2,443 matches
-
1986).V. abordează universul prozei sadoveniene ca pe o suită de „cărți” care circumscriu experiențe, trepte ale creației și ale unei biografii interioare: Cărțile tinereții și ale începutului, Cărțile istoriei și ale miturilor, Cărțile înțelepciunii, Cărțile Povestirii ș.a. Exegetul urmărește edificarea progresivă a operei, de la primele scrieri la stadiul calmei contemplații din cele cu subiect „oriental”. Capătul traiectului se află în proza ce cristalizează „spectacolul total” al artei narative sadoveniene, Hanu Ancuței și Divanul persian, ilustrând triumful povestirii și al povestitorului
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
ca urmare a distrugerii sistemului capitalist, el este și creuzetul unui nou tip de om, eliberat și purificat de toate viciile. Pentru Lenin, Stalin*, Troțki*, Mao*, Castro* sau Pol Pot, omul nou trebuie să fie rezultatul unei politici de educație - edificare sub dictatura proletariatului, produsul unui sistem inedit ai cărui făurari ar fi clasa muncitoare și partidul său. Alte forme ale comunismului modern Alții, ca de exemplu, Roza Luxemburg văd în comunism un fel de întoarcere logică la omul natural: era
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socialismului într-o țară”, URSS. începând din 1927, problema succesiunii lui Lenin este definitiv rezolvată. Stalin reușind să-i expulzeze pe Troțki și pe Zinoviev din Biroul Politic, apoi din partid. Stăpânul Kremlinului trece la etapa următoare a programului său: edificarea unei puteri statale capabile nu numai să statornicească regimul comunist în URSS și să-l apere, dar și să asigure expansiunea acestui sistem pe plan internațional - vizând în mod prioritar Europa și China. Pentru a atinge aceste obiective, Stalin trebuie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să degajeze originalitatea și specialitatea comunismului african în raport cu alte sisteme politice de pe continent. Criteriul drepturilor omului nu este deosebit de semnificativ într-o regiune în care respectul pentru semeni nu-i lucrul cel mai bine ilustrat. Neîncrederea față de sectorul privat și edificarea unei economii centralizate și planificate rămân criterii mai sigure, deși neexclusive. Astfel, multinaționalele au fost uneori răsfățate, ca, de exemplu, companiile petroliere din Angola. Cât despre instituții, este de preferat să nu reținem criteriul partidului unic - eventual intitulat „socialist” sau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de clasă și a contradicțiilor din sânul modului de producție capitalist. împingând până la limite extreme alienarea producătorilor, capitalismul contribuie la propria lui ruinare și servește proiectul comunist colectivizându-i pe oameni, dar și uneltele de muncă, și furnizând mijloacele pentru edificarea unei societăți a abundenței. Anticapitalismul marxismului* se înscrie așadar pe terenul praxisului - organizarea proletariatului - și a determinismului economic. Revoluția trebuie să apară în punctul de ruptură al sistemului capitalist pentru a realiza exproprierea expropriatorilor” și a încheia faza „preistoriei societății
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lucrarea în care Marx* distinge „clasa muncitoare” de „proletariatul” care, investit cu un rol istoric în calitate de clasă aleasă, se vede însărcinat cu o misiune revoluționară: aceea de a distruge clasa burgheză pentru ca apoi oamenii să treacă, sub dictatura lui, la edificarea comunismului. în scrierile și discursurile comuniste din secolul XX, „clasa muncitoare” și „proletariatul” își află sensul în registre respectiv diferite. Pe de o parte, cei care trebuie apărați, „exploatații”, de cealaltă, cei care trebuie să-i apere, „revoluționarii”. Aceste două
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
filosofie care atribuie în mod fictiv aceleași drepturi tuturor indivizilor când, de fapt, ea disimulează exploatarea cu care modul de producție capitalist îi împilează pe muncitori. Deosebirea, curând specificată, între „libertățile formale” proprii „republicilor parlamentare” și „libertăților reale” generate de edificarea socialismului este astfel menită unui viitor strălucit evidențiind alergia pe care o vor manifesta mai târziu partidele comuniste față de „democrațiile burgheze”. Marx și, încă și mai mult, Lenin apreciază radical antinomic construirea socialismului și libertățile democratice: „Statul, scrie Marx, nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se resemnează tactic cu emergența unei „democrații sovietice” înainte de a deschide larg calea domniei exclusive a Partidului Bolșevic asupra statului și a societății. Profitând de Revoluția din Octombrie* și de stalinizarea ulterioară a Internaționalei comuniste*, se oficializează un prototip de edificare a socialismului care calcă în picioare principiile democratice și care, după cel de-al doilea război mondial, devine etalonul de referință în fața căruia trebuie să plieze ansamblul statelor membre ale sistemului comunist mondial*. Asta nu înseamnă că doctrina comunistă a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de drept bazate în același timp pe formarea unei birocrații administrative eficiente, garante ale unor