KorAP: Find »[drukola/base=eficiență & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...2426 >

60,631 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

în ultimele decenii, un proces invers, de reducere a numărului de unități, dublat de o tendință de federalizare, regionalizare, autonomizare. În țările estice, procesul pare firesc, după hiper-centralizarea comunistă; în Occident, desigur, reducerea a vizat o mai mare economisire și eficiență în furnizarea serviciilor publice. Acest criteriu a prevalat asupra celui politic, foarte multe structuri de acest tip fiind desființate, fără ca cetățenii să se simtă mai departe de reprezentanții lor. Totuși, unitățile mai mici de guvernare, fiind mai apropiate de cetățeni

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
regionale sau departamentele nemaiavând în subordine consiliile locale, ci doar în coordonare. În România, distribuirea funcțiilor, atribuțiilor între nivele-le de bază și cele intermediare este încă destul de neclară, nici patrimoniile de exemplu nefiind încă bine delimitate. În tot cazul, eficiența economică și administrativă nu trebuie sacrificată pe altarul unei descentralizări exagerate. Soluțiile sau modalitățile de colaborare la nivel local sunt diverse. Există mai multe organizații care deservesc mai multe entități adminis-trativ-teritoriale pentru furnizarea în comun a unor servicii. Cooperarea administrativă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
politică locală cât mai autonomă, cel puțin la nivel declarativ. Apoi, odată instituite, nivelele de autonomie sunt greu de desființat. Unitățile se pot integra fără ca acest lucru să se numească centralizare. Scopul principal și cuvântul de ordine trebuie să fie eficiența activității, iar aceasta se pare că este legată în mod intim de un nivel ridicat al autonomiei locale, al descentralizării. Funcțiile și sarcinile financiare sunt, desigur, împărțite între diferitele nivele administrative. În acest sens, transferurile din bugetul central către autoritățile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
priorităților. În concluzie, influența politicului în adoptarea deciziilor din economia și administrația locală este foarte mare, mai cu seamă în țările în tranziție, structurile de guvernare își pun amprenta, influențând sursele de venit, deciziile referitoare la cheltuieli, capacitatea fiscală și eficiența serviciilor publice. Dificultățile articulării unor noi relații administrative, după perioada comunistă, bazate pe valorile democrației, în condițiile unor constrângeri majore, în special de natură economică, constituie una dintre cele mai mari probleme ale tranziției. Soluțiile ne sunt, însă, la îndemână

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
ansamblu de forțe și de contraforțe. Important este că există protecția necesară. Alegerile sunt un element al acestei protecții, constituția, legile și reglementările sunt un alt element. James Buchanan a insistat mult asupra chestiunilor constituționale, aflate în inima mizelor privind eficiența și echitatea, ce caracterizează viața socială. Putem visa la o societate transparentă și la o putere justă și respectată. Aici intră și mitul omului providențial, ce reapare periodic, cînd o țară se află în dificultate. Cum sublinia Max Weber, este

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de a introduce judecăți de valoare colective în privința repartiției. Dar ea nu rezolvă cu nimic problema indeterminării teoretice a optimului social. De aceea sunt necesare criterii sau alegeri pur politice, iar aceste alegeri nu pot fi guvernate doar de criteriul eficienței (criteriul lui Pareto), nici prin vreo definiție a optimului social. 4.2.2.3. Teoremele imposibilității ale lui Arrow și Sen În continuarea contribuțiilor lui John Kenneth Arrow, o serie de lucrări au extins problema alegerilor colective, adoptînd o abordare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
lipsea interesul. Ca pentru a recîștiga timpul pierdut, economiști și sociologi au multiplicat în ultimii ani studiile privind funcționarea organizațiilor. Nu le vom prezenta aici de o manieră exhaustivă, nici chiar sintetică, ci vom arăta numai în ce măsură ele clarifică chestiunea eficienței sau ineficienței administrațiilor. O primă constatare se impune mai întîi: produsele noncomer-ciale nu sunt singura preocupare a unei analize în termenii organizațiilor. Potrivit lui Olivier Williamson, se poate remarca faptul că orice întreprindere conținînd mai multe persoane este o repunere în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Reținem totuși faptul că ele au viziuni opuse privind originea disfuncționalităților: pentru un sociolog, acestea provin dintr-o insuficiență a marjelor de manevră și de inițiativă lăsată indivizilor în relațiile lor cotidiene. Excesul de reguli înăbușă creativitatea și în final eficiența; economia birocrației, din contra, consideră drept birocrat pe oricine dispune de un buget discreționar și de competențe suficient de largi pentru a adapta obiectivele organizației la maximizarea propriei utilități. Să nu ne grăbim însă a vedea aici neapărat o contradicție

