7,305 matches
-
tranziției se impune. Cu atât mai mult cu cât demersul globalității culturale abia Începe să fie teoretizat, după ce a existat preocuparea evidentă pentru Întâietatea globalizării economice, politice și militare 1. Abia până când Încrederea socială se va reașeza sub o altă emblemă decât cea a etatismului paternalist, conceptul de muncă și cel de Îmbogățire vor putea fi măsurate cu standarde mai transparente, iar coerența societății civile nu va consta În alianțele Între grupurile de interes ori de presiune și stat, și nici
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Ursa privind termenul patriotism - s-a comentat Îndelung intervenția unui parlamentar german care a spus că este „mândru” că este german. Revenind la Cioran, dramatismul exploziv al condiției de marginal al românului nu mai poate fi exploatat decât ca o emblemă a trecutului. Ruxandra Cesereanu: Nu numai cărțile lui Cioran sunt emblematice, ci și sfârșitul lui Cioran, care, În apropierea morții, pe patul de spital, se baricadează În limba română, redescoperind-o sau, mai exact, nemairefulând-o. Diana Adamek: Și rușinea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și tehnica țeserii, și depășirea texturii prin trăire legendară, dar mai ales sentimentul de prizonierat al artistului în perfecțiunea artei sale. Poeme-replici sunt majoritatea producțiilor lui D., care uneori și-a mărturisit sursa (Mistrețul cu colți de argint, balada devenită emblemă a poeziei sale, studiată în școală și epuizată de numeroase analize didactice, este o replică la Erlkönig de Goethe; Wallace Stevens a constituit o lectură fundamentală etc.). Alteori le-a lăsat cititorilor plăcerea să descopere metamorfozele personale pe care le
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
ele fiind conștiința efemerității sale. Tensiunea, adesea dramatică, dintre Unu și Multiplu, căutarea unității sub amețitoarea diversitate a formelor, „foamea de Unu” generează alegoriile narative care sunt, în prima parte a vieții poetului, baladele, iar în cea de-a doua emblemele simbolice descrise cu suprimarea acțiunii narate. Ideea platonică, arhetipul permanent presimțit, permanent căutat, permanent refuzat se manifestă în reluarea câtorva motive poetice obsedante: motivul iluziei - al descoperirii că orice aparență este iluzie, inclusiv propria aparență; al suprimării iluziei ca suprimare
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
1970 și în 1977, șef de catedră, în 1971 prodecan, iar între 1972 și 1976 decan. Din anul următor, după reunficarea facultăților de limbi străine, va fi decanul noii instituții până în 1986, anul unificării întregului învățământ superior filologic bucureștean sub emblema Facultății de Filologie, căreia îi este prodecan. În 1987 este trimis ca lector de limba și civilizația română la Paris IV - Sorbona, din 1988 până în 1991 fiind profesor la Institutul de Limbi și Civilizații Orientale din Paris. După reîntoarcerea în
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
două cerințe ale perfecțiunii creștine. Contemplația, la rândul său, presupune asceza și se dezvoltă așadar în trepte, prin pocăință, iubire, mâhnire pentru propriile păcate, spaimă: raportul dintre suflet și Cristos, prezentat simbolic în Cântarea Cântărilor, constituie, conform unei lungi tradiții, emblema acestei contemplații. Sursa principală a acestei interpretări spirituale propuse de Grigorie pare să fie Augustin. d) Scriitura lui Grigorie Este citată de obicei, când e vorba despre interesul arătat (sau nearătat) de Grigorie pentru stilul literar, o sentență a sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ediția: MGH, Auct. Antiquiss., 11, 1: Chronica Minora 2, 1, 1893 (Th. Mommsen). 