11,261 matches
-
anul morții". Marta Petreu revendică pentru Clujul intelectual statutul de legatar al lovinescianismului și maiorescianismului, prin "lunga istorie a Echinoxului" care o continuă pe aceea a cerchiștilor formați "în interiorul universității clujene". Ion Pop s-a referit în intervenția sa la ecourile în actualitate ale "revizuirilor" lovinesciene în care trebuie să vedem "o marcă de vitalitate și de productivitate". Mircea Popa a evocat contribuția decisivă a lui E. Lovinescu la "modernizarea literaturii române", scoasă din "climatul creat de Sămănătorul ". Marius Jucan a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9019_a_10344]
-
sa romană. Rezultat: prelucrări în românește după Petrarca, dar și compuneri în care spiritul petrarchist pare profund asimilat, punct de plecare pentru o poezie complet nouă. E greu să distingem, în sonetul Dafne, între textul lui Petrarca și prelungul său ecou românesc: "Eu care-n două a stelelor lumine Văd chiar minuni ce-s mai presus de fire, Numai trecînd privesc la alte zine. Spre Dafne zboară aprins-a me gîndire, Și ajungînd l-a ei lumini senine, Pere-n a
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
o identitate fictivă, alimentată de anxietatea pe care i-o provoacă trecutul. Uneori trecerea de la un cadru la altul, unul din trecut, altul din prezent, se face prin reluarea aceluiași gest, ceea ce creează o tensiune dramatică puternică, un efect de ecou. Amintirile care fluctuează de la scenele luminoase, spre cele sumbre, amestecate cu cadrele pluviale ale unui oraș întunecat cu ganguri, pivnițe și clădiri covîrșitoare determină și explică dizolvarea personajului. Tornatore este un regizor al detaliului, al luminii și umbrei, spre exemplu
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
de influențe din multiple orizonturi: elene, feniciene, celto-iberice, romane, vizigote, maure, ebraice etc. În glorioasa epocă a descoperirilor, patronată de Regele Manuel Întâiul, pe colinele urbanizate de lângă estuarul râului Tejo s-a distilat o sinteză arhitecturală fără precedent și fără ecouri imediate în restul Europei: așa-numitul stil manuelin, un fel de baroc flamboiant, în care vocația decorativă și cea a broderiei în piatră ating paroxismul. Capodoperele acestui stil sunt asaltate astăzi de cohorte de turiști: Mănăstirea Jerônimos din Belém (numele
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
să vorbească mai mult sau mai puțin diletant despre moarte tocmai în prelungirea expresiilor fenomenologului neamț. Tot ce a urmat după Heidegger, de la Lévinas și Derrida pînă la Sartre și Merleau-Ponty n-a fost decît o reverberație speculativă iscată de ecoul noțiunilor introduse de neamț. Heidegger vorbește despre moarte cu aceeași impasibilitate cu care un anatomopatolog descrie aspectul unui cancer: cu o distanțare teoretică pe care știe să și-o sprijine pe o armătură conceptuală ce l-a făcut celebru. Iar
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
a personalităților peste fruntariile temporale: "Strofe delicate scrie Asachi pe marginea unui portret miniatură al iubitei: Atinsă-i fi de mîinele/ Doritei doamne mele/ Și te-or privi luminele/ Acelor vie stele, în care, din nou, percepem cu anticipație un ecou eminescian, ca și în catrenul următor: Și mie lin luceafărul/ Din ceri va să-mi străluce,/ Cînd dulce-a fi d-o patimă/ Aminte a-și aduce". Sau: "La Patrie evocă moștenirea civilizatorie a clasicității latine și toată acea așa
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
însuși socotindu-se un mittel-european, exilat pe viață într-un topos care-l aliena. Două sînt nivelele acestui mediu reprobabil. Mai întîi, la scară națională, "epoca de aur", specificată de josnica inflorescență a cultului "celui mai iubit fiu al poporului", ecou al despotismelor asiate. Nepotismul, traficarea posturilor publice, puzderia de fărădelegi curente l-au determinat pe I. D. Sîrbu să identifice nomenclatura ceaușistă cu o curte turcească, peste care planează un conducător adulat fără nici o limită, "Suleiman Magnificul", "Genialul", "Infailibilul", "un
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
mai riscante, aproape că nu se mai vorbește, o inechitate sub aspect moral și o desconsiderare a realităților istorice. Fie și în fugă, fiindcă altfel nu pot aici, mă voi referi la câteva episoade mai vechi ale disidenței scriitoricești, cu ecouri azi tot mai slabe sau cu desăvârșire uitate.Fac totuși parte din istorie. Anul 1956 începuse sub semnul dezghețului hrușciovian, neagreat de echipa Dej care a înțeles imediat că destalinizarea ar fi costat-o trecerea cârmei în alte mâini.Oficial
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
