198,612 matches
-
Emil Brumaru E vremea broderiilor de ger, Cristalele se-agață, mari, de ramuri Și ne ciocnesc, chemîndu-ne, în geamuri, Să-l vizităm pe Domnul Bijutier! El ne va da inele de argint Ce-or să ne strîngă visele pe viață, Lungi coliere petrecînd pe-o ață Perle ce-n veci ne leagă c-un alint Și-adăpostesc în vraja grea a lor Sufletul tău
E vremea broderiilor de ger… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6642_a_7967]
-
-l să își ia parcare la mall, împodobindu-l cu câte ceva de îmbrăcat când e sărbatoare Se întâmplă foarte multe lucruri în numele meu și am ajuns să mă rog cu frică la oglinda din baie ca la o maică a domnului cu fața acoperită de bancnote îndoite frumos și așezate sub geam iubirea lui Vasco da Gama Poemul e un fel de carne de bărbat cu gene, sprâncene tendoane și mușchi și gândurile lui în care tu nu ești deloc iar
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
mai poate scrie. Se poate scrie și după khmerii roșii. Necruțătoarea limba mai e în stare să evoce, vedeți, si un fel de Elveție, ba chiar și un soi de Witz, și un Guleai, tra-la-la, printre bălti de sânge. O, Doamne, pana si-acel «Mehr Licht» din țipatul ultim al unui poet spre care năvălea pe veci Întunericul. - Dar, desigur, vă gândeați și la niște meri roșii din care nu pot cădea decât mere roșii. {i dacă intuiesc bine... - Așa-i
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
tăblița de lut pe care poemele de acum cinci mii de ani sînt mai vii și mai tulburătoare decît oricînd sînt vulturul pe care poetul român nichita stănescu l-a privit în ochi atunci cînd a scris poemele lui despre domnul vultur sînt tăblița de lut pe care fără să mă-ntrebe poemele de acum cinci mii de ani mi-au scris numele * tzone e un nume rar în poezia română tzone e un nume far în poezia română tzone nu
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
Adrian Alui Gheorghe Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
ce prisosește de la masa de seară, Să împarți adevărurile și cu cîinii, oscioare pe care firișoarele de viață Stau ca viermii care se visează fluturi. Cu limba pe aer scria Cîntecul pe care oamenii îl așteptau ca pe-o împărtășanie: Doamne, cît de bine era pe atunci: Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit Dar într-o zi - lampa care trebuia să lumineze tocmai a scuipat sînge -pantofarul a murit. O,......! Nevasta pantofarului și-a aprins părul Ca să-i lumineze drumul. Au orbecăit împreună fără de țintă. Doamne! Lucrurile au luat o întorsătură ciudată. Brutarul a rămas desculț Si nu a mai mers la brutărie. Orașul a rămas fără pîine; Fără pîine croitorul a slăbit și a murit în scurt timp; Oamenii au rămas, astfel, dezbrăcați și i-
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
îmblînzeau Îi foloseau ca îngeri de companie. Dar poetul? Desculț, flămînd, cu hainele numai zdrențe Cerșea la poarta dinspre sud, pe acolo pe unde ieșeau din oraș Învinșii. În coșul de gunoi a aruncat zdreanța unui poem care începea așa: Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
broaștei de bombalăi, Prea ne freacă menta în scrob, prea vorbesc cu guiț De purcei! M-am săturat, vreau să beau apă cu gura lipită de o cișmea, Direct. Și-apoi să mănînc un kil de halva Si să citesc " Domnul Puntila și sluga sa Matti" de Brecht!?
Aș vrea să mă întîlnesc cu îngerii lui Rilke... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6822_a_8147]
-
Prinși într-o boare ce de-abia le-adie Fulgii din aripi și de praf li-i spală; Și-apoi se odihnesc și-și beau din rană Sîngele alb, ca pe o hrană-anume Pentru-nchinare, pentru-nțelepciune, Blînd ocrotiți de-a Domnului grea geană. Și către-amurg, înfofoliți în brume, Pășesc, nostalgici, în cealaltă lume...
