1,967 matches
-
Plin de neastâmpăr iară doru-ncepe să mă ndemne spre acele tainici semne de-nceput de primăvară. Gândurile parcă-s fluturi învârtindu-se-n lumină - dragoste-adolescentină, neajunsă la săruturi. Doarme trei ore pe noapte și mănâncă te miri ce; merele-n Eden nu-s coapte, vârsta nu-ntreabă de ce?.. Plin de vise, plini de visuri și de taine și de vrere, uși deschise, paradisuri, dragostea îmi dă putere să străbat necunoscute spații pline de surprize unde niciodată nu te poți abstrage unor
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
vapoare de agrement nefolosite acum, iarna, și de-a curmezișul căreia se afla un ponton cu menirea de a tenta călătorii ieșiți din gara din apropiere să traverseze spre hotel. Chiar de la distanță se vedea o mică casetă luminoasă "Café-Restaurant Eden Hotel". Cît de deosebite erau diferitele părți ale orașului. Cartierul nostru de cărămidă. Canalele elegante. Cheiurile și docurile. Cartierul de vile care încercuia parcul. Și aici, locul prin care oameni din provincie cu valize și bagaje, dar și călători de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de vînzare în apropierea gării, care se contraziceau și începeau să se lupte unele cu altele chiar de la prima pagină. De dimineața devreme înainte, vînzătorii de ziare le tot ridica în slăvi conținutul și obișnuitul evantai de pe măsuța joasă din Eden Hotel nu era nimic mai mult decît ordinea temporară a unei lumi ocupate să-și împacheteze bagajele, în procesul plecării, gata să se îndepărteze și să nu se mai întoarcă niciodată, nimic mai mult decît ordinea artificială a unui hotel
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
puternic. De aceea, vara aceasta nu era nici o deosebire între singur și împreună. El era imaginea mea din oglindă, iar eu eram a lui. Prin David, ajunsesem să mă iubesc pe mine. IV Aproape nici o lumină nu era aprinsă în Eden Hotel, în aceste zile. Nu mai sînt ziare pe măsuța lustruită din hol și nimeni nu stă pe fotoliile de pluș așteptînd pe cineva. Toată lumea așteaptă, dar nu pe cineva anume. Orașul așteaptă cu vitrinele lui goale și oamenii lui
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
vise, aventuri și povești. Noul Testament e mai limitat. Nu-mi place prea mult. — Priviți iepurii ăștia de lîngă lac, domnișoară Byres, zise domnul Smail. Aproape că-i auzi cum ronțăie. Apoi reportera se uită la peretele pe care era pictat Edenul și întrebă: — Cine-i figura aceea din spatele rugului cu o șopîrlă la picioare? — Dumnezeu, spuse Thaw, uitîndu-se stînjenit la pastor și la domnul Smail. Șopîrla este șarpele, înainte de a-i elimina picioarele din pictură. Dumnezeu e cu spatele la noi, abia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fost un bărbat înalt, într-un costum gri, cu o croială elegantă, jurnalist la Glasgow Herald. Acesta a stat o jumătate de oră în fața stranelor, uitîndu-se la tavan, apoi s-a așezat pe scaunul de la orgă și a contemplat zidul Edenului. în cele din urmă a zis: — Asta îmi place. — Mă bucur. Desigur, mi-e imposibil să fac o critică de specialitate. Nu este nici cubistă, nici expresionistă, nici suprarealistă, nu este pictură academică sau de doi bani, și nici măcar naivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mintea, gîndindu-se cu disperare: "Potolește-te, prostule, e doar o imagine, o plăsmuire pe care ți-au băgat-o în creier. Gil e pe nisip, pe o planetă aiurită, în drum spre iad. Asta e o lume de vis, un Eden, Pămîntul în anotimpul cel mai dulce". TRECURĂ MAI MULTE SECUNDE ȘI TRUPUL LUI GIL NEELAN ÎNCĂ MAI DORMEA CU FAȚA ÎMBUJORATĂ, RESPIRÎND ZGOMOTOS, CA UN SFORĂIT, CA ȘI CUM N-AR FI IZBUTIT SĂ TRAGĂ DESTUL AER ÎN PIEPT, CA ȘI CUM VIAȚA S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
evurilor ce vin. Robinsonii ce ajung pe pământul populat de dinozauri nu sunt doar pionierii ce încearcă să clădească o nouă lume, departe de amenințările tiraniei, dar și cei care opun lui Zorka, umanismul tehnologiei ce eliberează și civilizează. Prăbușirea Edenului nimicește ordinea unui univers ce are atributele utopice ale perfecțiunii. Aventura întâlnește, odată cu banda desenată, nu doar știința-ficțiune, ci și istoria din care vine mitologia înfrun tării dintre „reacțiune” și „progres”, dintre barbarie și ome nirea ce aspiră la libertate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