aducă aminte că în tinerețe a creditat proletcultismul, uitând sau neștiind că tot el, în plin comunism, a formulat de la o tribună publică cea mai drastică punere sub acuzare a cenzurii ca instituție, comițând un act de cutezătoare disidență, cu ecouri care au trecut marginile lumii scriitoricești. Sigur că presa din epocă nu l-a consemnat, dar cum să o fi făcut dacă exista cenzură? Ceva și despre anii 1968-1970, anii de vârf ai liberalizării sub comunism în România, în comparație cu ce
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
-i discretă, altruistă și responsabilă, sunetul întărește cuvîntul, sporindu-i sensurile și semnificațiile ori congestionîndu-l în așa măsură încît să poată atrage atenția și chiar să monopolizeze interesul, pentru ca apoi să umble liber, nestingherit de propriul reazem sonor. în oratoriul Ecouri pentru solist, cor de femei, bandă magnetică și orchestră, Remus Georgescu cedează identificarea evenimentelor sonore din perspectiva unei consecuții liniare, ireversibile și ineluctabile unei perceperi a discursului muzical într-un mod ciclic, a cărui istoricitate este evitabilă și, oricum, interpretabilă
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
de aici, artistul ajunge la forme a căror stabilitate este definitivă și imperturpabilă, tocmai pentru că ele încorporează principii și nu sînt simple consecințe ale unor juxtapuneri tonale generatoare de aparențe. în concluzie, autoritatea picturii lui Corneliu Baba și puternicele ei ecouri spirituale vin din straturile adînci ale unui subconștient exersat la modelul moral și expresiv al icoanei și întîlnesc nevoia noastră eternă, explicită sau doar în stare latentă, de a ne regăsi în perimetrul unui sistem, fie el și imaginar, care
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
găsit ceva mai tragic și mai elipitic, în stare să treacă acea viață a gunoiului undeva în absolut. Fără o senzație de curgere a materiei în inutilizabil, abandonul total al celorlalți oameni nu mai are nici un răsunet. O lume fără ecou. Cum ai striga în apă. Poate să înțeleagă cineva ceva din asta? Nu e deznădejde și nici măcar existență larvară. E o lume care protestează prin tragedie. Umbletul hoților prin iarba care abia dă, furișat și solemn, pentru că e auzit ritual
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
simbolică de fiecare dată când apar în alt context. În final, ceea ce începuse ca o simplă serie de evenimente a devenit echivalentul literar al unei melodii de Philipp Glass - nu atât o intrigă, dar un pattern de elemente al căror ecou este fixat în mintea cititorului. Daniel Green în The Reading Experience. Ficțiunea experimentală. 22 mai 2007: Personajele (din Vain Art) și acțiunile lor simple sunt amestecate și re-amestecate de-a lungul întregului roman. Această amestecare este de fapt principiul structural
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
lui N. Prelipceanu în urările de bine adresate noilor sexagenari. Lupta criticilor În numărul din septembrie al Ideilor în dialog, Dan C. Mihăilescu (în articolul Dincolo de osanale, dincoace de istericale) atinge subiectul cel mai arzător al lumii literare de astăzi: ecourile stîrnite de Orbitorul lui Cărtărescu, cu reacții variind de la ofrande encomiastice la respingeri bășcălioase și disprețuitoare. Ioana Pârvulescu, Mihai Iovănel, Sanda Cordoș, Simona Sora, Paul Cernat, Marius Chivu, Vladimir Tismăneanu, Lidia Bodea, Alex Ștefănescu, Cosmin Ciotloș și Ciprian Măceșaru se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
un fragment din Odiseea lui Kazantzakis. - De ce a lui Kazantzakis și nu a lui Homer? sări nemulțumit Sikelianos. - Să recite din ambele Odisei, spuse împăciuitor Kavvadias. - Să nu recite din nicio Odisee, interveni ferm Kazantzakis. - Nicio Odisee, răsună ca un ecou glasul lui Prevelakis. - Să recite Paul Eluard, propuse Elytis. Melina ținu cont de dorința gazdei, cântări și propunerea tânărului poet și hotărî în cele din urmă să recite Shakespeare, un fragment din Macbeth, un monolog din scena a treia, actul
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
treptat realitatea propriu-zisă. Cele două emisiuni TV au fost realizate de Bourdieu pe 18 martie 1996, în cadrul unei serii de cursuri ținute la College de France și difuzate de canalul de televiziune Paris Premiere în luna mai a anului 1996. Ecoul mediatic iscat de ele a fost pe măsura îndrăznelii cu care sociologul atacase atunci televiziunea, iar reacțiile de ostilitate cu care jurnaliștii i-au întîmpinat critica nu au făcut decît să-i sporească notorietatea. Mai mult chiar, popularitatea lui a
Intruziunea mediatică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9286_a_10611]
-
prezintă interes, firește, datorită însemnătății subiectelor abordate și surprinde faptul că la noi, unde interesul pentru politologia occidentală este atât de viu, iar traducerile au devenit atât de numeroase, luările de poziție ale lui John Laughland au suscitat foarte puține ecouri. Potrivit fișei sale biografice din Wikipedia, John Laughland - pe care chiar și numele de familie pare a-l fi predestinat unor interpretării contradictorii a lucrărilor sale - și-a dat doctoratul în Filosofie la Oxford, a predat la universități pariziene, face
