2,465 matches
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ZORII, REPETABILA-MPLINIRE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului nou început despică-n zare al nopții pântec de-ntuneric placenta norilor dispare-n crepusculul pictat feeric duioase gânguriri adie spre-al vieții sân unde se-anină roua sorbind diamantie prunci-raze devenind lumină de saț și liniștea-i tăcută în repetabila-mplinire iar soarele duios sărută dumnezeiasca devenire *** Referință Bibliografică: zorii, repetabila-mplinire / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare
ZORII, REPETABILA-MPLINIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373644_a_374973]
-
zare al nopții pântec de-ntuneric placenta norilor dispare-n crepusculul pictat feeric duioase gânguriri adie spre-al vieții sân unde se-anină roua sorbind diamantie prunci-raze devenind lumină de saț și liniștea-i tăcută în repetabila-mplinire iar soarele duios sărută dumnezeiasca devenire *** Referință Bibliografică: zorii, repetabila-mplinire / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2310, Anul VII, 28 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ZORII, REPETABILA-MPLINIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373644_a_374973]
-
și amândoi în genunchi, cu Dragoș în brațele puternice de tată, mulțumiră Dumnezeului pentru această îngăduință. Și împreună îl răsfațară cu privirea lor înlăcrimată pe micuțul lor îngeraș, iar cuvintele tăcură, deși inimile și buzele le erau în cel mai duios tremur. Îngerașul lor Dragoș, plin de o bucurie fără de margini, îi șoptește ceva îngerașului proaspătului tătic: -Eu sunt îngerașul copilașului micuț pe nume Dragoș-Vasile. Am fost trimis să am grijă de acest copilaș, căci el avea mare nevoie de vegherea
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
Amândouă iubirile erau la fel de puternice... Privi spre Dragoș, care îi zâmbi din nou. I se părea că este un îngeraș, și-și aminti de îngerașul ei și nu făcu decât să-și lase din nou capul pe umărul soțului așteptând duioasă adierea aripilor îngerașului ei...Era așa de fericită! Începu să murmure un cântecel, pe care îl știa din copilărie ... Auzind vocea blândă a firavei mămici, îngerașii păzitori pentru toți din căsuța aceea au înmărmurit. Era poate pentru prima dată când
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
Și cad din cer cristale mii, rebele, Dumnezeiește tot împodobind. Se-mbracă-n straie-alese de regină Pădurea, ca-n povestea de demult Și capătă pământul o lumină De diamante albe strălucind. Sub gheața rece scapătă izvorul, Tot clipocindu-și cântecul duios, Își toarce iarna fulgii în fuiorul Covorului regal întins pe jos. Ce maiestuos alai prin curți se-adună, Pe câmpuri îmbrăcând mantale noi! Povești la gura sobei iar răsună. Se-ntorc din cărți ai iernilor eroi. E noapte. Iese luna
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
melePoemul din zăpezile de-argintși cad din cer cristale mii, rebele,Dumnezeiește tot împodobind.Se-mbracă-n straie-alese de reginăPădurea, ca-n povestea de demultși capătă pământul o luminăDe diamante albe strălucind.Sub gheața rece scapătă izvorul, Tot clipocindu-și cântecul duios,Își toarce iarna fulgii în fuiorulCovorului regal întins pe jos.Ce maiestuos alai prin curți se-adună,Pe câmpuri îmbrăcând mantale noi!Povești la gura sobei iar răsună.Se-ntorc din cărți ai iernilor eroi.E noapte. Iese luna în
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Romanticii Emilian Oniciuc (Lican)- 13.05.2014 O iubire pierdută într-un gol al sufletului, Este un meteor prin stelele cosmosului... Chiar și Luna pare mai strălucitoare și frumoasă Iar împăcarea-i mai dulce și duioasă... Fiecare coardă de chitară în serenade ne sfâșie, Praful iubirii prin stele se împrăștie... Fiecare notă dintr- un vals amurgit ne răscolește, Amăgind ființa dragă care ne iubește... Fiecare dintre noi avem doruri secrete, uitate... Gări regăsite aiurea într-un
ROMANTICII de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371323_a_372652]
-
liniștile albe cu miros de scorțișoară, Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci, Aducând din depărtare într- o nestemată seară În divină- mpreunare, fluturii platini și reci... Într- o dumbravă uitată purtând dor de căprioare, Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii... Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într-
NOAPTE ARGINTIE de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371322_a_372651]
-
