2,528 matches
-
Lien-ying să devină preferatul meu de o viață, după An-te-hai, și m-a slujit patruzeci și ceva de ani. 20 A sosit un mesaj de la prințul Kung, prin care acesta cere permisiunea de a veni la Jehol pentru ceremonia de doliu. Potrivit tradiției, prințul Kung trebuie să facă o cerere oficială, aprobată de tron. Deși Kung e unchiul lui Tung Chih, îi este subordonat acestuia prin rang. Băiatul a devenit împărat, iar prințul Kung este ministrul său. Spre uluirea mea, cererea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Chih, îi este subordonat acestuia prin rang. Băiatul a devenit împărat, iar prințul Kung este ministrul său. Spre uluirea mea, cererea prințului Kung este respinsă. Legea casei imperiale interzice văduvelor lui Hsien Feng să se întâlnească, pe durata ceremoniei de doliu, cu vreo rudă masculină. Este evident că Su Shun se află în spatele acestui refuz - cu siguranță se teme să nu-i fie amenințată propria putere. Eu și Nuharoo suntem, practic, prizoniere în apartamentele noastre. Nu mi s-a dat voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Lu. În fiecare noapte, Tung Chih vine la mine, împărtășindu-mi admirația sa pentru Yung Lu. — Vreți să veniți cu mine data viitoare? întreabă el. Sunt tentată, dar Nuharoo îl refuză: — Ar fi nepotrivit să apărem în rochiile noastre de doliu, îi răspunde ea. După desert, Nuharoo se scuză ca să meargă să psalmodieze. E tot mai puternic atrasă de budism, de la moartea lui Hsien Feng. Pereții ei sunt acoperiți cu tapiserii reprezentându-l pe Buddha. Dacă ar fi permis, ea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu prințul Kung a fost înlăturată. „Urechile“ din Peking ale lui An-te-hai raportează că prințul Kung lucrează activ la organizarea unei armate pentru pregătirea contraatacului. Cu trei zile în urmă, el a organizat o întâlnire sub pretextul unei ceremonii de doliu pentru împăratul Hsien Feng. Pe lângă conducerea clanului imperial, prințul Kung a invitat importanți comandanți militari, ca generalul Sheng Pao, războinicul mongol Seng-ko-lin-chin și generalul Tseng Kuo-fan, care este acum și viceregele provinciei Anhwei. De asemenea, prințul Kung i-a invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
metodă, propunerea urma, de asemenea, să fie dată mai departe și analizată de fiecare guvernator din China înainte de a ajunge la destinația sa finală, biroul lui Su Shun. Pe 25 septembrie, îmbrăcat din cap până în picioare în bumbac alb de doliu, prințul Kung sosește la Jehol. Se îndreaptă direct spre camera sicriului, unde este oprit de gărzi și i se spune să aștepte până sosește Su Shun. Când acesta apare - asta mi s-a povestit mai târziu - în spatele lui stă restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Pao și generalul Tseng Kuo-fan pentru sprijin militar. Când Chiao a scăpat informația în mod accidental, Su Shun a negat totul și a anulat în secret complotul. Îmi acopăr obrajii cu pudră din belșug și apoi îmi pun rochia de doliu. Bag de seamă că fața lui Nuharoo s-a umflat. Pielea ei, de obicei strălucitoare, s-a făcut de un alb tern, fără viață. Lacrimile i-au trasat două linii șerpuite sub ochi. Suntem gata să ne întâlnim cu prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ne întâlnim cu prințul Kung, dar aflăm că nu poate să treacă de eunucul-șef Shim, care invocă legea casei potrivit căreia nu se cuvine ca văduvele imperiale să fie văzute de un prinț de aceeași vârstă în timpul perioadei de doliu. Prințul Kung se aruncă la pământ și îl imploră pe Su Shun să fie lăsat să-și întâlnească nepotul, pe Tung Chih. Îi sugerez lui Nuharoo să mergem în camera sicriului. Îl îmbrăcăm pe Tung Chih și mergem acolo. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bună cu pregătirile. 22 10 octombrie a fost o zi de bun augur, când sicriul împăratului Hsien Feng a fost ridicat pe umerii a o sută douăzeci și patru de cărăuși. La ceremonia de plecare, eu și Nuharoo am purtat rochii de doliu sofisticate, cu ornamente din piatră. Cele de pe cap și umeri, brâurile și pantofii cântăreau mai mult de douăzeci și cinci de livre. În fața ochilor mi se legănau, ca o draperie, mărgele din aur, iar pe cerceii din jad era sculptat cuvântul tien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
