KorAP: Find »[drukola/base=doină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...626 >

15,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848

și găsi că această vizită este inoportună, de vreme ce nu era stabilită nici o oră de meditație. Era profesoara de engleză, care în ultima perioadă mai venise așa, neanunțată, sub pretextul că Beatrice îi solicitase un plus de ore. Pentru un moment, Doina se gândi să nu-i deschidă ușa. O cuprinsese chiar o stare de enervare. Nu putea să aibă în casa ei un răgaz pentru intimitatea cerută într-un cămin conjugal. În plus, Teo trebuia să sosească din clipă în clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
și o bună parte din noapte. Acum aveau de hotărât ce cumpărături să facă pentru Crăciun. Doctorul fiind în ultima perioadă solicitat și de numărul excesiv de gărzi pe care era nevoit să le îndeplinească, nu reușea să o ajute pe Doina în aprovizionările de sărbători. Nu avu însă răgazul să reflecteze dacă să-i deschidă sau nu ușa, că soneria începu din nou, cu și mai multă intensitate. Sunetul strident o scoase din minți. Se hotârî în ultimul moment să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
ușa, că soneria începu din nou, cu și mai multă intensitate. Sunetul strident o scoase din minți. Se hotârî în ultimul moment să-i deschidă, dar pe fața sa stăruia vizibil umbra unui reproș. Deranjez? spuse Simona prefăcându-se jenată. Doina avu chiar impresia, din tonul și din mimica musafirei nepoftite, că există o doză de flegmatism în scuza care se vedea de departe că e formală. Fără a fi invitată, profesoara puse deja primul pas în interior. Tocmai mă pregăteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
n-ați auzit soneria. Am suuuunaat! Beatrice m-a invitat, urmă ea. Mâine are teză la engleză și probabil mai dorește unele clarificări. Dar Beatrice nu-i acasă. Nu face nimic, o s-o aștept. Între timp puteți face și baie... Doina nu știa ce să mai creadă. Gândi: ,, Fata asta are un tupeu care te poate exaspera", dar politețea o obligă să fie rezonabilă: Bine, intrați în sufragerie și scuzați-mă câteva minute. Îl aștept și pe soțul meu... Chiar voiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
asta are un tupeu care te poate exaspera", dar politețea o obligă să fie rezonabilă: Bine, intrați în sufragerie și scuzați-mă câteva minute. Îl aștept și pe soțul meu... Chiar voiam să-i cer domnului doctor un sfat, așa că... Doina intră în baie. Prelungi înadins timpul rezervat unui duș obișnuit, sperând ca din clipă în clipă să vină Teo și să o scape de obositoarea întâlnire cu duduia asta care nu găsise cel mai potrivit moment pentru vizită. Simona, rămasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
vină Teo și să o scape de obositoarea întâlnire cu duduia asta care nu găsise cel mai potrivit moment pentru vizită. Simona, rămasă în sufragerie, luă la început o carte de pe etajeră. Era un studiu de specialitate. Probabil îi aparținea Doinei, pentru că enumera noile medicamente apărute pe piața medicală din unele țări europene și prescrierea acestora pentru prevenirea sau tratarea diferitelor boli. N-o interesa. Puse cartea la locul ei și-și roti privirile prin încăpere. Tablouri de preț, vaze de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
să-mi umble mintea prin teritorii care nu-mi aparțin?", gândi ea, și se așeză în fotoliu de așa manieră încât doctorul, pentru că el trebuia să fie, să o găsească în așteptare, picior peste picior, într-o poziție ostentativ provocatoare. Doina auzise și ea ușa de la vestibul, semn că într-adevăr venise soțul ei. Bănuia că va avea aceeași reacție ca și a ei la vederea musafirei. Chiar așa se și întâmplă. Teo rămase surprins când din fotoliu îi zâmbi solar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
solar Simona, pe care n-o aștepta în seara aceea, mai ales știind că Beatrice nu era acasă. Bună seara, domnișoară, dar parcă astăzi nu era programată nici o meditație! Așa e, dar fiica dumneavoastră m-a solicitat... Tocmai atunci ieși Doina din baie, completând argumentele aduse de Simona: Domnișoara spune că Beatrice a rugat-o să-i lămurească câteva probleme înainte de teza de mâine. Dar Beatrice vine târziu în seara aceasta. E la onomastica unei colege și urmează să mă duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
