5,416 matches
-
o poziție aproape apolitică. Această atitudine exclude automat orice aluzie, din partea sa, la legenda lui Nero rediuiuus. . Victorin urmează versiunea Septuagintei: „El nu va cunoaște pofta pentru vreo femeie (6∀ℜ ƒ< ƒΒ42Λ:∴ (Λ<∀46∈Η ≅⇔ :← ΒΔ≅<≅02±)”, în timp ce versiunea ebraică prezintă sensul opus: „El va trăi în desfătare”. Ieronim, va opta pentru acest al doilea sens, în Comentariul la cartea Daniel (11, 37‑39). . VP, pp. 206‑207. . Commodiano, Carme apologetico, introducere, editare, traducere, glosar și index de A. Salvatore
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Η ≅⇔ :← ΒΔ≅<≅02± („nu va cunoaște pofta de femei”). După cum vedem, cele două versiuni grecești propun aproape același sens pentru Dan. 11,37. Cu toate acestea, Ieronim traduce pasajul în felul următor: Et erit in concupiscentiis feminarum, precizând că „textul ebraic are un dublu înțeles în acest punct”. În opinia sa, sensul Septuagintei se aplică Anticristului, quod ideo simulet castitatem, ut plurimos decipiat, în timp ce sensul opus se referă la regele Antiochos, cunoscut pentru dezmățurile sale „cu mimi și prostituate”. Ideea castității
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cetatea cea cu mult norod! Cum a ajuns ca o văduvă, cea mai de frunte dintre neamuri; doamna cetăților [Ierusalimul] ajuns-a birnică” - Plângerile lui Ieremia 1, 1), furnizează informații utile despre mentalitatea triburilor israeliene (încă din epoca premozaică). Legile ebraice s-au îngrijit de văduve, încercând să diminueze precaritatea situației lor, textele fundamentale proclamând sprijinul divin („Binecuvântările celui ce era gata să piară veneau asupră-mi și umpleau de bucurie inima văduvei!” - Iov 29, 13; „Domnul prăbușește casa celor mândri
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
A. Steuerman-Rodion, autor al volumului de versuri Spini, din care e reprodusă poezia Mai sus de cer!. Se publică versuri de Nichifor Crainic, Ștefan I. Nenițescu și B. Lăzăreanu, iar L. Algazi semnează împreună cu Șt. I. Nenițescu o traducere din ebraică, Psalmii lui David. I. C. Vissarion și V. Demetrius sunt autorii unor scurte povestiri. În ultimul număr A. L. Zissu adresează o Scrisoare deschisă d-lui Tudor Arghezi, cu supratitlul În chestiunea evreiască, unde încearcă să polemizeze pe tema iudaismului ca
SPICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289828_a_291157]
-
din Thirty-Five Years in the East (comunicare personală, 15.08.2002). 12. În text junany. Evident, este vorba despre sistemul medical musulman. 13. Medici (și spițeri) care practică medicina islamică. În mod oarecum surprinzător, se pare că numele provine din ebraicul hakaim, semnificând „păstrător al vieții”, cf. M.șaxineț Laignel-Lavastine, Jean Vinchon, „La médecine en Perse au XVIIe siècle”, În V. Gomoiu, Histoire de la médecine, p. 618. Mai mult, astrologii i-au privit pe medici și aici cu suspiciune, inventând un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
operelor care urmau să fie premiate, dintr-un fond donat Academiei, cu „Marele premiu Năsturel-Herăscu”, apar, la a șaptea poziție din nouă, și „dicționare limbistice În limba românească, mai ales pentru limbile antice și orientale, adică limba latină, elenă, sanscrită, ebraică, arabă, turcă, slavonă veche și altele”3. „Descopeream o bibliotecă de savant indianist care, prin imensitatea și varietatea ei, ar fi făcut gelos pe un Roth, Jacobi sau Sylvain Lévi.”4 Hermann Jacobi (n. 1850), un fel de Nestor al
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
este administrator la Fabrica de Zahăr din Ripiceni, județul Iași, lucrează apoi într-un magazin de fierărie și în cadrul unor exploatări forestiere din județul Neamț. Împreună cu M. Braunstein-Mebashan scoate în mai-decembrie 1909 la Iași, ulterior la Piatra Neamț, revista în limba ebraică „Chazon Lamoed” (devenită „Hamekitz”), scrie la lunarul ieșean „Floare albastră”. În 1918 e prezent în revista „Spicul”, condusă de Gala Galaction și L. Algazi, iar în ianuarie anul următor fondează, la București, ziarul „Mântuirea”, pe care îl va conduce până în
ZISSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
n-are culoarea înecului”. Câteva motive ordonează materialul poetic: delta, diamantul, arborele vieții, amfora, acestea fiind preluate și într-un volum de eseuri, Marele Inchizitor (1993). Alcătuită din trei părți, inegale ca pondere, Geneza (Toți trebuie să moară), Ecleziastul (Neantul ebraic), Apocalips Nou (Vidul valah), cartea este structurată sub forma unui dialog între câteva personaje care tind să fie considerate modele arhetipale: faraonul, scribul, cezarul, filosoful, învățătorul, preotul, piticul, copilul și nebunul. Textul amestecă elemente de filosofie greacă, teologie creștină, asociate
TAMARIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
însă, s-a impus interdicția incestului care, în Neolitic, a fost abolit de către toate comunitățile sedentare ale spațiului euroatlantic. Această abolire s-a realizat exclusiv pe baza unei educații morale severe impuse de zei masculini, absoluți și autoritari, precum Iehova ebraic. (Dar Zeus Olimpianul al grecilor nu era o divinitate a interdicției incestului, ci, ca ucigaș al infantofagului său părinte Cronos, un zeu al abolirii canibalismului 8.) Acest curriculum cutumiar întemeiat mitico-religios pare să fi determinat desprinderea omului de hominitatea sa
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
între care cele biblice ocupă un loc de prim-plan. Lucrarea Studii de lexicologie biblică propune o metodă nouă în abordarea textuală, interlingvistică, istorică și comparativă a lexicului de origine biblică al limbii române. Cunoașterea limbilor vechi (greacă, latină, slavonă, ebraică) și a câtorva limbi moderne i-au permis exegetului evidențierea unor interesante fenomene de transfer semantic și frazeologic din limbile „sacre” în limba română, produse în procesul de traducere. Comentariile ce însoțesc traducerile biblice publicate în seria Monumenta Linguae Dacoromanorum
MUNTEANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288291_a_289620]
-
probabil, la sfârșitul secolului al XVI-lea sau la începutul celui de-al XVII-lea, iar în celălalt „izvod letenesc ce au fost scos de curând”, alt text ajutător, cercetătorii au văzut „o traducere latină, recentă pentru Milescu, a originalului ebraic al Vechiului Testament” (Virgil Cândea). Editorii Bibliei de la București au lucrat pe acest text al Vechiului Testament tălmăcit de M., text ce suferise cel puțin o îndreptare însemnată (făcută, poate, de Dosoftei). Vor supune acest text revizuit propriei lor „revizii
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
Universității din București și cursuri de istoria și civilizația evreilor din Europa Centrală și de Est, ținute de Moshe Idel și de Michael Silber la Central European University din Budapesta (1997). Din 2000 este profesor asociat la Centrul de Studii Ebraice din cadrul Facultății de Litere a Universității din București, iar din 2003, cercetător la Muzeul Național al Literaturii Române. Este președinte al Asociației Române de Istorie a Religiilor, membru al Comisiei de Folclor a Academiei Române, al Asociației de Studii Orientale, face
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
sa de traducător, în versuri și în proză, e legată de literaturile germană (Lessing, Goethe, Schiller, Lenau, Max Nordau), franceză (Baudelaire), engleză (Oscar Wilde), daneză (Andersen) și rusă (Turgheniev, Lev Tolstoi). Printre altele, i-a apărut în volum tălmăcirea Melodiilor ebraice de Heine (1919), cel ce l-a influențat prin nota tristă și ironică din lirica lui. SCRIERI: Poezii alese, București, 1910; O călătorie în lumea albinelor, București, 1911; Povestea unei idile, București, [1913]; Stropi de soare, Galați, 1915; Poezii, pref.
