5,695 matches
-
purtător de energie dumnezeiască mai mult decât cuvântul Său. Necesitatea de a comunica prin Taine energia din însuși Trupul Său de viață făcător este impusă de faptul că avem și noi un trup. Numai Trupul transfigurat al Domnului prin energia dumnezeiască poate să transfigureze și trupul nostru din muritor în nemuritor 14. Dar Taina singură nu realizează întâlnirea deplină cu Iisus Hristos ci numai împreună cu cuvântul lui Dumnezeu. Prin ascultarea și împlinirea cuvântului ne pregătim mereu pentru primirea Tainei și înțelegem
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
deplină cu Iisus Hristos ci numai împreună cu cuvântul lui Dumnezeu. Prin ascultarea și împlinirea cuvântului ne pregătim mereu pentru primirea Tainei și înțelegem tot mai mult conținutul ei inepuizabil, iar prin Taina Euharistiei primim, în mod sacramental, tainic, însăși realitățile dumnezeiești semnificate, anunțate și descoperite prin cuvânt. În același timp, cuvântul lui Dumnezeu către noi, ca chemare la comuniune, naște cuvântul nostru către El, rugăciunea de laudă, mulțumire și cerere, care ne unește duhovnicește cu Iisus Hristos și cu întreaga Sfântă
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
Mântuitorului (Luca 24, 13-32), este paradigma Sfintei Liturghii și a unității între cuvânt și Taină. Iisus se alătură celor doi ucenici și mai întâi le tâlcuiește „toate Scripturile cele despre El” (v. 27). Deși nu Îl recunosc, ucenicii primesc harul dumnezeiesc prin cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos pentru că, așa cum mărturisesc mai târziu, simțeau că „ardea inima în ei când le vorbea pe cale și le tâlcuia Scripturile” (v. 32). Este tocmai Liturghia Cuvântului care își găsește împlinirea în Liturghia Euharistică, adică în
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
că cuvântul, atâta timp cât nu se împlinește, nu culminează în împărtășirea euharistică, deși este purtător de har, rămâne exterior ființei profunde a omului 17. La fiecare Sfântă Liturghie suntem chemați să refacem duhovnicește drumul ucenicilor spre Emaus și să primim viața dumnezeiască prin cuvânt și Taină. Sfânta Liturghie este o cateheză desăvârșită pentru că cuvântul împărtășit atât în Liturghia Cuvântului cât și în Liturghia Euharistică, se împlinește în Taină. „Prin Taină noi devenim părtași Aceluia care vine și rămâne în noi în cuvânt
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
anaforaua liturgică, prin celelalte rugăciuni, ecfonise și imne liturgice. Epicleza reprezintă momentul culminant în care cuvântul se unește cu Taina: „Acum se săvârșește Taina. Acum se unește adânc Cuvântul cu Taina. Până acum a lucrat Cuvântul: - Cuvânt este Evanghelia, cuvânt dumnezeiesc. Cuvânt este predica, kerigma, cuvânt în numele lui Dumnezeu-Cuvântul. Cuvânt este rugăciunea. Cuvânt este Epicleza însăși, este Cuvântul care cheamă Duhul Sfânt. Dar Taina, Sacramentul prin care Duhul Sfânt preface Darurile în Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, aceasta este mai
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
lui Iisus Hristos, aceasta este mai mult decât cuvântul, este act. Taina este plinirea Cuvântului, este pliroma cuvântului în iconomia mântuirii noastre. - Și Cuvântul s-a făcut trup ... prin Duhul Sfânt. Aceasta este Taina: plinătatea sfințirii și momentul suprem al dumnezeieștii Liturghii. - Voia lui Dumnezeu aceasta este: sfințirea voastră (I Tesaloniceni 4, 3)”19. În Sfânta Liturghie Cuvântul se unește cu Taina spre sfințirea noastră 20. 3. Despre cateheză și mulțumire Sfântul Nicolae Cabasila, în tâlcuirea pe care o face Sfintei
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