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
în care se află în armată, unde, într-o bună zi mănîncă "la cazan, din curiozitate", primește afectuoase telegrame. Mărturisește, nu fără o undă de snobism, că a intrat "în circuitul" Bibeștilor, printr-un flux de "telegrame, scrisori, invitații, convorbiri, ecouri care se întretaie în triunghi", lucrurile petrecîndu-se "ca și cum eu aș fi în viața lor un personaj capital". Prînzește cu oameni de vază: "Masă de seară cu Rosetti și Camil la G.M. Cantacuzino, care mi-a povestit unele lucruri despre Transnistria
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
acum doi ani, sau dezastrul spiritual al epocii actuale, ca în romanele lui Dan Stanca. Repet: aceștia sunt tocmai prozatorii români pe care pariez, împreună cu cei trei pomeniți mai sus, dar mă întreb ce le lipsește pentru a stârni un ecou important în Europa. Și un răspuns acesta ar fi: sunt prea livrești, prea eseistici, poate chiar prea narcisiști, parcă ar scrie numai pentru critică. De aceea și succesele lor sunt în mai mare măsură de critică decât de public. Prozatorului
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
formulat, scoțîndu-le din tăcerea și nepăsarea care le înconjoară de obicei. La fel de pozitivă (și de uimitoare) mi se pare tăcerea care a urmat strigătelor de război din primul moment. Putem presupune că și spiritele mînate de avînturi patriotice și de ecourile afective au înțeles ceva și au trecut rapid la o altă temă de actualitate a verii politice...
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
filmul său, Dumont nu construiește relații în cadrul echipei ca band of brothers. Dialogul este redus la un minim necesar, astfel că stările, expresiile, peisajul vorbesc în locul personajului alienat, inserat în-tr-o irealitate imediată, unde atrocitatea are ceva impersonal. Războiul are un ecou mai degrabă asupra prietenei care-l așteaptă să se întoarcă și asupra căreia regizorul transferă criza. Fier Minuten (Patru minute, Germania, 2006) al lui Chris Kraus, cel mai aplaudat film al festivalului, reprezintă un tur de forță avînd în centru
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
România, 2006) aduce în prim-plan o dramă locală articulată istoriei europene, Europă secționată ca o bucată de brînză în urma tratatului de la Yalta din februarie 1945. Regizorul reușește performanța de a relaționa perioade și evenimente diferite care-și răspund în ecou. Dincolo de comedia care aduce în prim-plan o întîlnire de gradul trei, aproape neverosimilă între un șef de gară, mafiotul și eroul local și un fel de Captain Power (Căpitanul Jones), Peace Maker-ul ocazional, filmul devine un spațiu de
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
ci al lui Goma. O clarificare necesară Sub acest titlu, Bogdan Cristian Iacob publică în Idei în dialog din august un amplu comentariu pe marginea contestațiilor de care a avut parte Raportul Tismăneanu. Relevînd însemnătatea documentului și, totodată, lipsa unui ecou valabil în presă (ce e drept, nepublicat decît în formă electronică deocamdată), autorul articolului demontează cu mult bun simț principalele acuzații care i s-au adus. Nu vrem să repetăm analiza lui Bogdan Cristian Iacob. Cititorii o pot găsi în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
căldurilor californiene. Concertele încep seara târziu și se termină deseori sub clar de lună. Iar acustica, deși este artificial condiționată, rivalizează cu cea naturală. Prin justa direcționare a sunetului, prin percepția potrivită a spațiului muzical, prin claritatea ordonării acestuia, grație ecoului controlat. Gazdă generoasă, prezentă aproape seară de seară pe afișele de concert, este celebra Boston Symphony Orchestra, precum și multe dintre formațiile camerale închegate din membrii organismului simfonic. La Tanglewood, pe parcursul celor două luni ale sezonului estival, sunt săptămâni bune în
Tanglewood - reședința de vară a marii muzici by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9363_a_10688]
-
străduțe necunoscute, la periferia orașului, închipuind scene tandre și obscene, ascunse în spatele geamurilor căscate, negre, mistuitoare... Mă fascinau cișmelele, picurul în van pe cimentul fierbinte, crăpat de smocuri de iarbă, al curților părăginite... sau într-un lighean smălțuit fantastic, stîrnind ecouri... Întrezăream, halucinant, femei dubioase, fermecătoare, cu șoldurile evazate, cu sînii căzuți, moi, pînă la buric, făcîndu-mi semne magice de după perdele... Visam că le posed în biserici umile, umbrite de sfințenie, în fața altarului... despuiate, îngenuncheate... proferînd blasfemii suave și îngrozitoare... Mi
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]