2,306 matches
-
vastă construcție simbolică, complexă și coerentă care face loc, la toate nivelurile și în toate aspectele ei, inclusiv cultul, gândirii și deopotrivă sentimentului. În acest ansamblu, mitul joacă rolul său tot atât de important ca practicile rituale și faptele ținând de figurarea divinului: mit, rit, reprezentare figurată, acestea sunt cele trei moduri de expresie verbală, gestică, imagistică prin care se manifestă experiența religioasă a grecilor, fiecare constituind un limbaj specific care, înaintea asocierii sale celorlalte două, răspunde unor nevoi specifice și își asumă
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pe o energie sufletească urmîndu-și calea spirituală, nu doar ca pe o ființă umană cu defectele și slăbiciunile ei inevitabile. Încurajează valori precum iubirea, compasiunea, Înțelegerea și toleranța, susținînd persoana să-și urmeze calea Înspre dezvoltarea spirituală și uniunea cu Divinul. Nevoia unei schimbări În planul conștiinței Indiferent dacă o abordăm dintr-o perspectivă convențională sau din una metafizică, orice boală, durere sau maladie reprezintă un semnal trimis de corp, pentru a arăta că un anumit lucru nu este În regulă
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
pân-la „dilemele” extratereștrilor... gândind la „raționalitatea” pământenilor. (Schimbare de plan) Cât privește Epilogul la Cartea lui Iov, asta mi amintește de Ridichea lui Cehov. Un Iov modern, contrazicându-l pe Dumnezeu, de un umor care apropie nimicul pământesc de-acel divin al desăvârșirilor. Sau... „dacă mă ierți... promit că am să te iert și eu pe tine!...” (Iertarea) Sau... să fi fost zadarnică bunătatea Tatălui Ceresc pentru fiul „risipitor”?! Filosoful-scriitor ne face cunoștință și c-o țară numită, Educaria?! Parcă nu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de Sus a Moldovei, se află chiar în inima rrsei Mari, îmbrățLșat de lumina ei divină. și dacă ne apropiem întrucâtva de binecunoscuta legendă biblică, putem afirma, fără tăgadă, că Omul și Poetul eoria Zilieru, deopotrivă, se află sub protecția Divinului Iisus, a Sfântului Gheorghe - patronul d-sale și-n ”umbra lyrei lui Orfeu”. „7ăiată-n piept de coastă de-o țărănească mână”, precum străvechea fântână dătătoare de lacrimă binecuvântată, fiul argeșean Gheorghe Iancu va fi căOăuzit de „ochiul rece al timpului
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Pandrea) artistul „șlefuiește aripă / măiastră pasăre ce arde...” (Sub daltă) Acesta să fie aventurare sau ritual celest?! Poetul surprinde acest limbaj al spațiului, ritmicitate a unei liniarități geometrizante, forme laborioase, stihuitoare încifrări ale sacralului, zbor întru înăOțare inițiatică, „îmbrățLșarea”-a divinului, puterea de a „visa sărutul / arc de triumf / sub care împletesc iubirea / ca pe o paradă / de ziua infinitului” (Paradă). Supuse unui ritual al cizelării, în ritmul sfredelit de brațul purtător de daltă, pulsațiile nașterii sporesc sub arcuiri vrăjite: „infinitul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sacră: „Dacă tu te-ai născut român cu frumoase podoabe sufletești... trebuie să știi că în mare parte nu e meritul tău... ci... le datorești... părinților, moșilor și strămoșilor...” 6 Așadar, tabla legilor creștine l-a căOăuzit până-n clipa hotărârii Divinului. Cuvântul îi va fi singura armă prin care se descărca întrucâtva. și-aceasta o dovedesc miile de pagini lăsate posterității. Firește, a fost conștient că „Nu totul trebuie rostit (a se citi, și scris), că „există și adevăruri pe care