și mulțumire, în ea suntem educați spre mântuire și sfințiți de Duhul Sfânt într-o atmosferă de mulțumire, în prima ei parte, Liturghia catehumenilor, predominând aspectul catehetic iar în cea de a doua, Liturghia credincioșilor, cel euharistic, mulțumitor. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie este o cateheză desăvârșită, tipul oricărei cateheze care nu trebuie doar să transmită o credință exactă ci să introducă într-o credință vie punându-ne într-o relație directă, de comuniune, cu Dumnezeu și cu ceilalți membri ai Bisericii
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
Liturghia conducându-ne la întâlnirea cu Dumnezeu și cunoașterea Lui. Structura euharistică a slujbei esențiale prin care Biserica se împlinește scoate în evidență importanța mulțumirii și ne învață să fim mulțumitori (Col. 3,15; Evr. 12,18). În Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie cateheza se împlinește în mulțumire pentru că mulțumirea este dovada cunoașterii lui Dumnezeu, a cunoașterii Lui existențiale care înseamnă întâlnire, comuniune și unitate cu El. Mulțumirea este singurul răspuns deplin și real al omului la darurile lui Dumnezeu: creația, răscumpărarea
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
anaforalei (marea rugăciune prin care mulțumim Tatălui pentru creație și mântuirea împlinită de Fiul și îi cerem să trimită Duhul Sfânt pentru a preface Cinstitele Daruri în Trupul și Sângele Domnului) și a împărtășirii cu Sfintele Taine. De aceea prin Dumnezeiasca Euharistie, în sens strict, se înțelege Taina prefacerii pâinii și vinului în Trupul și Sângele Domnului și împărtășirea cu acestea. „Prin mulțumire se împlinește sensul Sfintei Liturghii ca înălțare a Bisericii spre Prestolul (altarul) ceresc, ca Taina Împărăției lui Dumnezeu
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
ea (Antifonul al II-lea - Unule Născut) și condițiile intrării în Împărăția lui Dumnezeu (Antifonul al III-lea - Fericirile). Antifonul al II-lea, imnul Unule Născut, „una dintre cele mai pline de învățătură alcătuiri care se spun la o slujbă dumnezeiască”35, este o adevărată mărturisire de credință în formă de rugăciune care exprimă învățătura hristologică a Bisericii definită la primele cinci sinoade ecumenice. Sinteză a predicii de pe munte, Antifonul al III-lea - Fericirile reprezintă în același timp o învățătură și
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
mărturisire de credință cât și ca o proclamare a credinței, prilej pentru toți de a învăța dreapta credință. Anaforaua este rugăciunea centrală a slujbei prin care se aduce Sfânta Jertfă împlinindu-se obiectul Sfintei Liturghii și anume prefacerea darurilor în dumnezeiescul Trup și Sânge în scopul sfințirii credincioșilor 37. În anafora rugăciunea ia forma mulțumirii adusă de către Biserică lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale, mulțumire care izvorăște din contemplarea tainei lui Dumnezeu și a iconomiei Sale mântuitoare. În vechime anaforaua era
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
urmează după anafora continuă catehizarea. Ectenia „Pe toți sfinții pomenindu-i ... ” ne pune în față exemplul sfinților și ne învață că toate cererile noastre trebuie să se concentreze în a cere împărtășirea Sfântului Duh care înseamnă participare reală la viața dumnezeiască 40 ca rod al cuminecării cu Trupul și Sângele Domnului și este condiția unirii noastre în Trupul lui Iisus Hristos, Biserica. Rugăciunea domnească, Tatăl nostru, este un moment culminant al pregătirii pentru împărtășire și al întregii Sfinte Liturghii în care învățăm
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
pace” din biserică ducând pacea și darul lui Dumnezeu primite la Liturghie acasă și oriunde ne aflăm. Să continuăm, cu alte cuvinte, Liturghia printr-o “Liturghie după Liturghie” slujind lui Dumnezeu și semenilor cu dragoste și dăruire neîmpuținate 41. 5. Dumnezeiasca Euharistie - punctul culminant și rațiunea de a fi a Sfintei Liturghii Așadar, Sfânta Liturghie este slujba esențială în care Biserica se înalță în Împărăția lui Dumnezeu prefăcând viața noastră în comuniune, din iubire, cu Sfânta Treime și între noi. Euharistia