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
Crist, București, [1914]; Fr. Hoffman, Povestiri morale pentru copii, București, [1914]; [Schiller, Lessing, Heine, Lenau, Max Nordau, Otto Julius Bierbaum, Rudolf Presber, Baudelaire, Mickiewicz, Oscar Wilde, Kisfáludi, A.A. Feth, lirică greacă, Ibsen], în Poezii, Iași, f.a.; H. Heine, Melodii ebraice, București, 1919. Repere bibliografice: Perpessicius, Mențiuni, I, 176-182; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 119-120; Călinescu, Ist. lit. (1941), 630-631, Ist. lit. (1982), 709; D. D. Șoitu, Un poet uitat..., LL, 1966; Ciopraga, Lit. rom., 330-332; Micu, Început, 473; I.D. Bălan
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
La fel, În vechea Indie, timpul circular are ca simbol al vârstelor lumii viața omului. Mai mult, și semantica arată solidaritatea Între timp și generație, pentru că yuga semnifică, În același timp, „vârstele lumii”, „ciclu astronomic” și „generație”. În Biblie, expresia ebraică chenot dor vador care semnifică „anii fiecărei generații” este sinonimă cu yemot olam care semnifică „zilele lumii” și desemnează istoria (Manheim, 1928/1990, 41-43). Referindu-se la cele trei dimensiuni simbolice ale generației ce fac parte din imaginarul social - respectiv
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
dosar de existență, specie care ține de literatura-document. Cum lagărul din Transnistria, funcționând pe teritoriul unei foste ferme sovietice de porci, nu era cunoscut, cartea are și o valoare documentară mai largă. Astfel se explică numărul mare de traduceri, în ebraică (1983), germană (1995) și engleză (1997). P., supraviețuitoare după paisprezece luni de deportare, reface în carte drumul spre locul de cumplită suferință de pe țărmul Bugului. Odiseea fetiței Sonia debutează cu arestarea grupului de evrei din București, convocat într-o școală
PALTY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288636_a_289965]
-
conjugale, care se cuvine tratată fără pudibonderii fariseice 5. Pentru că adăparea la surse este condiția sine qua non a mărturisirii ortodoxe, predarea limbilor clasice studenților de la Teologie ar trebui luată mult mai în serios. Latina și greaca, dacă nu și ebraica, s-ar cere predate în primii doi ani într-un regim intensiv (patru zile pe săptămână, cu două ore alocate pentru curs și seminar). Ceea ce trebuie vizat în aceste ore este lucrul cu textul Scripturii, îmbogățirea vocabularului (plecând de la greaca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unitatea de sens a Scripturii a fost mereu captată de ochiul tradiției Bisericii printr-o deschidere specifică sfințeniei lui Dumnezeu. Sub idealul unității lăuntrice 1 se articulează și vocația oricărui autentic monachos, cuvânt grecesc care traduce solitudinea contemplativă, desemnată în ebraică prin expresia „a fi unul” sau „a fi singur” (cf. Psalmi 85, 10) și echivalat în literatura protocreștină siriacă prin substantivul care îl desemnează pe „cel care este unificat”1. Limitele pozitivismuluitc "Limitele pozitivismului" Ne imaginăm că între cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al Alexandriei, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul sau Ioan Damaschinul până la Toma d’Aquino - foarte puțini excelau în arta traducerii. Comentariile Sfântului Augustin la Psalmi nu sunt mai puțin valoroase doar pentru că episcopul din Hippona avea o cunoaștere rudimentară a limbii ebraice sau grecești. Trebuie spus, așadar, că modernitatea nutrește superstiția exactității într-un sens necunoscut de marile minți ale Antichității târzii. În plus, Evul Mediu asistă la dispariția figurii teologului poliglot. În Apus și Răsărit, deopotrivă, aceștia sunt o excepție. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a înțelege vocabularul arhaic atât al ediției Cornilescu, cât și al ediției sinodale (ușor remaniată în ultimele decenii). Mai important însă, este vorba despre o inconsistență teologică rezultată - în versiunea sinodală cel puțin - din traducerea Vechiului Testament prin juxtapunerea versiunii ebraice standard (numită textul masoretic, folosită și astăzi în cultul mozaic), respectiv a Septuagintei (tradusă în grecește cu aproximativ două secole înainte de Hristos și folosită chiar de către redactorii Evangheliilor în referințele lor la Legea lui Moise, la Psalmi și Profeți). Ediția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sunt continuate în subsolul fiecărei pagini, unde ÎPS Bartolomeu oferă alte comentarii de natură filologică și teologică. În cazul Vechiului Testament, cititorul va ști, de pildă, ceea ce adaugă textul masoretic în raport cu Septuaginta, va afla detalii istorice sau etimologia unor cuvinte ebraice aparent fără înțeles. La fel, nu puține sunt referințele la interpretarea unor importanți Părinți ai Bisericii la pasajele mai dificile ale Scripturii. Între autorii patristici, cele mai frecvente ocurențe sunt Atanasie cel Mare, Ioan Gură de Aur, Augustin, Maxim Mărturisitorul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unitatea Vechiului și Noului Testament, ci și posibilitatea comunicării prin intermediul limbilor dezbinate, „nici una fără înțelesul ei” (I Corinteni 14, 10). Are Scriptura un text original la care exegeții pot face un ultim recurs? Dincolo de controversele istorice care privesc tradiția manuscriselor ebraice și grecești, rămâne evidența originii anistorice a sensului (înțeles aici ca logos) transcendental al Scripturii. Traducerea Scripturii este nu doar o posibilitate, cât mai ales o sarcină universală, fundamentată pe două realități: (1) transparența iconică a cuvintelor în raport cu Verbul ipostatic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ascuns, mai rău și mai nedemn deci decât „Ravelstein”). Pe scurt: dintre toți eroii romanului, numai „Chick” și „Rosamund” sunt frecventabili. 12. Presa israeliană de limbă engleză a transliterat inițial greșit numele lui Mircea Eliade, apărut în publicațiile de limbă ebraică. Chiar excelentul supliment literar în engleză al cotidianului Ha’aretz a făcut această greșeală, corectată de informata emisiune radiofonică „Bună dimineața, Tel Aviv!” și de serviciul său complementar online. 13. „Vela” e inspirată de Alexandra Bagdasar, om de știință de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cărți, printre care se numără lucrări de referință, tratate intrate în uz ca manuale universitare, eseuri polemice și îndelung controversate. Cartea sa de debut este... un jurnal de soldat din trupele de comando israeliene și a apărut în 1952 (în ebraică). După formarea ca sociolog, el s-a specializat inițial în analiza instituțională, domeniu în care contribuția sa este esențială, în special prin două cărți de mare autoritate: A Comparative Analysis of Complex Organizations (Free Press, Glencoe, 1961; revăzută și adăugită
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
el, dacă n-a prins-o el pe ea. îl revendic, așadar, drept membru al clanului nostru. Dar, potrivit celor mai competente autorități care contestă această legendă, povestea grecească despre Hercule și balenă se trage din și mai străvechea poveste ebraică despre Iona și balenă, nu viceversa; în orice caz, se aseamănă mult una cu alta. De vreme ce-l revendic pe semizeu, de ce nu l-aș revendica și pe proroc? Dar eroii, sfinții, semizeii și profeții nu epuizează întreaga noastră tagmă. încă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]