comunități nu se poate fonda decât pe această alianță dintre înțelepciune și curaj. Cetatea semeață își cuprinde, în sine, germenii distrugerii. Ultimii atlanți, călăuziți de Blake și Mortimer, găsesc drumul către stele, către un nou Pământ care să le fie Eden. Șansa regenerării lor este și șansa regenerării umanității însăși. Oscilând între happy-end și mefiența în fața progreselor științei, evocând călătorii în timp și unde cerebrale ce înrobesc intelectul uman, saga imaginată de Edgar P. Jacobs comunică cu întreaga serie de reflecție
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o scrie pornind de la solul mitic al unei Africi către care se îndreaptă, spre a recupera forța imaginilor de dinainte de modernitate. Pornind de la Ann de la jungle, trecând prin Etiopicele lui Corto Maltese și încheind cu A l’ouest de l’Eden și Cato Zoulou, Pratt construiește o întreagă mitologie personală în care se amestecă istorie, vis și gnoză, într-un vârtej psihedelic. Și nu este întâmplător că în epopeea acestui locotenent de cavalerie polonez se înserează siluete care vin din alte
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se avântă în acest ocean sărat al mirajelor. Europa nu mai poate fi măcar evocată în acest punct în care islamul se metisează, contaminat fiind de înclinația mesianică a pământului văduvit de apă și de speranță. À l’ouest d’Eden este un fragment din lunga călătorie somaleză a lui Pratt, dar și punctul de apogeu al unei arte ce valorifică sugestiile halucinogene ale fantasticului oniric. Colonia britanică din Somalia anului 1931 este teatrul pe a cărui scenă se urcă atât
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
constă în trecerea, insurgentă, din domeniul diurn în regimul fantasmatic. În fortul pe care îl reocupă Abel Robinson, scheletul ofițerului englez este locvace și cinic. El îl avertizează pe Robinson că a intrat pe o poartă dincolo de care se întinde Edenul morții. Nebunia lui Robinson se naște din acest moment al luării în stăpânire a fortului populat de cadavre. Logica carteziană se prăbușește sub povara deșertului. Traseul este jalonat de succe siunea de fantome care îl asaltează pe Robinson, toate desprinse
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
reexamina, postmodern, patrimoniul de imagini care îl obsedează pe autorul Casei cu șapte frontoane, Vara indiană mizează pe combinația ficțională și grafică de sexualitate, energie demonică, păcat și promisiune a mântuirii. Cele trei comunități care trăiesc în acest colț de eden promis pelerinilor (triburile indiene, drept-credincioșii ipocriți din New Canaan și familia tulbure și pătimașă a femeii însemnate cu fierul roșu) sunt unite într-o relație în care se strecoară violența, neîncrederea și incomunicabilitatea. Nimic paradisiac în acest univers care se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
au închinat pastorul și tatăl său, înlanțuiți de atracția carnală irepresibilă. Speranța, atâta câtă este, se află în afara vestigiilor fumegânde ale coloniei. Povestea indiană a lui Pratt și Manara se sfârșește cu perspectiva recâștigării Arcadiei oferite oamenilor pe acest continent. Edenul poate fi atins odată alungată urma teribilă a viciului și decăderii. O cronică (infidelă și fragmentară) a Genezei este și El gaucho. Ca și Vara indiană, El gaucho (scris împreună de Pratt și Manara) este tentativa de a imagina cronica
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trecute. Și, asemeni lui Haddock, o boare nostalgică îl învăluia, dar doar pentru puțină vreme. Căci osul dintre lăbuțele lui îl îmbia cu miresmele sale, făcându-l să uite de trecutele lui vieți de globe trotter. Și totuși, în acest eden din Moulinsart, o singură ființă tânjea neconsolată, ca și cum bucuria acestor după-amiezi calme și nesfârșite nu ar fi fost decât o succesiune de clipe care se scurg îngrozitor de lent. Privirea lui Tintin trecea mai departe de grădina din castel, dincolo de paharul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fi devenit o amenințare. Nou-apărutul „skynet” ar putea determina oamenii să se revolte și să pornească un adevărat război împotriva creatorilor săi când oamenii vor încerca să îl închidă. Acesta este un remake hollywoodian al miturilor primordiale, începând de la Grădina Edenului până la Cutia Pandorei, care include un avertisment a cărui semnificație este că acea continuă căutare a cunoașterii din partea umanității este un drum anevoios, presărat cu multe riscuri, dar și cu oportunități. Avertismentele străvechi dăinuie etern în experiența ființei umane. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
