1,400 matches
-
în anul 66 de către generalul iudeu Alexandru Tiberiu care ocupa funcția de procurator, la fel întîmplîndu-se cu toate cetățile din afara Palestinei. Toate istoriile cînd vorbesc despre aceste evenimente, se opresc doar la ce s-a întîmplat în Palestina pentru a eluda cu bună știință că acțiunea a fost concepută și executată de toate frățiile, iar cele mai multe erau printre Neamuri, care la un semnal au pus mîna pe arme și au trecut în mare grabă să le ia sînge tuturor celor netăiați
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
bine decât una dintre aceste condiții, mărirea frecvenței sau mărirea lungimii. Sau altfel formulată ideea, în funcție de tendința naturală a atletului spre amplitudine sau frecvență. Dar astfel concepută, problema rămâne deschisă, dar necesitatea iminentă a acestui raport optim, nu poate fi eludată. Mai este considerată importantă, în acest context, corelarea frecvenței picioarelor cu forța și frecvența de mișcare a brațelor (Rosen M., Rosen K., 1986, citați de Ardelean T. 1991). Această precizare merită, de asemenea, de a fi luată în considerare. Această
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
dar este la fel de evident în scrierile sale că aceste realități, dureros evocate, le-ar dori schimbate atunci când propune remediile sale pașnice (foto pg. 306). Chiar dacă unele dintre aceste lucrări sunt regretabile prin prisma concepției timpurilor noastre, ele nu pot fi eludate, ci trebuiesc privite cu rezervă și raportate strict la epoca în care a trăit și a gândit Paulescu, la ceea ce ilustra gândirea și cultura europeană în acele vremuri, la conflictele majore economice și ideologice care zguduiau Europa, îndeosebi în perioada
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
embriologiei, se referă la rase și nu la specii. Pe de altă parte, nu s-a putut demonstra transformarea unei specii în alta, nici acum nici în trecut. Prin urmare darwinismul extinde și generalizează la specii observațiile făcute pentru rase, eludând intenționat criteriile care definesc speciile. Or specia cuprinde totalitatea indivizilor care au moștenit de la părinții lor un anumit număr de caractere specifice: morfologice, fiziologice și psihologice care le definesc. Rasele, la rândul lor, cuprind indivizi care au suferit o serie
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
etape intermediare care ar demonstra transformismul. Astfel prezența coccisului (rudiment al cozii), pilozității (lanugo) la făt, straturile epidermice dispuse ca solzii de pește, ar fi mărturii ale fazelor intermediare pe care le-a cunoscut lumea viețuitoare până la apariția omului. Se eludează și aici, pe de o parte faptul că în 2/3 din lumea viețuitoare (bacterii, protiști, fungi și plante) fenomenul nu se întâlnește, iar pe de altă parte dacă afirmația ar corespunde adevărului ar însemna că întreruperea evoluției embrionului la
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
credea că va deveni proprietar, a creat o mișcare socială abil manipulată sub lozinca “Proletari din toate țările, uniți-vă". Prin urmare, apologeții socialismului urmăresc instaurarea colectivismului pentru a realiza egalitatea. Pentru aceasta atacă instinctul de familie prin suprimarea proprietății (eludând caracterul ei familial), prin desființarea dreptului de moștenire, prin emanciparea femeii (care devine egală cu bărbatul) și prin preluarea de către stat a educației copiilor ce devine comună și nu mai este o obligație familială. Anulează autoritatea tatălui și în general
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
schimbă radical metodologia de lucru, repetând în fapt experiențele lui Paulescu. 3. 27 septembrie - 30 decembrie 121, în care Banting pe de o parte și Macleod pe de alta, hotărăsc să publice rezultatele, fiecare încercând să și le apropie, dar eludând sau distorsionând voit (cazul lui Banting) rezultatele deja publicate de Paulescu (invocând copilărește o traducere incorectă din limba franceză!), lucrare ce avea să apară în februarie 122, vehement criticată de Roberts pentru “zecile de inadvertențe”. De reținut aici primele comunicări
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de istorie și critică literară (publicate mai cu seamă în „Ramuri”) și, în ultimii ani, al unor eseuri și aforisme, T. rămâne autorul unei singure cărți. Poetica lui Ion Barbu a fost apreciată ca o apariție de excepție, imposibil de eludat nu doar într-o bibliografie despre Ion Barbu, ci și în aceea despre mulți alți poeți. Ceea ce frapează din capul locului este maturitatea gândirii (în ciuda vârstei exegetului), proprietatea termenilor vehiculați, eleganța limbajului (chiar atunci când, implicit sau explicit, polemizează cu nume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