meșteșugari pentru unghii, pregătiți în sculptura pe boabe de grâne, care puteau să redea peisaje întregi și tablouri arhitecturale pe unghiile ei. Era nevoie de o lupă ca să apreciezi pe deplin măiestria. Nuharoo știa exact ce voia. Pe sub roba de doliu ea continua să poarte rochia în care își propusese să moară. Era atât de murdară, încât marginea gulerului devenise gri. Mergeam printr-o pădure de umbrele și corturi din mătase în formă de pavilion. Am inspectat cortegiul și am ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Pământul Binecuvântat al Veșniciei. Solul e tare ca piatra și acoperit de îngheț. După o călătorie lungă, cobor din palanchin cu mâinile țepene și picioarele înghețate. Soarele nu strălucește deloc. Eu și Nuharoo suntem îmbrăcate în tradiționalele haine albe de doliu. Gâturile noastre sunt expuse aerului rece, și praful purtat de vânt ne irită pielea. Nuharoo de-abia așteaptă să se întoarcă. Priveliștea mă emoționează. Hsien Feng se va odihni cu strămoșii săi. Mormântul său se află într-unul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
eram obligate să-l ajutăm pe Tung Chih, dar așteptam cu entuziasm ziua pensionării noastre. Ceream înțelegerea, sprijinul și iertarea poporului. Schimbarea a a adus cu sine un mare entuziasm. Toată lumea din Orașul Interzis așteptase să scape de costumele de doliu. Pe toată durata perioadei de doliu de o sută de zile, nimeni nu purtase altceva decât alb. Cum bărbații nu aveau voie să se radă, ei semănau cu niște pustinici cărunți, cu bărbi crescute la întâmplare și păr ieșindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Tung Chih, dar așteptam cu entuziasm ziua pensionării noastre. Ceream înțelegerea, sprijinul și iertarea poporului. Schimbarea a a adus cu sine un mare entuziasm. Toată lumea din Orașul Interzis așteptase să scape de costumele de doliu. Pe toată durata perioadei de doliu de o sută de zile, nimeni nu purtase altceva decât alb. Cum bărbații nu aveau voie să se radă, ei semănau cu niște pustinici cărunți, cu bărbi crescute la întâmplare și păr ieșindu-le din nas și urechi. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
amândouă disprețuim sabia, iubim amurgurile monahale Iată, sosesc tineri și mă întreabă de Maria‐ Basaraba. Mâinile o caută, gura o rostește, soarele o răs are. Ne tragem din același cerc, din flacăra aceleia și lumânări, din întunericul acelorași haine de doliu Sunt Ana. Sora mea geamănă, Maria‐Basaraba a fost răpită într‐o noapte... Acum e din nou primăvară și păstrăvii explodează în râurile de munte. 308 27 martie 2009: 91 de ani de la revenirea Basarabiei la trupul mamei sale: România
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lui Oyu. Nu putuse spune nimic când ea stătuse, cu atâta gingășie, în fața lui, dar acum, eventual, îi putea scrie câteva versuri, pe care sora lui avea să le înțeleagă mai sigur. După dispariția lui, sub pretextul de a ține doliu, s-ar fi putut desprinde din mulțimea de femei care se înghesuiau în jurul dormitorului lui Hideyoshi, ca florile de viță la poartă. Când ajunse la moșia sa din Mino, Hanbei își petrecu ziua rugându-se la mormântul strămoșilor săi, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dacă facem asta, vom deveni conducătorii imperiului. Nu, nu. Nu sunt de acord, interveni Kobayakawa. Hideyoshi este singurul om care poate restabili pacea și ordinea. Iar o veche zicală a samurailor spune că nu se atacă un inamic aflat în doliu. Chiar dacă ar fi să rupem tratatul și să atacăm, dacă supraviețuiește, va reveni să se răzbune. — Nu putem lăsa să ne scape ocazia asta, insistă Kikkawa. În ultimă instanță, Kobayakawa aminti instrucțiunile lăsate cu limbă de moarte de fostul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ar fi mers mai ușor consfătuirea, ceremonia se putea efectua chiar în aceeași zi, dar, din cauza rezervelor lui Katsuie, seara trecuse și slujba comemorativă se amânase pentru ziua următoare. Ștergându-și sudoarea de pe trupuri și schimbându-se cu ținuta de doliu, generalii așteptau ora stabilită pentru slujba memorială, în capela castelului. Bâzâitul țânțarilor se auzea dens pe sub streșini și o lună nouă, subțire stătea suspendată, pe cer. În tăcere, generalii traversară spre citadela secundară. Pe ușile glisante ale capelei erau pictați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
au judecat înainte de a-și împărți moștenirea... În ultima instanță, copiii sunt așa cum au fost crescuți și formați de părinții lor... Știrile zilei transmit aspecte și păreri privind personalitatea Patriarhului, ziua de 3 august 2007 fiind declarată ca zi de doliu național, cu slujbe religioase potrivit canoanelor bisericești. A fost omul care ne-a păstorit biserica timp de 22 de ani în condiții atât de vitrege, când s-au dărâmat biserici din ambiția grandomană a lui Ceușescu, care uitase să mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