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
în comuniune, din iubire, cu Sfânta Treime și între noi. Euharistia este punctul culminant și rațiunea de a fi a Sfintei Liturghii. Nicolae Cabasila își începe tâlcuirea Sfintei Liturghii cu afirmația că săvârșirea acesteia are ca obiect prefacerea darurilor în dumnezeiescul Trup și sânge al Domnului în scopul sfințirii credincioșilor prin împărtășirea cu acestea. Întreaga rânduială a Liturghiei este o pregătire și un urcuș continuu spre unirea euharistică cu Iisus Hristos. În sfânta Liturghie Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos este prezent
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
ansamblu unitar în care fiecare lucrare ne face părtași, într-o anumită măsură, lui Hristos și ne pregătește pentru unirea deplină cu El prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui. Referindu-ne la Sfânta Liturghie ca fiind împlinirea pregătirii pentru Dumnezeiasca Euharistie vom susține că Sfânta Liturghie împlinește pregătirea personală a fiecăruia și pregătirea comunității pentru Euharistie fiind ultima și cea mai importantă etapă a acestei pregătiri, o împreună înaintare a Bisericii, călăuzită de Iisus Hristos, spre recunoașterea și primirea Mirelui
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
cu pace” din biserică ducând pacea și darul lui Dumnezeu, primite la Liturghie, acasă și pretutindeni unde ne găsim. 9. Câteva concluzii și încheierea Prin urmare, întreaga rânduială a slujbei ne descoperă faptul că Sfânta Liturghie este împlinirea pregătirii pentru Dumnezeiasca Euharistie iar Sfânta Euharistie este pogeul, punctul culminant și rațiunea de a fi a Sfintei Liturghii. Cu alte cuvinte, Sfânta Liturghie este o lucrare comună a întregii Biserici, o împreună înaintare spre unirea cu Iisus Hristos. De aceea orice manifestare
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
nr. 1/1972, p. 49. 9 expresie tradusă în ultimele ediții ale Liturghierului cu jertfă duhovnicească 10 Pr. Prof. Univ. Dr. Boris Bobrinskoy, Împărtășirea Sfântului Duh, trad. de Măriuca și Adrian Alexandrescu, EIBMBOR, București, 1999, p.469; Nicolae Cabasila, Tălcuirea Dumnezeieștii Liturghii, LI, trad., studiu introductiv și note de Pr. Prof. Dr. Ene Braniște în Scrieri, București, 1989, p. 110. 11 Pr. Prof. Univ. Dr. John Breck, op. cit., p. 17. 12 Pr. Lect. Univ. Dr. Nicolae Dura, Propovăduirea cuvântului și Sfintele
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
Pr. Prof. Univ. Dr. Boris Bobrinskoy, op. cit., p.471. 18 Alexander Schmemann, Euharistia. Taina Împărăției, trad. de Pr. Boris Răduleanu, Editura Anastasia, București, 1993, p. 74. 19 Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Galeriu, Mărturisirea ... , p. 38. 20 Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii, I, trad. cit., p. 27. 21 Ibidem, I, p. 27-28. 22 Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Galeriu, Mărturisirea ... , p. 34. 23 Paul Evdokimov, op. cit, p.158. 24 Pr. Prof. Univ. Dr. Alexander Schmemann, Pentru viața lumii. Sacramentele și
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
p. 174. 35 Părintele Arhimandrit Teofil Părăian , Lumini de gând, Editura Antim, Cluj, 1997, p. 198. 36 Viu este Dumnezeu. Catehism pentru familie, trad. de Aurel Broșteanu și Părintele Galeriu, Editura Harisma, București, 1992, p. 363. 37 Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii, I, trad. cit., p. 27. 38 A. Hamman, Du symbole de la foi � l'anaphore eucharistique, în Kyriakon. Festschrift Johannes Quasten, vol. II, Munster, 1970, p. 842. 39 J. Jungman, Missarum Sollemnia, vol. 2, Paris, 1952, p. 233-246. 40 Pr.