5. Isidor de Sevilia Fără îndoială, dintre toți scriitorii aceștia, cel mai important este Isidor de Sevilia, a cărui personalitate, încadrată în contextul culturii Spaniei vizigote, este emblema acesteia și constituie, în același timp, punctul de sosire al culturii precedente și momentul crucial al civilizației epocii sale; grație lui Isidor, grație autorității sale, respectate chiar și de regii vizigoți, cultura creștină din Spania s-a dezvoltat continuu pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Critică, 95-107; Dimisianu, Valori, 77-82; Martin, Pro Patria, 130-132; Barbu, O ist., 294-312; Mincu, Poezie, 93-105; Piru, Poezia, II, 96-103; Ungheanu, Arhipelag, 77-86; Zalis, Tensiuni, 153-163; Negoițescu, Analize, 305-311; Steinhardt, Între viață, 117-119; Alexiu, Ideografii, 33-40; Ștefănescu, Preludiu, 81-88; Dorcescu, Embleme, 95-98; Nițescu, Poeți, 103-119; Poantă, Radiografii, I, 222-227; Regman, Explorări, 169-181; Simion, Scriitori, I, 216-225; Stănescu, Jurnal, I, 198-203, II, 8-36, III, 44-47; Alboiu, Un poet, 129-131; Grigurcu, Poeți, 188-197; Ruja, Valori, 133-140; Cristea, Faptul, 112-115; Dimitriu, Singurătatea, 124-135; Ștefănescu
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
o aplicație eseistică, în genul criticii arhetipale, la trilogia dramatică alui Barbu Delavrancea. În Eminescu la infinit (1997) discursul critic se întemeiază pe acceptarea premisei care identifică în poet un „formator de programe (poetice, sociologice, ideologice) și un constructor de embleme identitare”, eseul având ca finalitate ideală reconstituirea unui portret esențializat, cvasimetafizic, din mulțimea de contextualizări critice succesive pe care opera eminesciană le-a provocat. Intențiile sunt într-o bună măsură subminate de tonul oracular, care cultivă vagul neargumentabil, ori de
GOCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287303_a_288632]
-
direcție fertilă a prozei românești de mai târziu, metaromanul. În Poetica romanului românesc interbelic (1998), „o posibilă tipologie” distinge două modele epice coexistente: „modelul narativ obiectivat” și „modelul narativ experimental”, care, spre deosebire de literatura europeană și în raport cu proza antebelică românească, sunt embleme ale modernității. Primul tip e ilustrat de romanul tentat de totalitate, prin Rebreanu, etichetat ca „spirit teluric”, a cărui poetică ar rămâne cantonată în relația autobiografică (asupra „discusului epic” al lui Rebreanu criticul va reveni într-o monografie din 2001
GLODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287299_a_288628]
-
al cărților în a căror apariție a fost implicat. Primul grupaj - Stihuri 8 asupra stemei prealuminatului și înălțatului domn Ioan Șărban C[antacuzino] B[asarab] voevod - a fost tipărit în Biblia de la 1688 și convoacă, encomiastic, toate „modelele” importante ale emblemei („soarele, luna, gripsorul și corbul împreună, /încă și spata cu buzduganul”), dând elogiului oarecare pretenție și ajutându-l să evite, fericit, făgașul devenit - de la Udriște Năsturel încoace - tradițional. Stirpea basarabească a voievodului aflat în deplină legitimitate la tron („În scaunul
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
și dictatura proletariatului. Volumul de eseuri Bonjour, popor! (1995) reunește publicistica din anii când, în redacția revistei „22”, H. lua săptămânal pulsul societății postcomuniste timpurii. Autorul detectează două paradigme ale mentalității românești, proprii epocilor de reașezare și de confuzie istorică. Emblema uneia este Hyperion, a celeilalte, Mitică. Ambele funcționează ca efigii simbolice, dincolo de care se profilează un lung șir de alternative - morale, civice, politice, practice - articulate în două strategii existențiale polare, numite de eseist Utopia și, respectiv, Descurcăreala. Cea de-a
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