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
este dată de rigiditățile pieței; Lipsa de cultură antreprenorială; Intervenția excesivă a Statului. Slăbiciunile structurale ale economiei; Investiții scăzute; Drenarea capitalului financiar spre regiunile bogate; Participarea guvernamentală la dezvoltarea zonei. Relansarea regiunilor înapoiate Dereglementarea pieței muncii; Stimulente fiscale pentru ameliorarea eficienței. Politici active la nivel regional și local; Investiții publice în infrastructură. Politica regională Cheltuieli publice minime. Asistență selectivă pentru dezvoltare. Politici active la nivel regional și local; Investiții publice în infrastructură. • NOTA: Tabelul este prelucrat după H.Armstrong & J. Taylor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
administrativă trebuie urmărit și consfințit principiul echilibrului, al egalității relative între resursele acestora și activitățile de finanțat, în baza unor patrimonii și reguli clar stabilite. Comunitățile locale nu trebuie discriminate, spre binele tuturor. Autonomia locală se impune din considerente de eficiență mai ridicată, de mai bună cunoaștere a necesităților colectivităților și de organizare cît mai apropiată de cetățean și de problemele sale, în vederea unei rezolvări mai operative, de adecvare la condițiile locale, de mai bună administrare a activităților și proiectelor specifice

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
ca unități administrativ-teritoriale investite cu autonomie, cu putere deplină de decizie în problematica regională etc. În această situație, iată ce credem că trebuie făcut: descentralizarea reală și efectivă a activităților, după principalele criterii, care sunt uzul și interesul acestora în eficiența economico-socială generată; delimitarea clară a patrimoniilor de uz și de interes local, regional și național, precum și a competențelor privind administrarea acestora; corelat cu patrimoniul de administrat, e necesară delimitarea clară a necesarului de cheltuieli, pe categorii și capitole, pentru fiecare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
astfel 15-17 noi entități administrativ teritoriale. Criteriile-obiectiv ce vor sta la baza stabilirii concrete a noilor regiuni vor fi: tradiția istorică, administrativă și culturală; datele demografice; omogenitatea teritorială; posibilitatea concentrării resurselor în direcția unei susținute dezvoltări economico-sociale (efect de sinergie); eficiența economico-socială; reducerea birocrației; reducerea cheltuielilor administrative; creșterea autonomiei, a posibilităților de autoguvernare; asigurarea unei dezvoltări comunitare organice și durabile; administrarea mai eficientă a fondurilor de dezvoltare, inclusiv a celor europene; existența rețelelor de utilități, a infrastructurii economice și sociale la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
protejarea mediului înconjurător; diseminarea informației, a inovației și a progresului tehnic; extinderea și aprofundarea colaborărilor internaționale. Avantajele sistemului propus se regăsesc în: concentrarea în direcția dezvoltării a unor resurse mai numeroase și mai diverse; reducerea birocrației și a risipei; creșterea eficienței economico-sociale la toate nivelurile; reducerea disparităților prea mari de dezvoltare dintre regiuni; optimizarea alocării factorilor de producție; descentralizarea reală și efectivă și autonomia locală; intensificarea cooperării interregionale; creșterea responsabilităților; creșterea omogenității spațiale a teritoriului; reducerea cheltuielilor administrative; administrarea mai eficientă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
se lărgește. Abordarea în termeni de reglare autorizează recunoașterea cazului în care repartiția poate fi stabilită în detrimentul salariaților. Și aceasta în condițiile în care economia brută a societăților nu acoperea amortismentul, adică singura sursă de reînnoire a echipamentelor uneori. Exigența eficienței a început să prevaleze asupra celei a echității. În măsura în care recunoaștem faptul că sporurile de productivitate reprezintă gajul creșterii economice, trebuie să acceptăm soluțiile care garantează creșterea Produsului Intern Brut. Ținînd cont de caracterul amestecat al intereselor diverselor grupuri sociale, trebuie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
care le vom prezenta subliniind limitele a trei expresii cheie ale vechii definiții a sectorului public: statut, perecvări (buget comun pentru mai multe activități și acoperirea pierderilor unora din profiturile altora), monopol natural. 6.2.1. "Statut" sau salariu de eficiență Pentru a înțelege rolul cheie al chestiunii statutului, sau al contractului colectiv de muncă, vom spune că el reprezintă mai mult decît un conținut concret. El este semnul refuzului precarizării locurilor de muncă și, în contrapartidă cu avantajele astfel obținute

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
el reprezintă mai mult decît un conținut concret. El este semnul refuzului precarizării locurilor de muncă și, în contrapartidă cu avantajele astfel obținute, este și semnul că salariații își vor folosi integral capacitățile. Se discută astfel despre un "salariu de eficiență", sub nivelul căruia nu se poate obține loialitatea salariaților față de obiectivele firmei. Statutul relevă de asemenea o alegere strategică a colectivității. Dar raționînd în termeni de eficiență și nu de echitate, pentru a caracteriza statutul, trebuie recunoscut faptul că noi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
salariații își vor folosi integral capacitățile. Se discută astfel despre un "salariu de eficiență", sub nivelul căruia nu se poate obține loialitatea salariaților față de obiectivele firmei. Statutul relevă de asemenea o alegere strategică a colectivității. Dar raționînd în termeni de eficiență și nu de echitate, pentru a caracteriza statutul, trebuie recunoscut faptul că noi constrîngeri pot justifica o evoluție a așa-zisului statut, în numele unei eficiențe sporite. Combinînd cele două abordări de mai sus, trebuie bine măsurate mizele evoluțiilor viitoare. Într-