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Eu însumi sunt, poate, un necredincios plin de credință. Credința necredinței, nădejdea deznădejdii”. și care ar fi soluția? „Desacralizarea” sau mărturisirea, cu emoție: „Doamne,... ridică-mă, / și fă-mă fericit...” (Ruga) Omul și creatorul Ionesco nu poate ignora o realitate: „Divinul se ascunde în adâncul absolut al ființei noastre”, „adâncul absolut al lumii”. „Neașteptatul”, „Nesperatul”.și-atunci, „când desenez, sunt realist”, iar „simplele elemente de desen” devin „ființe”. Subtilitatea unor schematizări, premergătoare materializării unei prezumtive picturi, eventual, un avant-art. Uneori, artistul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Mărețul Neaoshland, în care se aude graiul vorbit de când mă știu, e zona celei de-a doua specializări (nu am putut alege alta), cu mituri ca "Poetul național" (al cărui tei se află într-un parc, ne departe de lac), "Divinul Critic"(îmi place să cred că-i pot urma calea, nefiind poet și având rețineri față de lirică și lirici)în care-mi va fi dat să mă bat cu balaurii unor discipline, să bat sârba pe loc la un examen
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mea, ceea ce mă obligă într-o măsură și mai mare. După ce voi fi realizat Monografia, rămâne să stabiliți dv. soarta materialelor pe care mi le-ați încredințat. Orașul Dv. natal, această „mică Florență” (prof. I. Simionescu îl compară cu Florența divinului Dante), ar avea numai de câștigat și s-ar perpetua amintirea personalității dv. artistice. Rugându-vă să transmiteți multă sănătate și respectuoase salutări soțului dv., primiți din parte-mi asigurarea deosebitei stime ce v-o port și urarea de a
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
doar interferează cu sacralitatea ce devine fondul unei continue trăiri mistice. Aici rugăciunea, contemplarea, meditația la transcendent nu mai survin din interioritatea imanentului ci dintr-o zonă metafizică intermediară, dintr-un corpuscul în care sufletul se înalță neîntrerupt spre deschiderea Divinului. Totuși, cum este posibilă o astfel de suprapunere a extazieriii întru mistic peste existența în dura și încarceranta corporalitate? Cum poate fi trupescul atât de ferm eclipsat? Care este motivația ce susține despărțirea radicală dintre aderarea la imperativele imanentului și
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
acestuia. Pentru mistic există un ne-omenesc care, în mică parte, poate fi admirat de privirea umană proiectată în exterioritatea mundanului cotidian dar, mai există și un alt ne-omenesc ce poate și trebuie să fie atins doar prin vârtejul divinului din om. Această experiență misticul și-o asumă constant înțelegând transcendența asemeni unui astru solar în jurul căruia gravitează elementele imanentului. Astfel, deși ascuns, focarul stelar al spiritualității luminează mundaneitatea și ne-omenscul ateului. Dacă fascicolul său s-ar stinge meta-timpul unui
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
înșelării celui tentat. Această ferecare a unui posibil secret fundamentat în imense potențialități copleșitoare corupe și atrage magnetic mai intens decât secretul însuși. Important nu este aici ce se descoperă ci descoperirea în sine, actul săvârșit în opoziție cu axiomele Divinului. Curajul rătăcitor al respingerii acestora reprezintă narcoticul spiritual prin care eul alunecă în demonizare. A nu accepta un astfel de curaj echivalează, aici, cu lașitatea unei resemnări ascetice, cu lansarea propriei firi în fluxul deciziilor primordiale impuse de Creatorul ancestral
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
adâncește în fundamentele sinelui și nu ratează inrospecția la nivelul înțelegerii sacralității propriei ființe. Această sacralitate el și-o asumă păstrând-o în pozitivitatea ei primară și nerătăcind, astfel, în zone demonice. Prin urmare, se recunoaște ca o creație a Divinului și acceptă imperativele impuse doar de aceasta. Luciditatea lui constă în faptul că înțelege iluzia primejdioasă a unui mai mult decât oferta Divinității. Ascultând de axioma binelui, acest spirit preferă, opus celui negativ, să se privească pe sine aproape de moarte