proceduri de schimburi și pe alianțe încheiate cu partenerii străini. De unde și chestiunea fundamentală a „controlului” care, împreună cu emergența statelor de drept, caracterizează perioada de edificare a economiilor postcomuniste. Succesul trecerii de la public la privat depinde de înființarea unor agenții publice de gestionare și de reglementare care să asigure garanțiile necesare perenizării contractelor semnate. A garanta validitatea procedurilor înseamnă a fixa niște reguli, a impune controale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din 1917 și după „Marea cotitură” stalinistă de la sfârșitul anilor 1920, „Marele Război pentru Apărarea Patriei” - nume pe care sovieticii l-au dat războiului lor contra Germaniei din iunie 1941 până în mai 1945 - a fost a treia mare fază a edificării regimului comunist și a puterii URSS. Pe 22 iunie 1941, Germania lansează operațiunea „Barbarossa” - numele de cod al invaziei URSS* - care mobilizează 150 de divizii germane (3 milioane de oameni) dar și trupe finlandeze, române și ungare. Stalin* este luat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lasă moștenire contemporanilor săi o cronologie foarte sumară a procesului revoluționar menită unei strălucite cariere, instaurarea unei „dictaturi temporare a proletariatului” după luarea puterii de către muncitori, inițiind apoi un proces de disoluție a claselor sociale, de dispariție a statului, de edificare a unei societăți fără clase, în care „administrarea lucrurilor se va substitui guvernării oamenilor”. Există totuși un punct asupra căruia Marx n-a făcut niciun fel de concesie: ura față de „democrația* burgheză”, de „pretinsele drepturi ale omului”; iar atunci când consimte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nemaiîntâlnită” față de indivizii și de grupurile care nu s-ar recunoaște în această întreprindere de atomizare și de remodelare a corpului social. O mitologie cu atât mai perversă cu cât era însoțită de un „praxis” care subordona în mod evident edificarea comunismului eliminării prealabile a „claselor dominante” ale societății, care făcea din violența revoluționară marea făuritoare a istoriei și care, la modul general, lăsa să planeze o suspiciune definitivă asupra valorilor și procedurilor unei democrații „burgheze”. Cum s-ar putea împăca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apoi de Statele Unite, așa cum a arătat-o înfrângerea Egiptului în 1967 și a Siriei, în 1982, în timpul războiului din Liban. Cel de-al treilea factor este de natură economică. Modelul de dezvoltare propus și finanțat de URSS n-a permis edificarea unor economii prospere. Așadar, începând din anii 1970, URSS este puțin câte puțin marginalizată în Orientul Mijlociu și nu-i mai are ca aliați decât pe cei care refuză procesul de normalizare cu Israelul angajat sub auspicii americane, adică Irak, Libia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al Berlinului este promovat capitală a RDG, în ciuda ficțiunii juridice prin care cele patru puteri ocupate trebuiau să se ocupe în comun de administrarea orașului. Celebrul punct de trecre „Checkpoint Charlie” rămâne singurul punct de trecre dintre RFG și RDG. Edificarea „zidului” și a fortificațiilor de frontieră și, mai apoi, continua lor completare au dus la constituirea unui fel de închisoare pentru un întreg popor și au înghițit sume enorme. Imaginea vizuală a „zidului” - lung de 155 de kilometri - este dominată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
origine muncitorească - după modelul secretarilor Biroului Politic, Maurice Thorez, Jacques Duclos, Benoît Frachon -, care vor domina partidul mai bine de patruzeci de ani, complăcându-se frecvent în uvrierism. Tinerii conducători sunt instruiți și formați la școala leninistă internațională de la Moscova. Edificarea acestui aparat stalinist, îndeaproape controlat și consiliat de missi dominici ai IC, mai ales Eugen Fried, transformă partidul într-o sectă cu mai puțin de 30000 membri care, în 1932, nu obține decât 8,4% din voturi la alegerile legislative
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunismului. Socialismul ca tranziție către comunism în logica lui Marx, comunismul este o mișcare de distrugere a sistemului capitalist sub loviturile conjugate ale luptei de clasă și ale contradicțiilor modului de producție capitalist, dar și rezultatul unei lung proces de edificare. Lenin reține lecția care, în 1917, în Statul și revoluția, face sinteza la Critica Programelor de la Gotha și Erfurt, operată de Marx și Engels* în 1875, și numește „socialistă” faza ce a urmat preluării puterii. în 1977, noua constituție a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
radical noi, care să aibă în centrul său muncitorul, de preferință calificat, iar în vârf, conducătorul comunist de origine muncitorească. Sectoare industriale, orașe, linii de transport, un întreg mod de viață își face acum apariția, asigurând, pentru deceniile următoare, baza edificării sau consolidării industriei grele. în acest scop, i se smulge țărănimii o mână de lucru supranumerică și, punându-i-se în loc situri industriale gigantice, se creează „clasa muncitoare”, din care se va naște „omul nou”. Pretutindeni, apariția acestei societăți se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