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
firmei. Statutul relevă de asemenea o alegere strategică a colectivității. Dar raționînd în termeni de eficiență și nu de echitate, pentru a caracteriza statutul, trebuie recunoscut faptul că noi constrîngeri pot justifica o evoluție a așa-zisului statut, în numele unei eficiențe sporite. Combinînd cele două abordări de mai sus, trebuie bine măsurate mizele evoluțiilor viitoare. Într-adevăr obiectivul nu este de a face să dispară statutul, iar salariații să fie plasați în poziții nesigure. Totuși, situația actuală a arătat că sectorul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
dispară statutul, iar salariații să fie plasați în poziții nesigure. Totuși, situația actuală a arătat că sectorul bugetar al economiei este suprapopulat și suprabirocratizat și suprapolitizat, iar calitatea serviciilor noastre publice este foarte slabă. De aceea introducerea unui "salariu de eficiență" în administrația publică poate fi un mijloc util de a lega plata de rezultatele muncii. Între precarizarea completă și rigiditatea absolută există o multitudine de situații intermediare. Cea care prevalează astăzi nu este, fără îndoială, una optimală, căci ea are

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
introdusă concurența în sectorul nostru public într-o măsură mult mai mare și reconsiderat statutul actual, dacă se dorește ca lucrurile să se îmbunătățească. Înțelegem dificultatea unor astfel de demersuri, dar ele sunt necesare. Trebuie adaptat statutul cu scopul creșterii eficienței serviciilor publice, dar fără să demobilizăm personalul. 6.2.2. Prețuri diferențiate și subvenții Cazul transportului aerian ne poate ajuta să înțelegem chestiunea eficienței, dar și pe cea a echității. Cu ani în urmă, cînd compania Tarom dispunea de un

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Înțelegem dificultatea unor astfel de demersuri, dar ele sunt necesare. Trebuie adaptat statutul cu scopul creșterii eficienței serviciilor publice, dar fără să demobilizăm personalul. 6.2.2. Prețuri diferențiate și subvenții Cazul transportului aerian ne poate ajuta să înțelegem chestiunea eficienței, dar și pe cea a echității. Cu ani în urmă, cînd compania Tarom dispunea de un monopol pe liniile interne, ea practica un buget comun, liniile mai rentabile compensînd pierderile de pe liniile mai puțin rentabile, exploatate pentru rațiuni de "serviciu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
adaptarea statutului personalului, încercăm să descoperim evoluția conținutului exigenței echității ce fondează serviciul public. Concepțiilor tradiționale statutul prefigura situația tuturor salariaților, prețul identic era un semn al egalității li se substituie alte logici: statutul poate fi justificat și evoluează în numele eficienței globale și individuale și diferențierea tarifelor poate fi la originea unor transferuri mai pertinente. La aceste două mutații majore trebuie să adăugăm o a treia: noua economie a rețelelor, ce ne arată că și în cazul unor randamente crescătoare, monopolul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
trei activități distincte ce nu reclamă prezența unei singure firme monopolistice; prezența mai multor firme acolo unde este posibil, în pro-ducția și comercializarea electricității de exemplu, relevă faptul că diferențierea tarifară este, cel puțin ca și concurența, un factor de eficiență și de echitate; și în materie de echitate, noțiunea de serviciu public omogen și accesibil tuturor este și ea repusă în cauză, deoarece nu există rațiuni pentru care diversele tipuri de servicii, oferite utilizatorilor, să fie tratate de o manieră

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
să fie tratate de o manieră similară. În locul conceptelor de monopol natural, buget unic și statut, moștenite de la vechile generații de economiști, noi dezvoltări ale analizei economice propun, deci, astăzi substituirea cu noțiunile de rețea, diferențiere tarifară și salarii de eficiență. Este vorba despre o mutație majoră care necesită, fără îndoială, definirea în noi termeni a unei națiuni. 6.3. Statul și sistemele economice De la celebrul "Statul sunt eu" (Ludovic al XIV-lea) la Revoluția franceză, lucrurile au evoluat mult. În

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
veți muri în păcatele voastre"38. 6.5. Statul și națiunea: spre o disociere? În privința serviciilor publice, economiștii propun astăzi o viziune pragmatică și mai puțin ideologică, cerînd determinarea cu precizie a ceea ce se dorește, aici și acum, urmărindu-se eficiența pe de o parte, echitatea pe de altă parte, precum și modul cum se articulează cele două părți. Din această perspectivă, ceea ce putem reține din examinarea chestiunii serviciilor publice este simplu: funcționarea serviciilor publice nu se mai poate ascunde în spatele argumentelor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]