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
saltul spre verticalitatea mântuirii reprezintă o țintă-finalitate a conlucrării acestor componente definitorii templului? Cum se lasă surprinsă, aici, prezența zeului în prea-plinul dăruirii sale învăluitoare? Ce rol ocupă pe fondul între-zăririi revelatorii a transcendenței înstrăinarea mistică și pierderea parcursului spre Divin? Prezența tentației se dovedește inevitabilă formulării și postulării templului ca templu? Ce opoziție întâmpină superficialul cotidian în perimetrul recunoscut și acceptat drept pământ sfânt? În ce constă orbirea pelerinului sosit din mundaneitatea efemeră ca mesager al banalității unei viețuiri ce
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în conștiința credinciosului, reactivarea privirii mistice, odată cu pătrunderea în sfera templului, survine întâlnirea cu însăși chemarea zeului, cu vocea meta-sonoră și epifanică dinspre care reverberează în globalitatea existenței modulații străfulgerante. Reculegerea în templu implică acceptarea lăuntrică, pe treptele ascendenței spre Divin, a însoțirii învăluitoare oferită de intensitatea profundă a ritualului de evocările picturale și sculpturale ce trimit la punctarea transcendentă a istoricului, de relicvele-mărturii menținute în aura sacralității lor, toate acestea fiind reunite sub armonia ordonării ansamblului arhitectural. Conlucrarea acestor factori
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu prezența și acțiunea zeului ce sustrage temporalului elementele ce și le asumă epifanic. Așadar, funcționalitatea relicvelor-mărturii în aria templului este împlinită atunci când sfințenia pe care ele o poartă determină spiritul credinciosului să-și aroge statutul de relicvă-mărturie supremă a Divinului, o relicvă-mărturie non-materială, conștientă de sine, așezată paradigmatic și supra-istoric între voluptatea tentației ucigătoare și copleșitoarea ascensiune spre mântuire. Locațiile în care se concentrează împlinirea ritualului, desfășurarea amplă și cromatică a scenelor picturale, postularea în propria soliditate a elementelor sculpturale
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pluriformă a mulțimii către ascuțișul ce focalizează totalitatea proiecțiilor spre Divinitate activate prin ritual și în jurul impulsiunilor sale modelante. Astfel, proiectul arhitectural materializat, relicvele-mărturii, creația picturală și sculpturală, ritualul oficiat de sacerdot toate aceste constituiente definitorii pentru templu deschid spre Divin și indică prezența sa activă. Conexiunile amintite între aceste elemente și transcendență au drept centru al dinamicii lor conștiința sublimată a credinciosului. Dar, pentru ca această sublimare, această proiecție lăuntrică în sublimul îmbrățișării cu zeul să poată surveni, se impune existența
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ori în poemele fantastice, sunt degajate constant, fără a fi neglijate, firește, izbutirile estetice. În spațiul relațiilor și interferențelor literaturii engleze cu alte literaturi se plasează și lucrarea Shakespeare în cultura română modernă (1971). Urmărind istorist efectele catalitice ale capodoperelor „divinului brit” în România - de la primele mențiuni, recenzii, articole și reprezentații până la studii, traduceri și inserții tematice în scrierile literaților noștri -, autorul subliniază mai ales specificitatea contactelor, pentru a pune în lumină modul irepetabil în care cultura română s-a integrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
