până la a-i oferi zeului o imagine de văzut (είδολων), ca să consimtă să ia chip în el. Divinul nu produce idolul și nu se produce ca un idol. Adoratorul e deplin conștient că zeul nu coincide cu idolul"232. Însă, odată cu evoluția și dezvoltarea societății, nemaifăcând obiectul unui grup restrâns de inițiați, idolul, care la început făcea trimitere
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a sacrului, nu din teama față de divinitate, ci datorită unei șanse de cunoaștere și comunicare mistică, menită să-i confere acesteia "o imagine în sfârșit demnă"236. Fig. 10. Bogdan Maximovici, Povestea lumii Reținând ideea generală că "experiența umană a divinului precedă chipul idolatric [iar] chipul idolatric pe care îl elaborează omul precedă învestirea sa de către zeu"237, discuția noastră trimite spre o analiză a legăturilor dintre sacrul vizibil și cel invizibil, care ar putea fi redusă în ultimă instanță la
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
îndepărtată de modelul divin 263. Susținând că "natura divină se află dincolo de orice imagine"264, opinia istoricului și filosofului francez Alain Besançon este aceea că "Platon este deci părintele tuturor viitoarelor iconoclasme"265, dar prin recunoașterea necesității de contemplare a divinului și atitudinea sa moralistă, el poate fi considerat totodată și "părintele iconofililor"266. În contrast cu acesta, Aristotel recunoaștea meritul caracterului mimetic al artei, pe care îl îndreptățea printr-o atitudine realistă, oferind exemplul naturii 267. Pentru Aristotel, reprezentarea constituia o formă
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
supune prezentului expresiile perceptibile ale divinității, înalță imaginea artistică, în viziunea lui Wunenburger, la statutul de imagine sacră 304. Acesta atrage totodată atenția și asupra diferențelor dintre imagine și esența pe care aceasta o reprezintă: " Deși imaginea face să intre divinul într-o figură, într-un chip, divinul rămâne radical străin omului, pentru că este el însuși dincolo de Ființă"305, imaginea revelându-se atât ca o prezență, cât și ca o absență a Ființei. Și într-adevăr, suntem tentați să dăm crezare
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
imaginea artistică, în viziunea lui Wunenburger, la statutul de imagine sacră 304. Acesta atrage totodată atenția și asupra diferențelor dintre imagine și esența pe care aceasta o reprezintă: " Deși imaginea face să intre divinul într-o figură, într-un chip, divinul rămâne radical străin omului, pentru că este el însuși dincolo de Ființă"305, imaginea revelându-se atât ca o prezență, cât și ca o absență a Ființei. Și într-adevăr, suntem tentați să dăm crezare acestei idei, mai ales dacă stăm să
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
natură, simbolice sau abstracte, un caz aparte fiind și acela condiționat de credința în nereprezentabilitatea divinității, aceasta întruchipând infinitul. Încununând această multitudine a formelor de reprezentare a sacrului, ne vom opri asupra unui exemplu aparte al raporturilor stabilite între lumea divinului și cea a umanului. Provenind din vremuri îndepărtate, dar ajungând până în contemporaneitate, în Nepal, persistă încă o serie de ritualuri străvechi, prin care, periodic, este aleasă pe seama unor criterii extrem de stricte câte o fetiță, neajunsă încă la vârsta pubertății, care
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sentimentului religios al acestei civilizații în însăși prezența și manifestarea cultului strămoșilor, conștientizarea morții fiind cea care a înlocuit orizonturile naturale ale vizunii omenești cu cele supranaturale, înălțând "gândirea de la vizibil la invizibil, de la trecător la etern, de la omenesc la divin"352. Astfel, încă din vechime, aproape pe întreg parcursul artei cicladice, numeroase dintre sculpturile realizate păreau a reprezenta idoli 353, care erau meniți să exprime vizual forțele divine în care vechii greci credeau la început. Conturarea formelor clasice ale religiei
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
unii dintre artiști considerând, prin urmare, că orice artă este sacră, prin însăși calitatea ei de a fi artă467. În această accepțiune, arta sacră presupune o viziune cuprinzătoare, ea desemnând arta și relațiile sale cu tot ceea ce depășește planul umanului: divinul, cosmicul, forțele naturii, ocultismul, iraționalul, transa sau forțele superioare, într-o perspectivă asemănătoare celei descrise de Rudolf Otto în definiția pe care acesta o atribuise sacrului. Să observăm că, în acest caz, noțiunea sacrului se comportă ca o expresie ale
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ci și manifestarea modelului ei ceresc totodată 482. Simbolul joacă, prin urmare, un rol fundamental în definirea acestei zone artistice, Hegel subliniind faptul că "arta simbolică poate fi numită (...) în general sacră" 483, având în centrul proceselor sale creatoare expresia divinului. Prin aceasta, capodoperele artei sacre sunt considerate expresii sublime ale spiritului transcendental, care se face vizibil și se manifestă prin ele. De aici apare și acea interpretare, conform căreia arta sacră reprezintă, în realitate, creația divinității, epitetul de sacru sinonim
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Editura Polirom, Iași, 1996. Meslin, Michel, Știința religiilor, Editura Humanitas, București, 1993. Michalowski, Kazimierz, L'art de l'Égypte, Éditions Citadelles & Mazenod-Editio, Paris, 1968-1994. Michaud, Yves, La crise de l'art contemporain, Presses Universitaires de France, col. Quadrige. Mircea, Corneliu, Divinul, Editura Paideia, București, 2006. Mondzain, Marie-José, Imagine, icoană, iconomie: sursele bizantine ale imaginarului, Editura Sophia, București, 2009. Nae, Cristian, Arta după sfârșitul artei: Danto și redefinirea operei de artă, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", 2010. Newberg, Andrew, Waldman, Mark Robert
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
din cadrul Rugăciunilor dinaintea Sfintei Împrtășanii din cultul creștin-ortodox. 36 Roger Caillois, op. cit., p. 21. 37 Ibidem, p. 42. 38 În creștinism, spre exemplu, apropierea de moaștele unui sfânt poate avea sensul unui transfer de energie pozitivă, un contact cu lumea divinului, ce-l întărește și îmbogățește spiritual pe omul religios, la fel cum pătrunderea într-un spațiu malefic poate avea repercusiuni nefaste asupra celui ce a intentat să facă aceasta. 39 Roger Caillois, op. cit., p. 21. 40 Luiza Maria Dumitru, Sacrul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
2008, p. 83. 61 Mircea Eliade, op. cit., p. 65. 62 Ibidem, p. 188. 63 Ibidem, p. 189. 64 Juan Martín Velasco, Introducere în fenomenologia religiei, Editura Polirom, Iași, 1997, p. 56. 65 Ibidem, pp. 74-75. 66 Velasco subliniază faptul că divinul reprezintă "realitatea absolut diferită de toate celelalte realități mundane, deplina perfecțiune și totala plenitudine de ființă, Binele suprem, valoarea supremă și demnitatea augustă". (J. Martín Velasco, op. cit., p. 82). 67 Ibidem, pp. 82-83. 68 Julien Ries, op. cit., p. 35. 69
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]