să o aduc peste câteva ore, așa că... Atunci înseamnă că trebuie să mă retrag. Vă cerem scuze, dar fiica noastră nu ne-a spus nimic... Îmi pare foarte rău că v-am deranjat, se scuză ea, intuind încă în comportarea Doinei o rezervă produsă probabil de neplăcerea de a fi în preajma cuiva devenit nedigerabil. La ușă, îi mai spuse doctorului cu glas destul de tare ca să audă și soția sa: Chiar voiam, domnule doctor, să vă anunț că o perioadă nu voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
investigații. În ultima perioadă nu mă simt prea bine, și luându-i mâna, i-o conduse până pe obraz cerând o confirmare: nu vi se pare că am febră!? Doctorul nu se pronunță, dar replică: Ne pare rău și mie și Doinei, dar cred că cel mai rău o să-i pară rău fiicei noastre. Înainte de toate stă însă sănătatea. Dacă vă internați, înseamnă că ne vom mai întâlni, grăbi doctorul discuția care avea toate șansele să se prelungească. Nici bine nu închise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
cel mai rău o să-i pară rău fiicei noastre. Înainte de toate stă însă sănătatea. Dacă vă internați, înseamnă că ne vom mai întâlni, grăbi doctorul discuția care avea toate șansele să se prelungească. Nici bine nu închise Simona ușa, că Doina veni către soțul ei cu reproșul: Ce caută fufa asta, neinvitată? N-ai întrebat-o? De altfel a afirmat că Beatrice ar fi chemat-o. Și fata asta a noastră trebuia să ne prevină. Hai să mâncăm ceva, că trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
pentru că era și așa în întârziere. Beatrice i-a detaliat mamei discuția din mașină cu tatăl său. Fiecare dintre ele și-a formulat în mintea ei întrebări la care nu găseau un răspuns rezonabil. ,,Ce-o fi urmărind?" își spuse Doina în sinea sa. Nu voia să-i inoculeze fetei temerile care o bântuiau de o vreme, deși simțea cum un cariu rodea la pragul casei sale. Apariția acestei domnișoare englezoaice adusese o oarecare tulburare în liniștea și viața familiei doctorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
sinea sa. Nu voia să-i inoculeze fetei temerile care o bântuiau de o vreme, deși simțea cum un cariu rodea la pragul casei sale. Apariția acestei domnișoare englezoaice adusese o oarecare tulburare în liniștea și viața familiei doctorului Teodoru. Doina își amintea că tot așa, în una din vizitele sale inopinate, a ținut să povestească un vis, de față fiind și Teo. ,, Știți...", își amintea Doina cuvânt cu cuvânt ,,... astă noapte v-am visat, domnule doctor. Se făcea că erați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
acestei domnișoare englezoaice adusese o oarecare tulburare în liniștea și viața familiei doctorului Teodoru. Doina își amintea că tot așa, în una din vizitele sale inopinate, a ținut să povestească un vis, de față fiind și Teo. ,, Știți...", își amintea Doina cuvânt cu cuvânt ,,... astă noapte v-am visat, domnule doctor. Se făcea că erați în parcul spitalului în fața unui rond de flori. O floare tocmai era gata să se frângă din cauza vântului, iar dumneavoastră ați sprijint-o cu ajutorul unui bețigaș și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
spitalului în fața unui rond de flori. O floare tocmai era gata să se frângă din cauza vântului, iar dumneavoastră ați sprijint-o cu ajutorul unui bețigaș și floarea a rămas în picioare. Nu știu ce semnificație are... dar așa am visat!", întărise ea. Prin mintea Doinei se învălmășiră fel de fel de idei. O fi o simplă bănuială, își mai spuse ea, deși știa bine că bănuielile sunt și ele alimentate de fapte din viața curentă și depozitate în subconștient. Acestea se păstrează în străfundurile minții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
în străfundurile minții și apar ca martori la proces, aduși numai la solicitarea instanței. Cu siguranță acest vis fusese rodul unei născociri, al unei minți bolnave. Comparația cu floarea o făcuse probabil gândindu-se la ea însăși, dar după chibzuința Doinei, i se părea mai potrivită asemănarea cu un ciulin. Avea încredere în Teo. Nimic însă nu e imposibil sub cerul imprevizibilului. Neliniștile ei sporiră când reflectă, referindu-se la puterea firului de iarbă care, deși pare atât de firav, străpunge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
Nimic însă nu e imposibil sub cerul imprevizibilului. Neliniștile ei sporiră când reflectă, referindu-se la puterea firului de iarbă care, deși pare atât de firav, străpunge chiar și asfaltul. Era un fenomen verificat în practica de zi cu zi. Doina avea suficiente exemple în acest sens. PARTEA A DOUA 1 L a prima oră a dimineții directorul spitalului îl chemă la el pe doctorul Teodoru. Vezi că se internează o profesoară de engleză. Am primit un telefon de la o cunoștință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