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
pe boxe imaginare cu unduiri reflexe din care lua fiecare ce și cât îi satisfăcea pentru a declanșa gustul și emoția, fără a deranja sau să fie deranjat, o constelație de alăute în surdină și într-o lumină feerică și dumnezeiască te îndemna să i te alături cu propria ta pricepere și simțire, băteai și murmurai ritmul și melodia venite spre tine pe aripile unor reverberații siderale, divine și binecuvântate. Am trăit atunci sentimentul plenar al adecvării la un moment istoric
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
om, deși este, în același timp, Ființă divină. Dumnezeu rămâne trinitar; Iisus nu este o extracție din Treime și Dumnezeu nu devine, nicio „clipă”, mai „mic” sau dual. Fiul, ca persoană însă e dual, ca fire (fără a avea fire dumnezeiască distinctă). Problema ne depășește. Noi nu putem concepe timpul și spațiul altfel decât în limite, pe când Dumnezeu nu are „părți”, „cadre”, „momente”, „evoluție” sau „etape”. Că Fiul se face om ar putea fi (cine știe!) ceva similar schimbării stării de
VEŞNICIE PE PĂMÂNT. SĂRBĂTOAREA NAŞTERII MAICII DOMNULUI (UN PUNCT DE VEDERE LAIC) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367133_a_368462]
-
împletește, în poezia lui, în „împreună-petrecere”, o sfântă triadă: natură (însemnată de Aer) - biologic (Apă) - divin (Foc-Lumină) - în care elementele particulare sunt interșanjate, încât cosmosul rămâne - după firea lui (unde nu există, între ele, întâietate) - permanent întreg - într-un cuvânt, dumnezeiesc. Umanul „Rîul este Demiurg”... Lumea biologică se întreține din apă și - în segmentul ei uman, în special - se consumă în lacrimi (În Tărîm de Rouă / La fîntîne - nouă - / Să sting jarul patimii / Și amarul lacrimii; Apele-n fîntîni amar, / Soarele
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
și nu credem că în concurență cu Moartea, Dumnezeu (chiar dacă nu totdeauna e numit în mod expres) este omniprezent în poemele lui Teofil Răchițeanu - Și din slava lui înaltă / Dumnezeu binecuvîntă... -, dar interogațiile omenești rămân fără răspuns concret pentru că limbajul dumnezeiesc este intraductibil în limbajul lumii imanente stăpânite de Rîul-Timp. Singura certitudine este: Pururea nedezlegată / Taină ești fără hotare!... Sunt condiții diferite, peste care („deocamdată”) nu se poate trece. De aceea De ce viața? De ce moartea? rămân înafara înțelegerii omenești, dar, deși
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
oamenii minunați care au respirat începutul vieții, pe acele meleaguri pline de istorie și tradiție. Acum, mulți dintre aceștia, sunt departe de locurile natale, plecați în alte țări, purtând cu ei românitatea, dorul de acasă și comorile sufletelor ca dar dumnezeiesc, revărsat în diferite forme de exprimare. L-am întâlnit de curând, pe Florinel-Constantin Andrișan, un artist plastic prin care culorile reușesc să traverseze în fragmente de expresie intens - ludică, un miracol existențial. În anul 1993, începe o călătorie de recunoaștere
CALATORIA DE LA SACRIFICIU SPRE BLASFEMIE SI RETUR, CU FLORINEL-CONSTANTIN ANDRISAN de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367169_a_368498]
-
și a pătrunde și ținti precum săgețile de lumină în suflete, eliberându-le din robia fărădelegilor și spărgându-le învelișul de piatră în care parcă au închis pentru totdeauna simțirea, blândețea, sinceritatea, cinstea și alte flori de cristal de pe întinderile dumnezeiești ... Ele ne aduc de la Dumnezeu, din tăria înălțimilor, pe aripi, smerenia și ne învață zborul, să ne potrivim pașii zilelor noastre împrejurărilor, să căutăm fără osteneală și crispare dreptatea și frumusețea faptelor ... Și, continuă, cu răsuflarea întretăiată, ca pentru o
„MAMĂ, COCOARELE!” ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367204_a_368533]