Haide iubito, în pași de dans, Doar tu și toamna sunteți mai presus! Să trăim nostalgia ultimului vals, Și să mă las de dansul tău sedus. Valsează-mi iubito grațios, Pe aleea cu frunze și brumă, Și ascultă ce cântec duios, Ne cântă lăutarul din strună. Iar la finalul valsului acesta, Sa-mi faci o piruetă, doamnă! Vreau să-mi rămână amintire, Până la următoarea toamnă. Referință Bibliografică: Valsul toamnei / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2095, Anul VI, 25
VALSUL TOAMNEI de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371441_a_372770]
-
întrupez, Balsam să-ți fiu pe rană; Dacă mă lași să te răsfăț Promit tandrețea toată Și să învăț cum să învăț Că ești adevărată; Dacă mă lași să te ador Promit pe-obraz să-ți vină Ca un fior duios de dor A mea blândă lumină... (din volumul în pregătire „Steaua mea eminesciană”) Referință Bibliografică: Dacă mă lași să te ador... / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2335, Anul VII, 23 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
DACĂ MĂ LAȘI SĂ TE ADOR... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371458_a_372787]
-
2205 din 13 ianuarie 2017. Romanticii Emilian Oniciuc (Lican)- 13.05.2014 O iubire pierdută într-un gol al sufletului, Este un meteor prin stelele cosmosului... Chiar și Luna pare mai strălucitoare și frumoasă Iar împăcarea-i mai dulce și duioasă... Fiecare coardă de chitară în serenade ne sfâșie, Praful iubirii prin stele se împrăștie... Fiecare notă dintr- un vals amurgit ne răscolește, Amăgind ființa dragă care ne iubește... Fiecare dintre noi avem doruri secrete, uitate... Gări regăsite aiurea într-un
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Oniciuc (Lican)- 13.05.2014 ... Citește mai mult RomanticiiEmilian Oniciuc (Lican)- 13.05.2014O iubire pierdută într-un gol al sufletului,Este un meteor prin stelele cosmosului...Chiar și Luna pare mai strălucitoare și frumoasăIar împăcarea-i mai dulce și duioasă... Fiecare coardă de chitară în serenade ne sfâșie,Praful iubirii prin stele se împrăștie...Fiecare notă dintr- un vals amurgit ne răscolește,Amăgind ființa dragă care ne iubește...Fiecare dintre noi avem doruri secrete, uitate...Gări regăsite aiurea într-un
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
liniștile albe cu miros de scorțișoară, Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci, Aducând din depărtare într- o nestemată seară În divină- mpreunare, fluturii platini și reci... Într- o dumbravă uitată purtând dor de căprioare, Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii... Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într-
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
2016Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară,Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci,Aducând din depărtare într- o nestemată searăîn divină- mpreunare, fluturii platini și reci... Într- o dumbravă uitată purtând dor de căprioare,Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii...Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare,Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii...Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe...Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață;Cu desagi e prea plinuță și aplecată într-
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
de Hoț și Fur și Zmeu și Răzvrătit pe veci înbotnițat smintit și făr-de-lege oropsit făr-de- sentință prăduit de legiuri și santinele cu dinți de ură și măsele din piatră dură și de-un os ce nu va fi cântând duios nicicînd și nicăieri. Pe Poetașul maiestuos cu flinta-n brațu-i musculos el, mesagerul arțăgos, sus pe Golan privind în jos l-am confundat cu zeul Pan nimfo-maniacul dolofan cel cărui i s-a spus Poetul - un fugaci - el pictor fals
ÎNTÂLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII (POEME) de AURELIA SATCĂU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371596_a_372925]
-
un covor cu iarbă verde Ascult doar doina din caval, Pe unde dorul mi se pierde, Precum în mare val cu val. Frunza cu freamătul de veci, Se scaldă seara în amurg, Îmi curg fântâni în ape reci Și amintiri duioase-mi curg... S-a spart clepsidra cu nisip Și vine doar o oră seacă Și umbra nu mai are chip, Se face noapte și ea pleacă... Oglinzi adânci și fără fund Plutesc printre fiori de stâncă, În ele doar stafii
UMBRA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374831_a_376160]
-
anotimp orgolios. Desculță, m-a întâmpinat, plângând, pădurea, iar pașii mei prin lacrimile ei s-au rătăcit, căci au plecat demult, cu zvon de aripi, acele călăuze care vara mi-au uimit. Scrisorile săpate-n trunchiurile nude păstrează amintirea amorului duios ce soarele-l purtase pădurii despletite în mângâierea blândă a vântului sfios. Când ziua își pierdu măsura, citind și ea povestea cu un final misterios, m-ajunse ruginita tânguire a ramurilor sfârtecate nemilos. Referință Bibliografică: DE TOAMNĂ... / Mihaela Alexandra Rașcu