practică, distingem variate tipuri de comunicare nonverbală; spre exemplu, mișcările trupului (Eckman Paul, Freisen W.C., Saundra Hybels, L. Richard Weaver, H. Karlene Roberts, M. David Hunt, Joseph DeVito etc.) se integrează, în aria comunicării nonverbale, pe intervalul a cinci categorii: - emblemele (simbolurile) sunt mișcări ale trupului care au traduceri directe în cuvinte; emblemele pot fi diferite de la o cultură la alta (un exemplu citat de unii autori presupune strângerea palmei în formă de cerc, pe când cealaltă descrie între degete un unghi
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Paul, Freisen W.C., Saundra Hybels, L. Richard Weaver, H. Karlene Roberts, M. David Hunt, Joseph DeVito etc.) se integrează, în aria comunicării nonverbale, pe intervalul a cinci categorii: - emblemele (simbolurile) sunt mișcări ale trupului care au traduceri directe în cuvinte; emblemele pot fi diferite de la o cultură la alta (un exemplu citat de unii autori presupune strângerea palmei în formă de cerc, pe când cealaltă descrie între degete un unghi de 45 de grade, această emblemă însemnând „O.K.”, un alt exemplu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care au traduceri directe în cuvinte; emblemele pot fi diferite de la o cultură la alta (un exemplu citat de unii autori presupune strângerea palmei în formă de cerc, pe când cealaltă descrie între degete un unghi de 45 de grade, această emblemă însemnând „O.K.”, un alt exemplu fiind semnul de rămas-bun făcut cu mâna în cazul unei plecări; la noi, ducerea unei mâini la urechea dreaptă cu degetul arătător și cel mare formând un unghi de 90 de grade poate însemna
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
la cer (în echivalență proprie, Himmelsberggasse sau La Rue qui monte au ciel), S. se deosebește însă de tonul solemn hieratic, neoromantic în fond, caracteristic lui Ștefan Aug. Doinaș sau vărului său Radu Stanca. Evocând Strada Dealului și Orăștia copilăriei, emblemă, de fapt, a provinciei patriarhale interbelice, poetul se apropie mai curând, prin prozaismul intenționat, de Ioanichie Olteanu. Acest spațiu sacralizat al amintirii este populat de o galerie de figuri burlești, portretizate prin îngroșarea trăsăturilor distinctive, prin bizareria lor comportamental-maniacală. În
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
două cerințe ale perfecțiunii creștine. Contemplația, la rîndul ei, presupune asceza și, prin urmare, se dezvoltă gradual, prin pocăință, iubire, mîhnire pentru propriile păcate, frică: raportul dintre suflet și Cristos, prezentat simbolic în Cîntarea Cîntărilor, constituie, conform unei lungi tradiții, emblema acestei contemplații. Sursa principală a interpretării spirituale propuse de Grigorie pare să fie Augustin. d) Stilul literar gregorian Este citată de obicei, cînd e vorba despre interesul arătat (sau nu) de Grigorie pentru stilul literar, o sentință a sa, rămasă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
MGH, Auct. Antiquiss. 11, 1: Chronica Minora 2, 1, 1893 (Th. Mommsen). 5. Isidor de Sevilia Fără îndoială, dintre toți scriitorii regatului vizigot, cel mai important este Isidor de Sevilia, a cărui personalitate, încadrată în contextul culturii Spaniei vizigote, este emblema acesteia și constituie, în același timp, punctul de sosire al culturii precedente și momentul crucial al civilizației epocii sale; grație lui Isidor și autorității sale, respectate chiar și de regii vizigoți, cultura creștină din Spania s-a dezvoltat continuu pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru frăția noastră. Trebuie totuși să renunțăm mereu la fiece loc ce ne-a dat adăpost pe pământ". Postfața lui Andrei Corbea, în vizită la Ernst Jünger, rememorează nu numai momentele întâlnirii cu nonagenarul autor, ci pune și o elegantă emblemă scriiturii acestuia: "Un nihilism abisal nutrește disperata și abisala căutare a unei ordini a nevremelniciei, o clocotire anarhică stăruie îndărătul prozei reci, înghețate, șlefuite cu alchimică răbdare într-un scenariu al detașării lipsit parcă de sensul tragicului și al suferinței