relativizează finalitatea „particularistă” ce se afla și în inima proiectului comunist. Chiar dacă societatea fără clase era formulată ca „reconcilierea omenirii cu ea însăși”, ea era totuși capătul unui proces ce făcea din eliminarea „claselor burgheze” ale societății o condiție prealabilă edificării „comunismului real” și care deschidea chiar astfel calea unei represiuni fără margini. Al doilea argument trimite la teza așa-numită a „unicității Shoah”: ar trebui deosebit între lagărul nazist, special afectat exterminării „raselor dăunătoare”, și lagărul sovietic, unde utilizarea persoanelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ambii părinți să fie implicați (Popescu, 2001). În ceea ce privește oferta audiologului și psihologului pentru părinți, aceasta cuprinde date referitoare la: ce înseamnă deficiența auditivă în general, ce particularități are deficiența auditivă a propriului copil, modele și mijloace de recuperare și instruire, edificări privind dificultățile întâmpinate în educarea copiilor, clarificarea și rezolvarea unor probleme specifice, soluții pentru o bună formare și dezvoltare a copiilor în familie (prin continuarea activității recuperatorii din cadrul intervenției timpurii). Psihologul, la cererea părinților, poate face consiliere individuală pe teme
Rolul echipei audiolog-psiholog-p?rinte ?n evaluarea copilului cu implant cohlear-studii de caz by Adriana Conea () [Corola-publishinghouse/Science/84050_a_85375]
-
a cuvântului) = Kodeonu, (Kodeanu) -sunetele k și g , foarte apropiate ca sonoritate se confundă cu ușurință și rezultă un fapt greu de acceptat, dar demonstrat și anume că acest munte sfânt era dintotdeauna Muntele Godeanu Prezentăm formele în evoluție pentru edificare: Kogaionus=Kogaionu=Kodeonu=Kodeanu= Godeanu Înțelegem că există continuitate în ființarea limbii dacoromâne, ce se pierde în negura veacurilor, că poporul dacoromân, ca și limba sa n-au putut dispărea, cum se susține, în 165 de ani de stăpânire romană
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
stabilit În fapt o distincție Între comportamentul social și comportamentul biologic și fiziologic. Vedem deja schița acestei teorii la Franz Boas, fondatorul antropologiei culturale, după care Margaret Mead (1901-1978) ă În special ă și-a adus o importantă contribuție la edificarea sa. Cultura este percepută de atunci ca o matriță care determină forma comportamentelor și reprezentărilor. În cadrul aceluiași curent de gândire se situează Ralph Linton (1893-1953), precum și Abram Kardiner (1891-1981). Această doctrină, influențată de filosofia istoriei, de psihanaliză și psihologie, a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și solidaritate, care Îi par, dimpotrivă, complementare. Această respingere se regăsește și În lucrările lui Avishai Margalit (Margalit, 1996), conceptul de societate decentă nefiind În nici un caz o alternativă la societatea dreaptă a lui Rawls, ci o etapă necesară În edificarea dreptății. Cea de-a doua abordare se mulțumește să conteste preocuparea liberală pentru o teorie universală a dreptății. Nu poate exista o perspectivă exterioară unei comunități, pentru că este imposibil să ne plasăm În afara istoriei și a culturii proprii. Astfel, după
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
urmare a imigrației Își retrasează În permanență „granițele” pentru a-și defini apartenența „negociată” la cultura dominantă. Întrebările contemporane Primele formulări sociologice legate de integrare și excludere au fost elaborate, așa cum am văzut, În anumite contexte socio-istorice: În cel al edificării statelor-națiuni În Europa sfârșitului de secol XIX sau În cel al imigrației masive și al urbanizării rapide a societății americane din prima parte a secolului XX. O vreme, Întrebările și chestiunile apărute au fost considerate caracteristice unor societăți În căutare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
p. 35). Lista ideilor preconcepute este, după cum știm, o țintă privilegiată a omului de știință, a celor care se inițiază În sociologie ă Durkheim nu preconiza și el o astfel de distanțare În Regulile metodei? ă sau care participă la edificarea științelor umane și, a fortiori, a relațiilor interculturale. ν Două exemple de fapte diverse, luate la Întâmplare din presa scrisă sau audiovizuală, ne vor permite să intrăm În miezul problemei. 1 iulie 1989, Lille: un bărbat este găsit prăbușit pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de simulare a unui act asertiv, corespunzător frazelor declarative obișnuite, fără intenția însă de a înșela. Ca atare, la fel ca în stilul religios, în textele literare, aserțiunile nu sînt valorificabile din perspectiva criteriilor obișnuite ale adevărului, ci din perspectiva edificării mediilor transcendente, care, fără a fi sustrase în întregime realității senzoriale, sînt totuși dincolo de ea. În asemenea condiții, aserțiunea devenită neinterpretabilă, poate fi mijloc de producere a stărilor extatice. Din perspectiva rolului în alcătuirea discursului, aserțiunea poate deveni mijloc de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]