nu este, însă, o intuiție nemijlocita, ci o "intuiție intelectuală"98, obiectivă, sau, cum spune chiar poetul american, în poemul sau cosmogonic, o intuiție născută din "acele inducții și deducții ale căror mecanisme sunt atat de obscure încât scăpa conștiinței, eludează rațiunea și sfidează capacitatea noastră de expresie"99, cu alte cuvinte, sunt o sinteză între artă și știința - "Poetry and Truth are one" [Poezia și Adevărul sunt unu]100 - , în care rolul decisiv revine artei. Dacă, procedând în acest mod
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
of the power of judgment". 98 Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, op. cît., [1800] 1995, pp. 42-43. 99 Edgar Allan Poe, Eureka, 1848, p. 20: "Those inductions or deductions of which the processes are șo shadowy aș to escape our consciousness, elude our reason, or defy our capacity for expression". 100 Idem, p. 130. 101 Cf. Robert D. Jacobs, Poe, Journalist & Critic, 1969, p. 416. 102 Edgar Allan Poe, Eureka, 1848, p. 33. 103 Idem, p. 119. 104 Idem, p. 134. 105
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
duc și la discreditarea individualismului. Integraliștii reactualizează aserțiunea lui Lautréamont, potrivit căreia poezia trebuie scrisă nu de unul singur, ci de toți: „Nu indivizii arhangheli plutind peste societate; prinși în angrenaj, trăim în, prin, pentru ea. Unul reprezenta, reprezentăm toți.” Eludând proza narativă, sub cuvânt că funcția ei este îndeplinită cu mai multă eficacitate de reportaj, avangardiștii de orientare constructivisto-integralistă exaltă în schimb poezia, pronunțându-se pentru „poezia agresivă”. Asemenea artelor plastice, menționează Ilarie Voronca, poezia se dezbară, prin constructivism, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
oferea inclusiv iobagilor ortodocși, nu doar minorității clericale a națiunii române, o cale de scăpare din starea de inferioritate socială și dependență economică. Datorită acestor prevederi, percepute pe bună dreptate ca subversive la adresa ordinii politice consacrate, status quo-ul transilvănean a eludat punerea diplomei în aplicare, astfel că diploma secundă a rămas fără efect. Pe acest fundal istoric, schițat sumar în rândurile precedente, trebuie înțeleasă activitatea petiționară a lui I. Micu-Klein, în care argumentul central în revendicarea de drepturi politice a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
generale; ii) prin promovarea uitării survenite pe cale naturală, odată cu trecerea timpului și cu dispariția biologică a purtătorilor amintirilor de primă mână referitoare la trecutul problematic. Această strategie din urmă a fost angajată de Rusia post-sovietică, a cărei elită politică a eludat sistematic confruntarea cu trecutul. În ambele cazuri, statul posttotalitar pus în fața situației de a administra o moștenire istorică dificilă recurge la "politici ale amneziei", prin care confruntarea cu trecutul este fie amânată în speranța că tensiunile se vor dezamorsa de la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mânăstirii) și pe seama starețului care săvârșise minunea. Ignoranță, infantilism, de unde vine și puterea de manipulare pe care o pot exercita cei vicleni. Masca este mereu înșelătoare, iar aparențele duc de fiecare dată în eroare. Uneori chiar gradele de rudenie sunt eludate, deoarece instinctul devine mai puternic decât rațiunea (VII. 3): călugărul Rinaldo, „băiat frumos și de neam bun”545 (din nou atribute pe care nu le găsim proprii vocației monahale), se îndrăgostește de madonna Agnese, „o frumusețe de femeie, nevasta unui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
violentă, nu este doar simbol al carnalității, ci se poate converti și într-unul al rațiunii. Relațiile între sexe pot fi astfel privite într o lumină mult mai blândă, mai firească, de fapt normală, antagonismul atât de mult cultivat fiind eludat. Femeia se face demnă de respectul masculin, nu doar în spațiul conjugal, nu mai este permanent ironizată.780 și chiar dacă nu apar defecte, subtil inserate sau deduse, ale acestei donna angelicata, perfecțiunea ei este prea puțin credibilă uman vorbind, rămâne
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
schimbat etc. Între 1867 și 1883.) Este într adevăr interesant: Titu Maiorescu este acela care a „provocat interdicțiunea” lui Mihai Eminescu la 28 iunie 1883, adică l-a internat la doctorul Șuțu. Lăsând deoparte faptul că în acest caz se eludează legea (nu știu dacă acesta este termenul exact sau trebuie altul mai dur), fiind necesare multe acte pentru o asemenea interdicție și mai ales o confirmare medicală făcută de către o comisie cu argumente largi Călin L. Cernăianu consultă dosarul „Interdicția
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
spune ceva despre esența lumii ca atare. Pentru Wittgenstein, „pretinsele obiecte, care există etern și care fixează limite pentru ceea ce se poate spune, se dovedesc a fi în realitate o trăsătură a gândirii și limbajului nostru, dar o trăsătură care eludează puterile noastre de expresie“47. „Logica limbajului“ și „logica lumii“ nu sunt în Tractatus două ordini distincte. Nu poate fi vorba despre explicarea logicii limbajului prin logica lumii sau de o inferență de la logica limbajului la logica lumii. Nu trebuie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