DE TOAMNĂ... de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374924_a_376253]
-
care/oamenii plecau...”" (Cristina Ștefan) * "Devine copleșitor acest adevăr, această căutare sisifică, metaforic vorbind, de a amplifica lumina, argumentându-i prezența cu umbra fluturelui alb, cum bine spune Teodor Dume încă din titlul volumului său de poezii.Aerul uman, curgerea duioasă a cuvintelor printre coordonatele afective, dezvoltate atât în plan vertical cât și orizontal, alături de un întreg ansamblu de stări transmise subtil de către autor, constituie elementele de forță ale întregii sale creații. De fapt arta poetică a lui Teodor Dume îi
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
iar el a prins vântul în velă și barca a reînceput lina alunecare pe limpezile ape din care tocmai au ieșit. Ea sa tolănită comod pe cearceaful adus special de Ionel care s-a întins și el alături, la soare. Duios i-a luat în mână codița neagră îngrijit împletită. - Dă-mi voie să bat șeaua ca să înțeleagă iapa. - Adică? Spuse ea pe un ton șugubăț și continuă: „cosița mea este șeaua?” - Cum ai ghicit? - Și ai vrea să mângâi alte
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
ce cuprinde firea ei: exuberanță în văpaie și, deopotrivă, adâncă introvertire de enigmatice sensibilități. E blândă și romantică, e neastâmpărată, născocitoare de șotii și romantică, visătoare ca poetul și riguroasă ca matematicianul, e îngândurată și optimistă, e sensibilă și puternică, duioasă și hazlie...! Bogată de haruri și înfrumusețată de ele, ca sclava frumoasă fără șiraguri de diamante, nu ca femei păun, încărcate de accesorii și culori, artista Tania Popa are frumusețe umană și artistică, doar din frumusețea sa, n-a păgubit
TANIA POPA. SCENA ESTE A EI ŞI EA A SCENEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373797_a_375126]
-
postdecembriste. Patrie cu economia sufocată de aceste bălării, crescute în anii comunismului și dezvoltate sub soarele protector al democrației demagogice din anii noștri. Ironia și poveștile blândelor patrupede, uneori curgând într-un virulent și necruțător sarcasm purificator, disimulat, diluat în duioasele povestiri ale cailor, demască/denunță, nu numai lipsa de dragoste, de omenie, a unor stăpâni de animale din țara noastră, dar și faptele oripilante ale acestora. Stăpâni numiți „oameni”, greșit spus „cu suflet de câine”. Istoriei îi este rușine să
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
mă salvez, să nu înfrunt rușinea, de a nu participa la un eveniment de asemenea importanță. Am intrat în casă, soția, cu părul ei șaten strâns în coc, peste care pusese un batic grena, a aruncat spre mine o privire duioasă, ochii negrii, i s-au luminat l-a vederea mea, buzele cărnoase, senzuale, au schițat un zâmbet, mâna mare cu degetele lungi și fine care mânuia fierul de călcat , s-a oprit din lucru. -Unde ai fost? -Afară, va fi
FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, SAU O CĂSĂTORIE FERICITĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373959_a_375288]
-
în plus; Ei chiar de-ar mai trăi o veșnicie Tot n-ar sfârși ce-ar fi avut de spus! Nu e de-ajuns că moartea nu ii iartă, - Puteți voi fi mai rele decât ea? - Măcar mințiți-i cu duioasa artă Când îi serviți cu-o ultima cafea... POETRY AȘ REDEMPTION Poets are forgiven through poetry For daring to love more; Even if they lived forever They wouldn’ț finish what they wanted to say! Is it not enough that
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de PAUL SÂN PETRU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373980_a_375309]
-
oase, dar trupul acesta e-o haină prea strâmtă din care sufletul meu evadează mereu, pentru a asculta în taina nopții cântece de îngeri. DIN CÂND ÎN CÂND din când în când, îngerii zâmbesc în somn, iar cerul se sprijină duios pe-o geană de lumină. DORURI TROIENITE chipul blândeții varsă lacrimi peste doruri troienite în lungi așteptări. nu știm dacă aceste doruri se vor împlini vreodată. tot ce știm e că destinul merge neabătut înainte. STRĂMOȘII cu strămoșii nu ne
DANIELA ANDRONACHE'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373983_a_375312]
-
Acasă > Poezie > Cântec > DORULE Autor: Cristiana Iliuță Publicat în: Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Ce suni,bradule,a jale Și-mi trimiți dorul în cale, Pe poteci și la izvoare? De ce cânți din con,duios, Când îi vântul mânios? Dorul dacă m-o ajunge, Tot zăvoiul îl va plânge, La bădița l-oi trimite, Pe mine să nu mă uite, Ca să vină la portița, Să-mi pună flori în cosita. De-o veni badea călare
DORULE de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374028_a_375357]