Trebuie tratat cu multă atenție! Deci, doctore, e un fel de seară de adio!? Cuvântul acesta nu mi se pare potrivit. Deși Beatrice vrea să renunțe la orele de meditații, ușa casei noastre va rămâne mereu deschisă pentru dumneavoastră. Și Doina simte uneori nevoia să mai converseze cu cineva, să mai schimbe impresii ... Era un fel elegant de a prezenta lucrurile care nu stăteau tocmai așa. Să facem abstracție câteva minute de tot ce e dincolo de acești pereți, spuse Simona. Ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
ceea ce vrei e dincolo de mine, trezește-te cât mai e timp. Nu există drum de întoarcere. Bolovanul a început să se rostogolească, nu-l mai poți opri. Fii al meu pentru câteva clipe, după aceea poți să-ți aparții ție, Doinei, cui vei dori. Mie n-o să-mi mai pese. O dată cu pronunțarea acestor cuvinte, prin mintea ei zburase acea pasăre cu nume ciudat din Australia care, după întâlnirea nupțială, își alungase cu violență partenerul. Și adăugă: Eu voi fi fericită! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
cântece și jocuri în limba lui Shakespeare. Simona ținu să-l anunțe și pe doctorul Teodoru de succesul repurtat în acest spectacol de Răducu. Negăsindu-l la spital, îl sună acasă. În timp ce Teo era concentrat asupra celor spuse de Simona, Doina intră în sufragerie, unde era instalat telefonul. El nu sesiză prezența soției sale. Aceasta surprinse doar finalul convorbirii: ,,Te rog să termini o dată cu telefoanele acestea fără rost!" La cine te răsteai, dragă! Când auzi vocea Doinei, doctorul Teodoru înmărmuri. Găsi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
celor spuse de Simona, Doina intră în sufragerie, unde era instalat telefonul. El nu sesiză prezența soției sale. Aceasta surprinse doar finalul convorbirii: ,,Te rog să termini o dată cu telefoanele acestea fără rost!" La cine te răsteai, dragă! Când auzi vocea Doinei, doctorul Teodoru înmărmuri. Găsi totuși puterea de a se detașa de situația penibilă în care fusese găsit și replică: O pacientă, Doina, o pacientă care cred că e schizofrenică. În seara aceea cei doi soți discutară puțin. Amândoi cu câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
convorbirii: ,,Te rog să termini o dată cu telefoanele acestea fără rost!" La cine te răsteai, dragă! Când auzi vocea Doinei, doctorul Teodoru înmărmuri. Găsi totuși puterea de a se detașa de situația penibilă în care fusese găsit și replică: O pacientă, Doina, o pacientă care cred că e schizofrenică. În seara aceea cei doi soți discutară puțin. Amândoi cu câte o carte în mână, încercau să deslușească substratul unor scrieri, dar gândurile lor umblau pe alte pagini care, chiar dacă nu erau scrise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-i ușor... 7 D e câteva luni bune, atmosfera din familia doctorului Teodoru era la un pas de a deveni incendiară. Telefoanele repetate ale profesoarei Simona Deleanu, insistența cu care aceasta îl solicita pe doctor, o exasperau pe soția lui, Doina, și adânceau și mai mult acel cui al îndoielii înfipt în sufletul ei. Era acum pusă sub semnul întrebăriii însăși conviețuirea lor. Deși nu avea încă toate datele pentru a elucida problema, care plana peste acoperișul căminului lor, Doina simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
lui, Doina, și adânceau și mai mult acel cui al îndoielii înfipt în sufletul ei. Era acum pusă sub semnul întrebăriii însăși conviețuirea lor. Deși nu avea încă toate datele pentru a elucida problema, care plana peste acoperișul căminului lor, Doina simțea cum o vagă bănuială îi dădea târcoale și știa bine că niciodată nu iese fum fără foc. În același timp, se mira ea însăși de răbdarea sisifică cu care își inocula în întreaga ființă credința că se mai întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
mira ea însăși de răbdarea sisifică cu care își inocula în întreaga ființă credința că se mai întâmplă ,,să treacă caravane la care latră câinii... că ce altceva au de făcut aceste patrupede?" Pentru a nu tulbura apele înainte de vreme, Doina para printr-o indiferență bine stăpânită informațiile care-i parveneau din medii diferite. Rareori îi mai spunea lui Teo: Ieri te-a sunat de două ori englezoaica. Ce tot vrea, Teo, de la tine? Știu și eu, trateaz-o ca pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]