Chiar lucrurile au altfel de umbre-acum… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6905_a_8230]
-
a băgat în congelator. S-a-mpiedicat De mine. Mi-a tras un picior în ficat, Apoi s-a spălat cu grijă pe mîini. Era o duminică luminoasă de primăvară, clopotele bisericii de vizavi Au început să bată, apoi s-a auzit: "Doamne, miluiește!" Ea și-a scos, atentă, mănușile, apoi le-a aruncat în găleată - Mi s-au oprit, ca o mîngîiere ușoară, pe ceafă. Și a ieșit să se plimbe. Mă simțeam cumva ușurat. Mă simțeam bine. Cred că nu mai
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
Colacul de Sâmbră La masa celora ce-mi caută ceartă Și mă caută cu laudă strâmbă, Pune-mă la Galele Fericirii Cu Miresele Salmoxine Sofine care-și așteaptă Mirii, Și-om rupe pâinea Bucuriei la Masa cu Soarele între toți Domnii cu Numele Tapae -Locurile de unde-am plecat între toate popoarele Și-am primit nume de munți și ape, Du-mă pre mine la Mama Pâinilor și-a Colacilor de Simbrie Să mă îndrepte Nemesis, cea încinsă cu nouă brâie, Cum
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
fixate pe brațe cu leucoplast Peste smocuri mici de vată îmbibate cu sânge străvechi Când vin surorile să le facă perfuziile în saloane Potrivesc capătul tubului atârnând de punga de pe stativ În branulele de pe brațe deschise ca niște ventuze flămânde Domnul Sofian cu leucemia lui zicea că picură prea rar Glucoza din punga înaltă s-a rugat de călugăriță Să-i facă rost de-o branulă cu diametrul mai mare Leucocitele lui nu mai aveau pic de răbdare Voiau să scape
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
rugat de călugăriță Să-i facă rost de-o branulă cu diametrul mai mare Leucocitele lui nu mai aveau pic de răbdare Voiau să scape cât mai repede de perfuzie și când sora catolică i-a adus o branulă nouă Domnul Sofian s-a bucurat ca de-un cadou de Crăciun Trombocitele lui își imaginează viitorul omului plin de branule Va dormi noaptea cu branulele înfipte în vene Va mânca ziua cu branulele la vedere Între sângele omului bolnav și inima
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
remarcase încă prin geamul vitrinei. "Cu țe să vă servim, noi?" întrebă negustorul, iar Nane își dădu seama că n-avea în minte nicio idee deșteaptă, nicio întrebare. Într-o colivie de sârmă se foia un florinte tânăr. "A! vasăzică domnul își dorește să fie mare și frumos, și desigur, bogat", se bucură peruchierul, deși Nane nu spusese nimic. Continua să privească prostește spre bărbatul oacheș, care își răsucise în jurul gâtului o cârpișoară roșie. Bineînțeles că-și dorea să crească repede
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
cine cu cine se întâlnea acolo IPS Pimen cu pruncul Vasile sau copilul Vasile cu Înalt Prea Sfinția Sa 27 ianuarie Aseară pe terasă exista o stare de indecizie un fel de stupoare a viitorului Anselmus de care îmi era lehamite vorba domnului Di Grandi de care ți-am mai vorbit și care a murit ieri ce naiba o mai fi și cu garofițele astea sălbatice le-am cultivat 70 de ani și tocmai acum le-a apucat anorexia 28 ianuarie Câteodată mi-au
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
revărsare de mireasmă cum nu mai exista alta de îmbătătoare. Nici parfumul florilor de migdal și de cireș , nici al celor de iasomie, n-o întreceau; poate doar mirozna ciorchinilor de floare de salcâm sau a celor de Mâna Maicii Domnului, să-i fi fost oarecum pe- măsură, dar nimeni dintre săteni nu băga mâna în foc pentru o astfel de potriveală. Ea le cotropea curțile, prispele și odăile case-lor, hainele, trupurile, iar ei o sorbeau însetați și se simțeau ușori
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
în cărămida Adîncii magazii, perechi-perechi, Razele-amiezii, pîrjolind omida Și-și sfîrîie pe-o plită roua grea Umbrită de tandrețea unui brustur? Mai ai curajul blînd cu o andrea Să-nțepi șopîrle, c-un chibrit să-l usturi La tălpi pe Domnul care s-a lungit Din iarba groasă pîn'la infinit?