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
sub un acoperiș simbolic, în The Wreath of Wild Olive. Play, Liminality, and the Study of Literature (1997) S. rotește subit perspectiva. Oferită, potrivit legendei, învingătorilor olimpici de Zeus în persoană, ramura de măslin sălbatic invocată în titlu devine o emblemă a transmutării de semnificații. Îmblânzit prin intervenția divinității, principiul uman al competiției și al beligeranței (agonicul) se convertește în fertilitatea spiritului pașnic, nonantagonic (irenicul). Jocul ca matriță a literaturii rămâne punctul de demaraj al studiului, dar traseul demonstrativ se orientează
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
Numeroase publicații („Transilvania”, „Albina”, „Gazeta de Transilvania”, „Familia”, „Trompeta Carpaților”, „Gura satului”, „Convorbiri literare”, „Foaia scolastică”, „Economul”, „Unirea democratică”, „România literară”) fac, de asemenea, donații. La ocaziile festive membrii purtau o banderolă de mătase tricoloră care avea imprimat numele societății. Emblema, reprezentând „un stejar puternic bătut de uragan, în vârful unui munte”, sugera greutățile cu care se confruntau și pe care se străduiau să le învingă. Un ecou puternic a avut Războiul pentru Independență purtat de România în 1877. La aflarea
SOCIETATEA DE LECTURA „IULIA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289750_a_291079]
-
care i-a plăcut întotdeauna să se înconjoare. Magnifiant înzestrată cu odoare și moșii, având rangul de stavropighie (ce-i conferea o autonomie marcată), mănăstirea urma a fi un semn limpede al gloriei ctitorului, al puterii sale voievodale și o emblemă a pietății - cu trimitere fără echivoc către un „model” asumat (hramul bisericii era al Sfinților împărați Constantin și Elena), un centru de elaborare și răsfrângere culturală (Vodă întemeiase aici o bibliotecă menită a se transforma în „depozit național”), un model
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îi este străină. Biserica cea mare a mănăstirii, cu planul ei triconc (oglindind înrâurirea ctitoriei neagoene de la Curtea de Argeș), cu o turlă pe naos și o alta deasupra pronaosului și cu pridvor către apus, își face din aceste caracteristici o veritabilă emblemă. Brâncoveanu îi rezervase bisericii mari a mănăstirii și funcția de necropolă domnească (unde Voievodului nu i-a fost dat să-și afle liniștea). Pronaosul, lărgit ca și la Curtea de Argeș, urma să adăpostească locurile de înhumare (mormintele nu lipsesc) numai că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poartă din nou haine de doliu, un doliu ce trimite poate și către noua condiție a monahiei Platomida. îngenunchiate la picioarele sfinților, femeile declară curajul de a (fi) prezente într-o imagine din registrul Sacrului. Lacrimile - semn al durerii Lacrimile, emblemă a tristeții omenești, lacrimile din care Părinții Deșertului făcuseră un centru al „vieții spirituale”144 (Sfântul Antonie cel Mare le transformase într-o marcă esențială a renunțărilor pe care trebuie să le accepte monahii) și al penitenței, iar teologii occidentali
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
român al învățăturilor să fi ajuns câte ceva din înțelesurile acelei sacralități puse de antici pe seama albinelor (consacrate Muzelor - zice Proklos, comentând Republica lui Platon), gâze înzestrate cu o „divina mens” (Vergilius) și gata să dea oamenilor pilde privind organizarea socială, embleme ale preoteselor Demetrei, Artemidei și ale Magnei Mater (zeități concretizând, toate, primordialul feminin), simboluri ale nașterii perpetue, ale regenerării ciclice a lumii. „Ce numai ce știu pe albină” - zice Neagoe - „că să ostenește și ia multu, că acéia niciodată de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]