trăiască Republica! Vivat Prințipatele Unite! și mai jos iscălit în original: Galibardi Băsescu”. Am mai primit ecouri și de la Budapesta, unde europarlamentarul „ROMÂN”, Laszlo Tokes, amicul Puterii băsesciene, stâlpul puterii PDL-iste, care a declarat ziua de 1 decembrie, zi doliu și ne-a prezentat cu tristețe de Ziua României, cele mai sincere condoleanțe, urându-ne să ne fie sărbătoarea de cap și să ne rupem gâtul la prima curbă. Printre cei câteva sute de degerați naționali, ce s-au încumetat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și simplu, cu toată energia lui. Iar iubirea poate fi adulație și ură în același timp, șoaptă și răcnet, duioșie și violență, mulțumire și acuză... Dar niciodată minciună!”. Ce aș mai putea spune acum, când sunt ca orice român cu doliul în suflet, decât să-i aprind cu pioșenie o lumânare celui care a luminat cu flacăra inimii sale o întreagă generație... Din Jurnalul meu Încă din anul 2000 am luat obiceiul, ca în fiecare zi să trec prin presa scrisă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
catedră. I-am ajutat pe toți colegii mei care nu se descurcau la matematică, trimițându-le cocoloașe cu rezolvarea exercițiilor. Ea știa asta, dar îmi era recunoscătoare pentru că întindeam mereu mâna spre ceilalți. O vreme sufletul meu a fost în doliu...Știu că ea chiar a văzut în mine copilul ambițios de la țară care mușcă din carte doar pentru a demonstra că suntem cu toții într-un ring și trebuie să luptăm. Poate vedea în mine povestea ei. Nu știu, și nu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zbor până aproape de Soare, Să plonjez de pe un nor, În marea plină de lacrimi amare. Să mă înghită apa mării... M-a părăsit spiritul epicurian. Să cad în brațele uitării, Cu valuri violente drept gorgan. Pentru mine să poarte marea doliu, Valuri rupându-se că un bici de apă. Tristețe să-mi fie adusă că un ultim omagiu... Să-mi mângâie trupul cu a ei sărată apă. Și nu mi-ar părea rău, Pentru că o secundă am zburat cu tine. Și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93414]
-
mai curând ar fi speculat în jurul acestei tâmpenii, zău așa, plin de câlți și peltea e capul fratelui Gerbert, amantissimul. Aruncă volumul. Trase pantalonii de catifea neagră,cămașa neagră: uniforma. Așa apărea la hotelul TRANZIT: uniformă de muncă. Adică, de doliu. Avea câteva perechi de pantaloni negri, vreo zece cămăși negre, de bumbac, de in, de tricot, de mătase, doar negre să fie. Așa se prezenta profesorul Anatol Dominic Vancea Voinov la postul său de la recepția hotelului TRANZIT. Intra în neagra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acu ce treabă avem? Eu am visat scrisoare. — Ce scrisoare? — Scrisoarea becherului. Bibicul, mutulache, știi ’mneata. Care nici nu e mut, mutulache, deloc! De curiozitate, subt un felinar, am deschis-o. Expeditorul necunoscut. Dar era scrisoarea becherului, jur. Plic cu doliu, cu emblemă, din alea, știi ’mneata. Destinatarul: tata. Care după aceea... știi ’mneata. Doctorul zâmbi, sleit. Scoase o batistă din buzunar, dar renunță la batistă, vru să repete că e obosit, dar renunță. Așa că înlocuitorul reluă atacul. — Viu ori mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Așteaptă cu nerăbdare. În fiecare zi, speranța ei scade un pic. În cele din urmă, se încredințează pe ea însăși că Yu Qiwei e mort. Începe să le spună prietenilor de disperarea ei. Varsă lacrimi fierbinți. Îmbracă rochia albă de doliu. Pune o margaretă albă în păr. Geme. Apoi încetează să mai meargă la Yu Shan. Se spală pe față, dă jos rochia albă și margareta. Merge în continuare la cursuri. Se înscrie la unul despre tragediile scrise în secolul optsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
strică Mao. Trimite, în numele lui Mao, scrisori călduroase și cupoane pentru alimente victimelor lui Mao. Vorbește numai pentru a provoca iertare. După moartea lui în ianuarie 1976, Mao semnează un ordin prin care interzice ca omul să fie cinstit prin doliu public. Personal, îl admir și îmi pare rău de el. Premierul Zhou are ocazii, dar alege să ignore chemarea conștiinței sale și le lasă să-i scape. În momentele de criză, el închide ochii la problemele lui Mao. Își simulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]