Sînt întrebat de îngeri: mai ai aripi? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7103_a_8428]
-
jumulesc de fiecare dată, numai că te știu de când te-am văzut cum îți roteai genele astea lungi și întoarse că atâta te duce creierul ăla de găină pe care ți l-a dat mă-ta când te-a fătat, Doamne iartă-mă, în grajdurile din Moldova, și mie și nu ție îmi va fi ursit să plâng în pumni cu bobocelul ăsta nevinovat de care ți-ai bătut joc! Rumega Adina mereu cuvinte dure la adresa Violetei, că altceva tot nu
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
Gheorghe Istrate (fermoarul) Doamne, încheie-mi mormântul si trage-i fermoarul trebuie s-atingem străfundul: moralul ceasul din măr abia se mai zbate pe când Universul se răstoarnă pe spate (25 octombrie 2008) In memoriam Lui Dumitru Pricop, poet (1943-2007) mirosea a adânc de pădure
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
peceți pe suflete mute pe năframa Sfintei Fecioare, cusute cu ace de smarald și porfir sub potirul căreia mă furișez și respir (20 iulie 2008) Ritual (fântâni) satului meu natal: Limpeziș acum când în cuptorul ei m-a prins ninsoarea Doamne dezvoltă-mi moartea și mirarea mai am un singur zbor tăiat pieziș peste fântânile din Limpeziș a căror ape clare și fierbinți izvoară din odăi și din părinți precum un sânge neplecat de-acasă precum un plâns care-a rămas
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
adresa; șezând acolo aveam o bună perspectivă orizontală a străzilor văzute prin geamul din față, astfel că m-am minunat zărind printre blocuri o Lună enormă, foarte joasă, ieșind parcă din pământ roșie "ca o vatră de jăratic". Am murmurat: "Doamne, da' asta ce-o mai fi?", iar șoferul, la fel de impresionat, m-a completat peste umăr: "Așa ceva n-am mai văzut". Dar apoi a cotit printr-un labirint de străduțe și am pierdut-o din vedere, nemaigân-din-du-ne la ea. Era doar
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
un pumn de cenușă. Sînge din sîngele meu Stau într-o singurătate aproape desăvîrșită Sînt pregătită să intru în lumea aceea In care nimeni nu intră cu nimeni Doar Îngerul Morții care profită că este Cel mai slăvit dintre îngerii Domnului Se apropie de mine și-mi spune Tu nu ești singură, tu ești cu mine Îngerul meu de Pază s-a îndepărtat Ce să facă și el săracul dacă fratele său Mai mare pune stăpînire pe tot Du-te cu
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
împărțite loruși - se purtase în ultima vreme Elegant ca un mare învingător; ce era de făcut? Peste trupul acestui om al durerii au tras sicriul așa cum era - Desculț: El care ne purtase în sufletul lui vehement toate Neputințele ca însuși domnul nostru Hristos Iisus. "Ocupat !" Și deodată din omul care fusesem Am devenit un poligon de încercare Hapuri și înțepături dureroase în fese Un poligon chimic ivit din nimic. La ore fixe trageri fără prefixe La ore banale scarpini parale Pe
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
SIMT CĂ EXIȘTI (...) „Dacă nu voi vedea, în mâinile lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede!” Am nevoie de un sfânt, Doamne Îmi e crucificata privirea În patru puncte cardinale Și nu găsesc Golgota. Merg îngenuncheat, Cu capul în pământ; Cum să văd altceva decât lutul Din care am ieșit? Am nevoie de un sfânt Să mă ridice Până la piroanele Care mi-
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]