care include un avertisment a cărui semnificație este că acea continuă căutare a cunoașterii din partea umanității este un drum anevoios, presărat cu multe riscuri, dar și cu oportunități. Avertismentele străvechi dăinuie etern în experiența ființei umane. Și mărul din Grădina Edenului și relele încătușate în Cutia Pandorei simbolizează faptul că întotdeauna curiozitatea umană va fi însoțită de riscuri uriașe în căutarea fără de răgaz a izvorului cunoașterii, în special a celor mai valoroase și posibil periculoase „cunoștințe interzise.” Aceste povești mai vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
care le creasem în avantajul nostru s-au întors până la urmă împotriva noastră. Am fost trădați, iar existența noastră ca și specie a fost amenințată de aceeași sete de cunoaștere care îi alungase și pe Adam și Eva din Grădina Edenului. Când vom trage învățămintele? Aceste realizări cinematografice reprezintă exemple de artă care copiază o paranoie colectivă legată de viitor - căreia nu va fi posibil să-i supraviețuim și prin urmare vom suferi sau vom muri, ca rezultat al absurdității creațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de zarzavat, sau În zăpezile veșnice, și totuși vederea zăpezii e Întotdeauna excitantă! M-am obișnuit cu saltelele, cu sălile de baie și cu terasele pe care poți mai apoi să bei un pahar admirînd priveliștea, de pildă la Hôtel Eden au Lac de la Montreux sau la Albergo Le Sirenuse din Positano, două locuri unde Delphine a fost mult mai fericită cu mine decît din ultima vreme. Înțeleg de ce mi-a spus că eram mai amuzant Înainte. „Înainte“ ne petreceam luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
astfel de locuri, oamenii au găsit - sau au imaginat - dintotdeauna utopii, utopii cu refugiați și migranți, cu religii excentrice, cu nețărmurită gentilețe și nebunie fără de moarte. De cele mai multe ori se presupune că Sfîrșitul Lumii se va petrece aici, dar Grădina Edenului nu face decît să se lățească. Casa Sandinei este ascunsă În sînul unei grădini de rai. Cărărui pavate cu scoici și pietre plate duc către un chioșc de meditație și o clădire fără ferestre, din lemn de sequoia. Wakefield șade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și moșesc băuturile, dar prea multă istorie poate dăuna sănătății mintale. Are el o teorie a lui, cum că poeții ar trebui să trăiască Într-un loc suficient de mult pentru a dezvolta o nostalgie pentru acel loc. CÎnd acel Eden imaginar este distrus de istorie (și Istoria distruge totul, inevitabil), Începe invenția poetică. — În parcurile de rulote, spune, pe un ton mai degrabă grav, Zamyatin, paradisul a fost deja compromis, probabil de păcatele părinților imigranți. Eu cred că prezența roților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rosti numele cu mai multă emoție, chiar și după nouă halbe de Guinness și un sărut depus pe piatra de la Blarney. — Vrei să ne plimbăm puțin? O spuse de parcă ar fi invitat-o să facă împreună câțiva pași prin grădina Edenului mai degrabă decât prin Woodbury într-o vineri, la ora prânzului. — Am un ziar de care trebuie să mă ocup. Amintirea felului în care o tratase îi revenise brusc în minte, făcând-o să se mențină pe poziție. — Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și Grimoald au ajuns la Benevento, cultul nu mai era atât de puternic. Cu toate astea, într-o zi, Rodoald a mers în acel loc și, găsind că era de o frumusețe ieșită din comun, a exclamat: - Aici a fost edenul, aici vreau să fiu îngropat! Ceea ce s-a întâmplat la anul 647. La anul 653 au fost zărite nave arăbești în largul mării din dreptul portului Siponto. Fiindcă de multă vreme arabii prădau și omorau în Sicilia și în alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să locuiesc în mansarda aceea până acum o lună, când am fost adus în Israel pentru a fi judecat. Avea și ceva plăcut jalnica mea mansardă cu șobolani: de la fereastra din spate se deschidea priveliștea unui părculeț particular, un mic Eden format din curțile aflate în spatele caselor. Parcul acela, Edenul, era izolat de străzile din jur prin zidul format de casele de pe margini. Era destul de mare pentru a le permite copiilor să se joace în el „de-a v-ați ascunselea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
când am fost adus în Israel pentru a fi judecat. Avea și ceva plăcut jalnica mea mansardă cu șobolani: de la fereastra din spate se deschidea priveliștea unui părculeț particular, un mic Eden format din curțile aflate în spatele caselor. Parcul acela, Edenul, era izolat de străzile din jur prin zidul format de casele de pe margini. Era destul de mare pentru a le permite copiilor să se joace în el „de-a v-ați ascunselea“. De multe ori auzeam un strigăt venind din acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]