protestante. Unde se ascunde unicitatea teologică a Răsăritului? Lucian Blaga a surprins tensiunea acestei lumi încă neînțelese vorbind despre „inspirația sofianică” și „transcendentul care se coboară”. Păstrând mireasma tainei revelației, gânditorii ortodocși au refuzat obiectivarea conceptuală a Dumnezeirii și imaginarea divinului sub titlul de Ființare supremă. Un mistic capadocian de mare influență, Sf. Grigorie de Nyssa (†394) - socotit de cel de-al doilea sinod de la Niceea (787) drept „Părinte al Părinților” - avertizase: „Orice concept format pentru a încerca să atingă sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fi prezent”, iar „a fi prezent” înseamnă „a fi vizibil” - măcar în sens intelectual, dacă nu sensibil. Dinamica proprie unei autentice vieți religioase, trăită în meditație și rugăciune, este atunci desprinsă de contemplația asupra realităților ultime. Fie reificarea stearpă a divinului învinge, fie sentimentalismul pietist debordează. Modernii târzii - aflați deja în posesia briciului lui William Ockham (1288-1347) - au apoi toate motivele să suspecteze ineficacitatea mecanic-cauzală și futilitatea logic-matematică ale postulatului existenței lui Dumnezeu. Dintr-un timp al negării unei anumite imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deja în posesia briciului lui William Ockham (1288-1347) - au apoi toate motivele să suspecteze ineficacitatea mecanic-cauzală și futilitatea logic-matematică ale postulatului existenței lui Dumnezeu. Dintr-un timp al negării unei anumite imagini despre Dumnezeu, modernitatea devine un timp al uitării divinului. Dispar problemele existențiale și rămâne problematica teoretică. În acest punct, exegeza făcută de Mircea Eliade (1907-1986) timpului profan al modernității 2 nu contestă realitatea renunțării consimțite a omului recent la întrebările clasice privind sufletul, mântuirea sau Dumnezeu. Uitarea modernilor târzii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cuvîntul "temporal" (de la tempus, temporis) are în Evul Mediu o conotație religioasă, și se referă la tot ce ține de lu-mea materială sau de Universul vizibil, în opoziție cu "spiritualul" domeniul prin excelență al Bisericii romane a cărui sferă era divinul. 3 În realitate, avarii și bulgarii nu au ocupat niciodată o regiune numită "cîmpia Dunării": dacă primii s-au stabilit, în secolul al VI-lea (568), în Panonia, înlocuindu-i aici pe longobarzi și gepizi (după ce, în prealabil, pustiiseră Dobrogea
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
veche: astfel, de exemplu, cîteva trăsături ale concepției despre Dumnezeu și, ca urmare, despre om, și unul și celălalt legați cel mult de monismul metafizico-religios; și despre noțiunea de femeie, de sclav, sărac, bolnav etc., toate pornind de la premisa că divinul nu poate fi prezent acolo unde lipsesc puterea fizică, bogăția, sănătatea. Cu alte cuvinte, chiar dacă noțiunea "logică" de femeie, bolnav, copil etc., ar fi avut același conținut pentru limba greacă, cea latină și indiană veche, nu avea, însă, același conținut
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
receptezi și să pricepi ceea ce a avut loc, pentru sine și în forma sa reală, conform mijlocirilor sale empirice și în lumina temeiurilor, scopurilor și cauzelor sale. Năzuința lor stăruitoare de a reduce totul și orice la absolut și la divin și de a vedea în cele mai obișnuite lucruri și în tot ce este mai sensibil prezența reală a zeilor creată de imaginație se opune acestei lucidități prozaice. În inextricabila confuzie pe care ei o fac între finit și absolut
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
aici [129] cealaltă latură, care pretinde ca existențele particulare să nu aibă semnificația absolută pentru intuiție de a fi reale, ci numai să indice o semnificație. Pentru imaginația indiană, maimuța, vaca, un brahman oarecare etc. nu sînt simboluri înrudite ale divinului, ci sînt considerate și reprezentate ca însuși divinul, ca existențe concrete adecvate acestuia. Dar, aici rezidă contradicția care împinge arta índică la un al doilea fel de concepție. Fiindcă, pe de o parte, ceea ce este absolut nesensibil, absolutul ca atare
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]