seama de câteva principii, recomandări, norme etc., acceptate pe plan internațional. Se pune Însă problema dacă aceste principii, norme etc. trebuie preluate tale quale sau trebuie adaptate tradiției constituite În spațiul românesc. Opinia noastră este că nu e bine să eludăm tradiția românească, bazată pe anumite reguli ale limbii, ortografiei sau punctuației românești. Încercarea de a ne racorda cu orice preț și În acest domeniu la normele internaționale duce la mixturi inoperante. De pildă, Șerban C. Andronescu, În cartea sa Tehnica
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Cu toate acestea, arată Eugen C o ș e r i u − valorificînd idei întîlnite la Giambattista Vico, Benedetto Croce și Martin Heidegger −, folosirea poetică a limbii nu presupune numaidecît o deviație în sensul de a produce ceva care să eludeze norma limbii 104, fiindcă în limbajul poetic, în literatură în general, se valorifică o serie de relații formale sau de conținut ale semnelor lingvistice (cuvintelor) care nu sînt avute în vedere în mod obișnuit. De exemplu, compusul ochiul-boului nu reprezintă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fapt, același postulat crocean al lipsei de distinc-tibilitate între intuiția omului obișnuit și cea a artistului și aceeași respingere a pozitivismului, care acorda prioritate cercetării limbilor populare, neglijîndu-le pe cele literare, atribuind un rol determinant colectivității în evoluția limbii și eludînd rolul individului în acest sens. Spre deosebire de Croce însă, C o ș e r i u insistă pe ideea necesității aflării criteriilor de separare a limbajului și a artei, ambele caracterizate prin expresivitate, precum și de explicare a poziției limbii în raport cu alte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
anumită stare de lucruri fundamentînd sensul. Toată această filieră de prelucrare a realității în conținuturile lingvistice face ca distincțiile realizate de limbă să nu coincidă în mod necesar cu distincțiile obiective, în sensul că uneori coincidențele există, iar alteori sînt eludate. Desemnarea, semnificația și sensul determină relațiile presupozi-ționale, remarcate de John Ly o n s300, adică relațiile dintre diferite clase de cuvinte ce aparțin unor categorii morfologice deosebite (substantive și verbe : pasăre a zbura, pește a înota; adjective și substantive : blond
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nivelurilor limbii și prin anularea treptelor ei de evoluție, ceea ce permite lui Noica să le atribuie o componentă metaforică neașteptată, dar cu un mare grad de arbitrarietate, încît interpretarea este, în cea mai mare parte, un produs al imaginației, ce eludează realitatea lingvistică. Nu se pot accepta susținerile sale expuse prin extazierile în fața limbii române care ar subclasa alte limbi europene sub multe aspecte. La fel, atribuirea prea multor corespondente latine pentru cuvintele a rosti, rost, rostire (în traducerea lucrării De
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
stârnită și cu tot meritul istoric de a fi redeclanșat discuții la scară mondială pe tema r., acest ultim punct de vedere nu putea să se impună, întrucât simplifică extrem realitatea artistică, reduce toate tipurile creației la un numitor comun, eludează orice clasificări pe temeiuri mai adânci, în ultimă analiză face imposibilă studierea structurilor interioare ale operelor de artă, a stilurilor generale, diferențiate în funcție de ramurile artei, de genuri, de epoci. Inoperant reducționistă e și teoria lui Lucien Goldmann, potrivit căreia s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
spune ceva despre esența lumii ca atare. Pentru Wittgenstein, „pretinsele obiecte, care există etern și care fixează limite pentru ceea ce se poate spune, se dovedesc a fi în realitate o trăsătură a gândirii și limbajului nostru, dar o trăsătură care eludează puterile noastre de expresie“47. „Logica limbajului“ și „logica lumii“ nu sunt în Tractatus două ordini distincte. Nu poate fi vorba despre explicarea logicii limbajului prin logica lumii sau de o inferență de la logica limbajului la logica lumii. Nu trebuie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Tumorile se caracterizează prin particularități ale celulei tumorale, țesutului tumoral, creșterii și extensiei lor. 1. Celula tumorală se deosebește de celula normală prin modificări morfologice, biochimice, antigenice, metabolice, genice, cromozomiale, funcționale și de proliferare. Toate aceste particularități îi permit să eludeze legile diviziunii și diferențierii conferindu-i un grad mare de autonomie. Modificări morfologice: Celula tumorală tinde să se apropie de celula primitivă, prin dediferențiere. Are o formă diferită, dimensiuni sporite, un aspect monstruos. Membrana are modificări de structură și ale
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]